Linkuri accesibilitate

Un fost ofițer din R. Moldova, șef de laborator pentru testări balistice în Canada


Alexandru, în munții Crimeii, anul 2009.
Alexandru, în munții Crimeii, anul 2009.

Alexandru Tătărescu (43 de ani) a plecat din R. Moldova în 2009, alături de soția sa și primul lor copil. În prezent, familia locuiește în Canada, iar Alexandru este șef de laborator pentru testări balistice. Căștile de protecție la care lucrează ajung, inclusiv, la soldații din Ucraina.

De după un geam de protecție, având în față monitoarele pe care este înregistrat momentul tragerii cu arma, Alexandru urmărește procesul și impactul împușcăturii. De regulă, rezistența echipamentelor de protecție este verificată într-un spațiu special amenajat pentru testări. „Nu stau chiar în camera respectivă, pentru că în acel moment, zboară schije peste tot”, explică el.

Alexandru spune că, de când a început invazia pe scară largă a Rusiei, cererea pentru produsele create de angajatorul său – „Galvion”, una dintre companiile de top la nivel global în domeniul echipamentelor de protecție, a crescut.

„Practic, toată lumea se reechipează, se modernizează. Plusul țărilor NATO e că prețuiesc viața omenească și nu se tem să cheltuiască pentru asta”, adaugă el.

Cum este verificată o cască de protecție

Militar de profesie, cu studii la Academia Tehnică Militară de la București, specializare în design de muniții și explozive și grad de ofițer în R. Moldova, Alexandru a conștientizat din prima zi cât de importantă este munca sa.

„Eu știu că am această responsabilitate, că produsul final trebuie să salveze viața cuiva, fie că e vorba de un soldat, fie de un polițist pe stradă”, afirmă el.

Alexandru Tătărescu, la baza de la Mărculești, unde a fost repartizat după încheierea studiilor din România.
Alexandru Tătărescu, la baza de la Mărculești, unde a fost repartizat după încheierea studiilor din România.

S-a angajat la „Galvion” în 2012, când compania tocmai primise câteva proiecte mari, urmând să se ocupe, în special, de fabricarea căștilor de protecție pentru militari. Alexandru avea să efectueze teste balistice și non-balistice.

„La modul practic, se pune produsul pe țintă și se împușcă în direcția lui, ca să se vadă dacă vesta sau casca respectivă rezistă. Verificăm echipamente cu sute de gloanțe pe zi”, spune el.

În mod obișnuit, se lucrează cu muniții non-standard, modificate pentru a permite încărcături mai mari decât cele întâlnite în armamentul clasic. Asta presupune și un control riguros al vitezelor de tragere, necesar pentru analiza rezistenței căștilor și vestelor de protecție în fața gloanțelor sau a schijelor.

Pe lângă evaluarea capacității de oprire a echipamentului, se testează și situațiile în care, deși acesta interceptează glonțul, trauma suferită este letală. „Deci, ce s-ar întâmpla dacă casca a oprit glonțul de 9 mm, dar trauma ajunge la cap? Ne uităm cum ar reacționa organismul”, spune Alexandru.

În cadrul testelor non-balistice, sunt simulate căderi de la înălțime, striviri sub roțile vehiculului sau expuneri la foc. Aceste teste sunt concepute având în vedere diferite scenarii ce pot apărea pe câmpul de luptă, pentru a evalua eficiența echipamentelor în condiții extreme.

Prototipul unui model de cască sau de vestă antiglonț la care lucrează inclusiv Alexandru poate trece și prin 15 cicluri de verificări, fiind întors după testări pe masa inginerilor. Alteori, clienții pot solicita și testări non-standard, cu trageri din unghiuri speciale sau verificări la temperaturi extreme.

„Astăzi, căștile de protecție sunt sisteme complexe”

În prezent, Alexandru se ocupă exclusiv de testările balistice și urmărește cu atenție războiul din Ucraina. Acesta a schimbat felul în care clienții companiei pentru care muncește se gândeau la securitate, numărul solicitărilor pentru echipament de protecție avansat fiind în creștere. „Totodată, simți că ceea ce faci salvează viețile băieților de alături, care practic apără și țara ta. E felul acela de demnitate când știi că într-un fel contribui și tu la asta”, spune el.

Alexandru Tătărescu la Toronto, Canada, în 2019.
Alexandru Tătărescu la Toronto, Canada, în 2019.

Observă des căștile de protecție produse de compania sa pe capetele soldaților din Ucraina, în lupte reale, mai ales la Brigada a treia de asalt – o unitate militară de elită, specializată în operațiuni ofensive. Speră că acestea ajung și la cunoscuți de-ai săi, fiind net superioare celor la care avea acces generația lor de tineri soldați.

„Am văzut că sunt mai mulți băieți din România pe front, în cadrul batalionului de voluntari moldoveni și români «Getica», urmăresc activitatea lor, tot ce e posibil să fie acolo și foști colegi cu care am învățat”, adaugă el.

În acest context, își amintește de ziua în care a înțeles că ochelarii de protecție pe care-i producea cu ceva timp în urmă compania sa erau mai performanți decât casca pe care o purtau în timpul studiilor la Academia Militară.

„Astăzi, căștile de protecție sunt de o calitate mult mai înaltă. Nu mai vorbim de ceea ce noi numeam, când eram în armată, o găleată pe care o pui pe cap și nu te ajută cu nimic. Confortul e la un alt nivel, greutatea a scăzut. Acum, o cască e un sistem complex”, completează Alexandru.

Acest sistem poate include, pe lângă protecția împotriva impacturilor fizice și a zgomotului, stații radio, senzori de mediu și sisteme de navigație.

„Dacă vrei pace, trebuie să fii gata de război”

Așa cum nu exclude o revenire acasă, Alexandru și-ar dori să se facă mai multe investiții în apărare și în Moldova, considerând situația precară a țării la acest capitol și instabilitatea regională.

„Aici, unde viața soldatului contează, echipamentul pentru o singură persoană ar ajunge la peste 20 de mii de dolari, cu electronică, cu drone pe el, cu sisteme de ghidare. Un soldat e un fel de Iron Man și atunci e clar că accentul e pe calitate, nu pe cantitate”, crede el.

În viziunea lui Alexandru, armata moldoveană ar trebui să aibă sisteme de apărare antiaeriană, două-trei escadrile de elicoptere performante, trupe profesioniste bine remunerate în locul serviciului militar obligatoriu și antrenamente la un nivel corespunzător. „Să avem poate cinci-șase mii de militari, dar antrenați așa cum se cuvine. Astfel, când unul dintre ei merge pe stradă, să fie mândru că poartă uniformă”, continuă el.

Alexandru Tătărescu alături de familia sa.
Alexandru Tătărescu alături de familia sa.

În ciuda faptului că familia sa se simte bine în Canada, unde soția lui deține o companie de consultanță în imigrație și au doi copii – o fată de 15 ani și un băiat de 13 ani – Alexandru afirmă cu tărie că „Moldova rămâne țara noastră”.

Privind la conflictele din lume, el trage o concluzie tactică: „Din păcate, dacă vrem pace, trebuie să fim gata de război”.

📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te

  • 16x9 Image

    Aliona Ciurcă

    Din toamna lui 2015 și până în 2022 am lucrat la Ziarul de Gardă, unde am scris pe teme legate de drepturile omului. Din 2023, am devenit bursieră Vaclav Havel, după care am rămas să lucrez în biroul Europei Libere la Chișinău, unde scriu pe teme politice și sociale.  

XS
SM
MD
LG