„Primul lucru de care a întrebat-o pe mama ei, când s-au văzut, după eliberare, a fost: sunt toți cei din familie vii?”, povestește Merav Meller (46 de ani), mătușa lui Doron Steinbrecher.
Tânăra de 31 de ani cu cetățenie israeliană și română este una din cele trei ostatice eliberate duminică de Hamas, ca parte a acordului de încetare a focului din Fâșia Gaza.
Simona, mama lui Doron, este născută din părinți români la Făgăraș, în județul Brașov. Femeia a părăsit România, alături de părinți, la începutul anilor 1960, când avea doar 4 ani.
În comunism, tatăl ei a primit repartiție la Turnu Măgurele, după ce terminase școala de maiștri, și a rămas acolo timp de cinci ani, după care a depus actele și familia a emigrat în Israel.
Acolo avea să crească Simona, mama lui Doron și a celorlalți doi frați mai mari: Yamit și Dor. Toți cei trei copii au și cetățenie română.
Doron a ajuns în mâinile grupării militante palestiniene în dimineața zilei de 7 octombrie 2023.
A fost răpită din camera de siguranță a apartamentului său din kibbutzul Kfar Aza, din sudul Israelului.
Peste 60 de persoane au fost ucise de militanți în kibbutzul său, care număra înspre 1.000 de locuitori și care acum e în mare parte părăsit.
Mama lui Doron, care locuia la mică distanță, în același kibbutz, la fel ca sora, soțul acesteia și cei doi copii, au scăpat de înverșunarea atacului și de masacrul luptătorilor Hamas, după ce s-au refugiat în camerele de siguranță.
În cazul lui Doron, militanții Hamas au putut să intre și să o răpească.
„Când a întrebat dacă ceilalți sunt vii, chiar voia să știe dacă este așa, având în vedere ce s-a întâmplat în kibbutz. Din fericire, toți ceilalți sunt teferi”, explică mătușa tinerei, Merav Meller.
Era ora 10:20, pe 7 octombrie 2023, când Doron a sunat-o înfricoșată pe mama ei.
„M-a sunat cu frică și mi-a spus că aude că intră cineva, că o trag de sub pat și o răpesc”, povestea Simona Steinbrecher, în octombrie 2024, la o întâlnire organizată chiar în România, la un an de la atacurile Hamas în Israel, soldate cu aproximativ 1.200 de morți.
Singurele vești legate de ea le primise după 107 zile de captivitate, când apărea „foarte palidă” într-un video postat de Hamas. În restul timpului nu a mai auzit nimic despre fiica ei.
În ianuarie 2025, după 471 de zile de captivitate a fiicei sale, după intrarea în vigoare a acordului Israel-Hamas, mult așteptata clipă a reîntâlnirii a venit.
Doron și Simona Steinbrecher s-au îmbrățișat îndelung, după intrarea în Israel și preluarea celor trei ostatice de către armata israeliană, de la reprezentanții Crucii Roșii.
Alături de Doron au mai fost eliberate Romi Gonen (24 de ani), care are origini românești datorită bunicilor, și Emily Damari (28 de ani) cu cetățenie britanică și israeliană.
Cele trei ostatice eliberate primesc îngrijiri la Centrul medical Sheba de lângă Tel Aviv.
Mama lui Doron stă în permanență alături de fiica ei.
„În tot acest timp nu am știut dacă o s-o primim vie, dacă va fi pe picioarele ei, nu va fi pe picioarele ei. Această necunoaștere a fost cel mai greu lucru pentru întrega familie”, povestește mătușa lui Doron, Merav Meller, pentru Europa Liberă.
Rudele celor răpiți de Hamas au militat, prin intermediul Forumului Ostaticilor, pentru eliberarea acestora și aducerea lor acasă.
„Aveam peste tot, la birou, pe mașină, magneți, stickere cu «bring them home». Acum le-am strâns și le-am aruncat”, explică Merav.
Când au apărut primele imagini și au văzut-o trecând pe picioarele ei din mâinile Hamas în mașina Crucii Roșii, membrii familiei au răsuflat ușurați, înlăcrimați de bucurie.
„Transferul acela a fost pur și simplu crunt (cu foarte multă lume adunată și numeroși militanți Hamas înarmați, unii urcați inclusiv pe mașini, n.r.). Toate fetele au spus că erau convinse că în clipa aceea le omoară, au fost terorizate de acel moment. Au trăit o frică enormă”, mai povestește mătușa lui Doron.
Merav Meller devenit un fel de purtător de cuvânt al familiei, care preferă discreția în această perioadă foarte încărcată emoțional.
Familia a mulțumit autorităților române pentru sprijinul constant pe care l-a primit, de la ambasador, consul și chiar premier. „Au făcut tot ce au putut să ne sprijine și chiar să contribuie la eliberarea ostaticilor”, subliniază femeia.
„Deocamdată, primele analize făcute arată că lucrurile sunt ok, dar probabil provocarea cea mai importantă este partea psihică. Refacerea va dura mult timp și cred că pe partea aceasta lucrurile nu au ieșit încă la suprafață”, consideră femeia.
„Vă dați seama, au trecut 471 de zile, e și greu să ne imaginăm cum ar fi rezistat careva dintre noi”.
„Întrebări despre cum a fost, ce a fost, nici nu i le-a pus nimeni din familie. Încărcătura de emoții e imensă”, adaugă Merav.
A vorbit ea însăși cu Doron, dar s-a rezumat să îi spună „mi-a fost dor de tine, te iubim”.
„Mi-a răspuns înapoi, că și ea ne iubește. Era aceeași voce, dar îi simțeam emoțiile în glas”.
Cele trei ostatice eliberate duminică au povestit totuși, succint, despre condițiile îndurate în captivitate. Au petrecut cea mai mare parte în tuneluri, vâzând rara lumina zilei și gătind una pentru cealaltă, relatează Libertatea, citând Daily Mail.
Au fost mutate de zeci de ori, pentru a nu fi găsite de forțele israeliene. Nu au știut dacă și când se vor întoarce acasă. Au aflat că vor fi eliberate în aceeași zi în care s-a și întâmplat.
Îndrăgostită de animale, pasionată de gătit
Familia așteaptă acum, cu răbdare, ca Doron să depășească în ritmul ei toată suferința îndurată în cele 16 luni de captivitate.
Merav Meller a acceptat să vorbească despre Doron cea din viața obișnuită, dinainte să fie răpită de Hamas.
Lui Doron i-au plăcut de mică animalele și, în special, câinii. E unul din motivele pentru care a ales să devină asistent veterinar.
„Când mai sunau alarmele și în trecut, de fiecare dată după ce se opreau, fugea la clinică să vadă ce fac animalele, se îngrijora că s-au speriat”, povestește Merav.
O altă pasiune a tinerei este gătitul. La reuniunile de familie era mereu interesată să își surprindă musafirii cu preparate delicioase.
„Făcea tot felul de mâncăruri sănătoase, fără gluten, foarte-foarte bune”, povestește mătușa Merav.
Totuși, felul preferat de mâncare al tinerei este „tradiționalul” șnițel cu piure de cartofi, adaugă femeia și râde copios.
Doron nu a fost vreodată în România, chiar dacă au fost câteva planuri.
„Chiar vorbeam cu Simona că, după ce se pune pe picioare, ar trebui să o ducem”, spune Merav Meller.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
