În 2005, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decis ca în fiecare an, pe 27 ianuarie, să se comemoreze cele șase milioane de victime ale Holocaustului.
S-a ales această zi, fiindcă pe 27 ianuarie 1945, soldaţii sovietici au eliberat lagărul de concentrare din Auschwitz. Acest lagăr de exterminare a devenit un simbol al ororilor, puse la cale de către regimul nazist din Germania.
Contestarea crimelor comise de către nazişti şi de către regimurile aliate, ca cel al lui Ion Antonescu, instaurat în România, a devenit în anii postbelici o preocupare constantă a unor cercuri revizioniste, a unor partide naţionaliste şi a unor istorici cu simpatii autoritare.
Negaţionism şi antisemitism
De regulă, negarea Holocaustului este însoţită de atacuri antisemite, xenofobe şi rasiste. În mai toate ţările Uniunii Europene negaţionismul şi propaganda fascistă se pedepsesc. Inclusiv în România, unde după 1990 au apărut sute de cărţi şi mii de articole în care se neagă responsabilitatea regimului antonescian pentru moartea a peste 300.000 de evrei şi miilor de romi, deportaţi în lagărele din Transnistria sau executaţi în timpul unor pogromuri.
În pofida existenţei unei legislaţii care interzice negaţionismul, justiţia română care ar trebui să se autosesize nu aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă 31/2002 şi a Legea nr. 217/2015 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.
Un fost ofiţer SRI acuzat de antisemitism şi negaţionism
Una dintre puţinele persoane împotriva cărora s-a deschis în ultimii ani o acţiune penală pentru negaţionism este fostul colonel SRI, Vasile Zărnescu. Sentinţa care urma să fie pronunţată luni, 25 ianuarie, a fost din nou amânată pînă pe 2 februarie.
Zărnescu este autorul cărţii, intitulată Holocaustul – gogoriţa diabolică. Extorcarea de „bani de holocaust”, apărută în 2015. Într-o notă biografică introductivă se menţionează că autorul este născut în 1947 şi că a lucrat ca „ofiţer analist-sintezist în cadrul Serviciului Român de Informaţii (1991-2002), de unde a fost trecut în rezervă cu gradul de colonel”. Tot de acolo aflăm că a activat în cadrul formaţiunii ultranaţionaliste Partidului Unităţii Naţiunii Române (PUNR) şi că a publicat în „Atac la persoană”, „Justiţiarul”, „Naţiunea”, „Politica”, „România Mare”, „Santinela”, „AlterMedia”.
Pentru a actualiza aceste date ar trebui adăugat că în ultimul timp a început să-şi publice articolele şi în gazeta electronică neo-legionară, „Incorect politic”.
Toate publicaţiile amintite sînt cunoscute pentru linia lor naţionalistă şi negaţionistă, pentru campaniile lor în favoarea reabilitării regimului antonescian, pentru reconsiderarea apologetică a extremismului xenofob, rasist şi antisemit de inspiraţie legionară.
Publicistica lui Vasile I. Zărnescu
De-a lungul anilor, Zărnescu a publicat sute de articole violent antisemite. Astfel, în revista „Naţiunea” (din 15. 4. 2015) fondată de I. C. Drăgan, Zărnescu a publicat un serial intitulat „Perfidia propagandei holocaustice”. În încheierea serialului, Zărnescu se pronunţă nu numai pentru „ștergerea de pe hartă a statului Israel”, ci şi pentru „exterminarea tuturor evreilor”.
În alte scrieri, publicate pe platforma electronică neofascistă, „AlterMedia”, a pledat pentru folosirea termenului discriminatoriu şi jignitor de „jidan”. Explicaţii xenofobe suplimentare au fost strecurate şi în notele care însoţesc traducerea în limba română a scrierii negaţioniste a cărţii lui Arthur Robert Butz (născut în 1933), intitulată „Înşelătoria secolului XX”. Iniţial, Zărnescu a publicat această scriere în „AlterMedia” (începînd cu data de 11.2. 2014), iar apoi şi într-un volum. Serialul a fost preluat şi de platforma ultranaţionalistă, „De veghe patriei” şi de „Incorect politic”.
Victimele – o „minciună sionistă”
În conformitate cu Butz, Zărnescu neagă existenţa camerelor de gazare, calificîndu-le drept „un fel de apa morţilor a istoriografiei jidoveşti” şi un produs al propagandei postbelice. În opinia lui, cele 6 milioane de victime evreieşti nu sînt nimic altceva decît o „minciună sionistă”, de inspiraţie talmudică. În textul său introductiv, Zărnescu susţine că „în teritoriile controlate de guvernul român nu a fost holocaust!”. În consens deplin cu alţi negaţionişti, el mai afirmă că „autorităţile româneşti ale vremii au dovedit un lăudabil exces de umanism, neprecupeţind nimic pentru a-i ajuta pe jidani să se simtă ca în sânul lui Avraam” („AlterMedia”, 1.7. 2009).
Holocaustul, o „gogoriţă diabolică”
Toate aceste idei sînt expuse şi în cartea, Holocaustul – gogoriţa diabolică. Extorcarea de „bani de holocaust”. Acolo mai pledează şi pentru abrogarea legislaţiei care pedepseşte negaţionalismul, apologia criminalilor de război şi propaganda fascist-legionară. Zărnescu îşi bazează argumentaţia pe faptul că prevederile legale a ar fi „dat frâu liber maculaturii jidăneşti antiromâneşti atât referitoare la pretinsul holocaust al jidanilor comis de români, cât şi asupra altor aspecte, dar nu poţi formula nici o critică a evenimentelor generate de jidani contra românilor fiindcă eşti, automat, acuzat că eşti ’antisemit’“.
Justiţia din România urmează acum să decidă dacă inculpatul Vasile Zărnescu este doar un pretins luptător pentru adevărul istoric, sau dacă este un negaţionist şi antisemit, pasibil de pedeapsă.
