Linkuri accesibilitate

Hrușciovka, intimitatea în comunism și „căminele de nefamiliști”

În copilărie, mă fascina „căminul de nefamiliști”. Băiat de la țară, născut și crescut pe lângă aeroportul militar din Boboc, în câmpia Buzăului, primul bloc de locuințe pe care l-am văzut în viață și în care am intrat era un „cămin de nefamiliști” pentru subofițeri, în marginea târgului.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:31 0:00
Link direct

Cuvintele nu pot invoca azi prima impresie. Nu curgea apa nicăieri, în chiliile de beton pe care le-am vizitat, iar prin ferestre vedeam câmpia presărată de gropi de gunoaie până hăt departe, la „apa morților”. Blocul, fără lift, avea cinci etaje de celule imunde, la care se ajungea urcând trepte ce erau doar niște lespezi de beton fără balustradă.

Știu că erau cinci etaje, pentru că amintirea mi-a confirmată și am păstrat-o definitiv, ca pe o gâză-n chihlimbar, când mai târziu, la facultate, am putut examina cotloanele căminelor studențești din Iași, dar și vastele cartiere muncitorești, precum Alexandru, dincolo de gară, și m-a intrigat, pe lângă uniformitatea utopică a construcțiilor, numărul fix de etaje. Nu știam atunci că modelul sovietic al acestor blocuri, „hrușciovka”, are un maximum de cinci etaje.

O hrușciovcă la Chișinău
O hrușciovcă la Chișinău

Hrușciovka

Faptul că țările întregului bloc comunist sunt acoperite și astăzi de pături urbane de blocuri scunde de cinci etaje se datorează lui Nikita Hrușciov. Cel care a denunțat cultul personalității al lui Stalin (și care avea la rândul său să se bucure de un cult al personalității), avea o latură utopică și a dorit construirea rapidă de locuințe pentru milioane de oameni. Cum era exclus ca acelea să fie dotate cu ascensoare, din motive evidente de economie, arhitecții lui Hrușciov au decis că înălțimea maximă a unui bloc de locuințe fără ascensor trebuie să fie de cinci etaje. Le-ar fi făcut ei poate și de 20 de etaje, tot fără lift, dar putem să ne imaginăm că s-a calculat efectul negativ asupra economiei al timpului pierdut de nesfârșite valuri de alcoolici izolați care trebuie să urce singuri cu cumpărăturile, mobila sau bicicleta ce nu poate fi lăsată afară.

«Мрачное достоинство» советской жизни: Киев времен СССР ФОТОГАЛЕРЕЯ

Фотограф и искусствовед Александр Ляпин вспоминает, что окружение фотографа не понимало, зачем он снимает «никакое ничто», ведь среди запечатленных моментов повседневной жизни позднего СССР не отыскать ничего особенного, а только безысходность и печаль
2/13 Фотограф и искусствовед Александр Ляпин вспоминает, что окружение фотографа не понимало, зачем он снимает «никакое ничто», ведь среди запечатленных моментов повседневной жизни позднего СССР не отыскать ничего особенного, а только безысходность и печаль
Люди возле бочки в Киеве пьют пиво или квас
4/13 Люди возле бочки в Киеве пьют пиво или квас
По словам Ляпина, Ранчуков хотел запечатлеть для молодого поколения «лица советских людей совсем не такими, как они изображены на плакатах»
5/13 По словам Ляпина, Ранчуков хотел запечатлеть для молодого поколения «лица советских людей совсем не такими, как они изображены на плакатах»
На многих фотографиях Ранчукова запечатлены аспекты киевской жизни, которые с тех пор исчезли навсегда, например, киоск сапожника на Житном рынке, который когда-то был знаком для поколений
7/13 На многих фотографиях Ранчукова запечатлены аспекты киевской жизни, которые с тех пор исчезли навсегда, например, киоск сапожника на Житном рынке, который когда-то был знаком для поколений
Эмоции мужчины, когда люди выстраиваются в очередь возле магазина американских джинсов в Киеве
8/13 Эмоции мужчины, когда люди выстраиваются в очередь возле магазина американских джинсов в Киеве
В киевском переулке женщина проходит мимо плаката с надписью &laquo;Слава Коммунистической партии!&raquo;.<br />
<br />
Ранчуков в основном снимал на фотоаппарат &laquo;Киев-4&raquo;. Ляпин говорит, что это &laquo;тихое, но очень точное&raquo; устройство позволяло Ранчукову фотографировать людей незаметно, обеспечивая тем самым естественное, реалистичное изображение советских улиц
9/13 В киевском переулке женщина проходит мимо плаката с надписью «Слава Коммунистической партии!».

