Pentru Lia, abia ajunsă ca studentă în Norvegia cu 16 ani în urmă, cel mai greu a fost să se obișnuiască cu nopțile și zilele polare, când soarele nu răsare și, respectiv, nu apune timp de 24 de ore împrejur. Apoi -faptul că nu știa limba norvegiană și că era, pentru prima dată, pe cont propriu într-un loc cu totul străin.
În schimb, încă de pe atunci, vizita des biblioteca locală. A putut să observe cum acolo veneau oameni diverși, interesați de învățare, dezbateri sau, pur și simplu, socializare. „Norvegienii iubesc bibliotecile și le vizitează des”, spune ea.
Studentă la capătul lumii
Lia a coborât din autobuzul cu destinația Volda, acolo unde era universitatea la care urma să învețe științe sociale – Høgskulen i Volda, într-o duminică de august a anului 2008, cu o săptămână mai devreme decât ceilalți studenți. Împrejurimile i-au trezit dubii că acesta era locul unde trebuia să se oprească: nu vedea în depărtare decât o singură persoană, iar restul peisajului de sat nu i se asocia nicidecum cu cea a unei localități care găzduiește o universitate. Își imaginase că Volda e unul din acele orașe mari, în care mușuroaie de oameni se află în permanentă mișcare.
Mai târziu, avea să descopere că deschiderea unor instituții superioare de învățământ în zone rurale face parte dintr-o strategie a statului norvegian, menită să reanimeze satele depopulate și, totodată, să ofere studenților condiții avantajoase de cazare și studii.
„Îmi era greu să mă obișnuiesc cu nopțile de acolo, nu puteam să dorm prima perioadă. În schimb, frumusețea naturii mi s-a părut a fi din afara acestei lumi, iar oamenii, contrar stereotipurilor, foarte deschiși”, povestește Lia.
Secretul a fost să facă ea primul pas și să fie sinceră. Așa, a învățat, inclusiv din interacțiunile cu localnicii, limba norvegiană, cultura și regulile societății de acolo. A ajutat-o mult în procesul său de adaptare și faptul că făcea voluntariat, care este foarte încurajat în Norvegia.
După primul an, în care a studiat limba norvegiană și la universitate, a urmat un curs de master în Psihopedagogie specială, alături de studenți norvegieni și a început, totodată, să muncească într-un oraș din apropiere: Ålesund. Ulterior, a făcut un al doilea master, la aceeași universitate, de această dată în Leadership și organizare publică. Se mutase, între timp, cu traiul la Ålesund.
Biblioteca – „o arenă a democrației”
Astfel, orașul în care și-a găsit primul post de muncă i-a devenit casă. Începând cu 2023, a fost șefă de departament pentru cinci biblioteci, având grijă de personal, dezvoltare și colaborări. Din luna octombrie a acestui an, a devenit directoarea bibliotecii publice din Ålesund, având în subordine șase biblioteci, inclusiv una dintr-un penitenciar. E un post pentru care a concurat doar cu norvegieni, care aveau și multă experiență în leadership.
„Am fost bucuroasă să aflu că am câștigat. În Norvegia, un astfel de job, mai ales în acest domeniu, este o obligație destul de serioasă și are și o funcție socială importantă”, explică ea.
Norvegia are una dintre cele mai înalte grade de alfabetizare din lume și o cultură solidă a lecturii. Autoritățile promovează cititul, inclusiv prin diverse programe care recompensează, pe de o parte, elevii și, pe de altă parte, încurajează scriitorii să contribuie la dezvoltarea literaturii.
„Aici, biblioteca are foarte multe funcții. În primul rând, este una din cele mai importante arene de democrație: se fac dezbateri, se organizează evenimente culturale, inclusiv la solicitările cititorilor. Invităm la discuții politicieni, vedete, oameni simpli cu povești de viață deosebite”, mai spune Lia.
Aceasta este, din ce-și amintește, exact opusul bibliotecii din copilăria sa, de la Bălți, care avea o ofertă modestă și foarte puțini vizitatori. „Noi suntem vizitați de sute de persoane pe zi și asta fără evenimente. Sigur că și oferim multe servicii, multe resurse. Totul e gratuit. Biblioteca e acel loc neutru în care toți sunt bineveniți, indiferent de religie ori statut”, adaugă ea.
În Norvegia, sunt peste 800 de biblioteci publice, iar în 2022, aproximativ 50% din norvegieni afirmau că au folosit o bibliotecă publică cel puțin o dată pe an.
Cititori de la naștere până la moarte
Bibliotecile locale oferă o gamă variată de activități pentru toate vârstele. „De la naștere, până la moarte: avem toate generațiile în bibliotecă. Vin mame cu bebeluși, doctori în științe, scriitori, medici, dar și refugiați din țări unde nu au avut șansa să facă școală. Biblioteca îi unește pe toți”, spune Lia.
Atât copiii, cât și seniorii pot participa la diverse cursuri gratuite – de la cele destinate identificării știrilor false și până la cele de digitalizare. Cât seniorii citesc ziare ori socializează, copiii pot folosi ochelari VR sau printere 3D. Fiecare poate alege să stea într-un spațiu liniștit sau în unul unde se vorbește.
Mai mult decât atât, biblioteca caută să înțeleagă cum poate utiliza Inteligența Artificială în activitatea sa și cum își poate îndruma beneficiarii să facă asta într-un mod corect și sigur.
„Sigur că ne păstrăm și funcția inițială. Avem foarte multe cărți, iar bibliotecile au sisteme prin care colaborează între ele. Dacă vreau o carte în română și nu o pot găsi în toată Norvegia, ea poate fi comandată de peste hotare”, zice directoarea.
Pe lângă localnici, mulți turiști se opresc la bibliotecă, fie pentru a o vizita, fie pentru a verifica dacă arhiva păstrează date despre strămoșii lor.
Lia adaugă că tot de la biblioteci, adesea, pornește și spiritul civic al norvegienilor: fie că e vorba de predat voluntar cursuri de limbă norvegiană pentru noii-veniți sau, cum a fost pe timp de COVID, de dus cărți acasă bătrânilor.
Din noua sa funcție sa de directoare, moldoveanca își dorește să aducă și mai multe fonduri și proiecte pentru biblioteci, să organizeze mai multe activități de promovare a lecturii și să colaboreze cu mai multe biblioteci la nivel internațional.
În timpul liber, îi place să citească: de la cărți de specialitate, la biografii. Acum, are pe masă o carte despre psihologia maselor, de Sigmund Freud. La muncă, în pauze, adesea merge să vorbească cu oamenii veniți la bibliotecă. Asta i se pare cea mai frumoasă parte a lucrului său.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