Ранчуков в основном снимал на фотоаппарат «Киев-4». Ляпин говорит, что это «тихое, но очень точное» устройство позволяло Ранчукову фотографировать людей незаметно, обеспечивая тем самым естественное, реалистичное изображение советских улиц
Люди выстраиваются в очередь за селедкой
11/13 Люди выстраиваются в очередь за селедкой
Любопытные жители осматривают американский автомобиль на улицах Киева
12/13 Любопытные жители осматривают американский автомобиль на улицах Киева
При этом Ранчуков никогда не считал фотографию искусством и возмущался, когда его называли фотохудожником
13/13 При этом Ранчуков никогда не считал фотографию искусством и возмущался, когда его называли фотохудожником
Secvența anterioară
Secvența următoare

În primul lui roman – cel mai puternic și, date fiind circumstanțele, o adevărată performanță literară – O zi din viața lui Ivan Denisovici, Soljenițîn scrie, vorbind despre viața din lagăr, în Gulag, că cel mai cumplit element al lungii pedepse nu era munca zilnică, pe spetite, dar la aer liber, în Siberia, ci faptul că nu poți fi niciodată singur.

La fel, fiecare bloc de tip „hrușciovka” era un reflexie în microcosm a întregului sistem social: comunismul era un imens azil, cu toată devastarea psihologică ce decurge de aici: țăranii transformați în plebe navetistă, nici urbanizați, - căci veneau doar ca roboții la fabrică, aduși cu „rata” -, dar nici săteni, căci nu mai aveau când să se ocupe de treburile curții, iar tehnicile de cultivare sau de tăierea porcului se pierduseră și rămăseseră doar hoțomănia și alcoolismul.

Mulți dintre cei tineri erau cazați la oraș în „cămine de nefamiliști”. A obține un apartament într-o autentică „hrușciovka” devenea în acest context un substitut de promoție socială.

În Paradisul ruinat al muncitorilor sovietici

Un cuplu stă în fața așa-numitului cămin &bdquo;Paris&rdquo; pentru muncitorii fabricii textile Proletarka din orașul rus Tver, la 200 de kilometri nord-vest de Moscova.
1/15 Un cuplu stă în fața așa-numitului cămin „Paris” pentru muncitorii fabricii textile Proletarka din orașul rus Tver, la 200 de kilometri nord-vest de Moscova.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
<br />
<br />
În perioada de glorie, Proletarka era o comunitate autonomă cu magazine, bibliotecă, spital, două piscine, un teatru și chiar un observator.
2/15

În perioada de glorie, Proletarka era o comunitate autonomă cu magazine, bibliotecă, spital, două piscine, un teatru și chiar un observator.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
Pentru a scăpa de locuințele strâmte și dărăpănate, copiii se joacă pe holurile lungi ale blocului.
3/15 Pentru a scăpa de locuințele strâmte și dărăpănate, copiii se joacă pe holurile lungi ale blocului.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
O femeie gătește într-o bucătărie comună. La fel ca o mare parte din locuințele comunale pe care sovieticii le-au înființat în toată Rusia, Proletarka s-a îndepărtat tot mai mult de imaginea de paradis al muncitorilor după prăbușirea URSS, în 1991.
4/15 O femeie gătește într-o bucătărie comună. La fel ca o mare parte din locuințele comunale pe care sovieticii le-au înființat în toată Rusia, Proletarka s-a îndepărtat tot mai mult de imaginea de paradis al muncitorilor după prăbușirea URSS, în 1991.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
O fată trece prin fața unei bucătării comune. La sfârșitul anilor 1990, filatura se închise - incapabilă să concureze cu importurile din China - și Proletarka a căzut în paragină.
5/15 O fată trece prin fața unei bucătării comune. La sfârșitul anilor 1990, filatura se închise - incapabilă să concureze cu importurile din China - și Proletarka a căzut în paragină.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
<p>Zinaida Ibragimova, o locatară de 69 de ani, își amintește că a ajuns la complex în urmă cu 50 de ani , când a venit să lucreze la ferma colectivă din regiunea Urali. Coborând din autobuz, a fost uimită de splendoarea fațadelor din cărămidă roșie.</p>
6/15

Zinaida Ibragimova, o locatară de 69 de ani, își amintește că a ajuns la complex în urmă cu 50 de ani , când a venit să lucreze la ferma colectivă din regiunea Urali. Coborând din autobuz, a fost uimită de splendoarea fațadelor din cărămidă roșie.

Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
O fată stă pe un hol comun. În timp ce Proletarka se evidențiază prin trecuta și ruinata sa măreție, condițiile de viață de aici nu sunt de fel neobișnuite în Rusia, unde mulți locuiesc încă în clădiri care nu au mai fost de multă vreme renovate și care ar trebui să fie demolate.
7/15 O fată stă pe un hol comun. În timp ce Proletarka se evidențiază prin trecuta și ruinata sa măreție, condițiile de viață de aici nu sunt de fel neobișnuite în Rusia, unde mulți locuiesc încă în clădiri care nu au mai fost de multă vreme renovate și care ar trebui să fie demolate.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
Copii jucându-se într-un cămin al filaturii de bumbac Proletarka. Statisticile oficiale diferă, dar, conform cifrelor furnizate de Ministerul Locuințelor ziarului Vedomosti, nu mai puțin de o treime din locuințele rusești au nevoie să treacă prin reparații majore până în 2045.
8/15 Copii jucându-se într-un cămin al filaturii de bumbac Proletarka. Statisticile oficiale diferă, dar, conform cifrelor furnizate de Ministerul Locuințelor ziarului Vedomosti, nu mai puțin de o treime din locuințele rusești au nevoie să treacă prin reparații majore până în 2045.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
Oameni de-ai locului trecând pe lângă una dintre clădirile căminului. Soluționarea crizei locuințelor a fost unul dintre punctele centrale ale mult-trâmbițatului proiect național cu care Vladimir Putin a recâștigat președinția. El promitea bani de la buget pentru a construi până în 2024 încă 120 de milioane de metri pătrați de locuințe. Oamenii care locuiesc în Proletarka spun că la ei nu a ajuns nimic din banii promisi.​
9/15 Oameni de-ai locului trecând pe lângă una dintre clădirile căminului. Soluționarea crizei locuințelor a fost unul dintre punctele centrale ale mult-trâmbițatului proiect național cu care Vladimir Putin a recâștigat președinția. El promitea bani de la buget pentru a construi până în 2024 încă 120 de milioane de metri pătrați de locuințe. Oamenii care locuiesc în Proletarka spun că la ei nu a ajuns nimic din banii promisi.​
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
Vladimir Mogilnikov, 62 de ani, își spală mâinile în baia comună. &bdquo;Aici stau claie peste grămadă sute de oameni, adesea câte cinci într-o cameră cu pereți mucegăiți și țevi ruginite, care scurg&rdquo;, spune el.
10/15 Vladimir Mogilnikov, 62 de ani, își spală mâinile în baia comună. „Aici stau claie peste grămadă sute de oameni, adesea câte cinci într-o cameră cu pereți mucegăiți și țevi ruginite, care scurg”, spune el.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
În fața bucătăriei comune.
11/15 În fața bucătăriei comune.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
Toaletele sunt la comun, separate de perdele subțiri de duș și cu tavanul negre de mucegai.
12/15 Toaletele sunt la comun, separate de perdele subțiri de duș și cu tavanul negre de mucegai.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
Un hol comun a fost transformat în spațiu de locuit.
13/15 Un hol comun a fost transformat în spațiu de locuit.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
Vladimir Mogilnikov stă pe scara căminului.
14/15 Vladimir Mogilnikov stă pe scara căminului.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
O femeie trece pe lângă una dintre clădirile căminului. Cândva a fost propus și adoptat un plan ambițios de refacere a zonei extins pe 10 ani, dar nu a fost niciodată pus în aplicare, deoarece ar fi costat de două ori mai mult decât întregul buget anual al orașului Tver.
15/15 O femeie trece pe lângă una dintre clădirile căminului. Cândva a fost propus și adoptat un plan ambițios de refacere a zonei extins pe 10 ani, dar nu a fost niciodată pus în aplicare, deoarece ar fi costat de două ori mai mult decât întregul buget anual al orașului Tver.
Complexul Proletarka din orașul rus Tver a fost cândva un elegant complex de cărămidă roșie conceput ca locuință model pentru muncitori. Construit la sfârșitul epocii țariste, între 1858 și 1913, a fost un oraș într-un oraș, găzduind aproximativ 15.000 de muncitori de la filatura locală de bumbac. ​
Secvența anterioară
Secvența următoare

Căminul

Un „cămin” este, etimologic, sau posedă măcar o vatră deschisă. De aceea și avem cuvântul „cămin” pentru a desemna o vatră sau o sobă joasă și deschisă, de unde vine și francezul cheminée (șemineu). Cămin și șemineu, intrate în română din surse diferite, sunt așadar același cuvânt la origine, latinescul caminus = vatră.

În română, „cămin” vine din rusă, камин, unde intrase din germană (Kamin) în vremea lui Petru cel Mare, fascinat de tot ce era european («occidental », am spune astăzi), dar în germană era din latină (caminus), unde nu era decât adaptarea grecescului κάμινος (vatră). A căpătat sensul de clădire („cămin de nefamiliști”, „cămin de studenți”) sub influența franțuzescului „foyer” (foyer d'étudiants > cămin de studenți).

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Acest material face parte din categoria
XS
SM
MD
LG