A fost o vreme când Morsal, al cărei nume a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea, putea apela la unul dintre numeroasele adăposturi sau refugii pentru femei din Afganistan.
Dar de când talibanii au preluat puterea în august 2021, după plecarea trupelor internaționale de menținere a păcii, aproape toate cele 26 de adăposturi pentru femei au fost închise, expunând persoane ca Morsal riscurilor de abuz.
„Răposatul meu soț a fost ucis în timp ce servea în armata națională [a guvernului anterior] și nu avea casă", a declarat Morsal pentru RFE/RL, adăugând că nu a avut la cine să apeleze decât la socrii săi. Numai că a nimerit, zice ea, într-o „casă a violenței”.
„Cumnatul meu mă insultă și este violent cu mine. Am vrut să mă mut la sora mea, dar soțul ei nu a fost de acord să locuiesc cu ei, așa că a trebuit să mă întorc la socrii mei."
În timpul ofensivei fulgerătoare a talibanilor în vara anului 2021, multe adăposturi pentru femei au început să își închidă porțile de teama represaliilor. În multe cazuri, angajații adăposturilor au ars documente sensibile și au fugit împreună cu femeile pe care le adăposteau.
Chiar înainte ca talibanii să revină la putere în Afganistan, adăposturile pentru femei erau criticate des în această țară profund conservatoare și patriarhală.
Violența domestică este ceva la ordinea zilei. Căsătoriile forțate sunt o regulă, iar rata sinuciderilor în rândul femeilor din Afganistan rămâne printre cele mai ridicate din lume.
Responsabilii de la adăposturi - care funcționau cât de discret puteau, ca să evite atacurile - au declarat că s-au confruntat cu alegerea chinuitoare între a le ține deschise, expunând angajații și clienții unor posibile represalii ale talibanilor sau de a le închide, trimițând femeile înapoi, în familiile lor abuzive.
Morsal și alte câteva femei care au vorbit cu RFE/RL din diferite părți ale Afganistanului au declarat că adăposturile erau un loc sigur, oferind, în plus, consiliere și sprijin juridic femeilor care încercau să scape de soți și socri abuzivi sau de căsătorii forțate.
În lipsa adăposturilor, femeile spun că sunt nevoite să conviețuiască cu agresorii lor, într-o societate ultraconservatoare care refuză divorțul și se așteaptă ca femeile să îndure orice.
Organizația Națiunilor Unite afirmă că „discriminarea severă" a femeilor de către autoritățile talibane „poate constitui persecuție de gen - o crimă împotriva umanității - și poate fi caracterizată drept apartheid de gen".
La 8 iulie, Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pe numele unor lideri talibani de rang înalt din Afganistan, afirmând că există „motive întemeiate" pentru a-i suspecta pe liderul suprem Hibatullah Akhundzada și pe președintele Curții Supreme Abdul Hakim Haqqani de comiterea „crimei împotriva umanității de persecuție... pe motive de gen".
Într-un raport din 3 iulie, ONU a declarat că milioanele de refugiați afgani care se întorc acasă din țările în care au fugit pentru a scăpa de talibani (forțați inclusiv de legislația antimigrație din Occident) pun și mai multă presiune asupra sistemului.
Din septembrie 2023, peste 2,43 milioane de migranți afgani fără documente - mai mult de o treime femei și fete - s-au întors numai din Iran și Pakistan.
„Ritmul crescând al întoarcerilor pune la încercare sistemul umanitar suprasolicitat al Afganistanului, iar femeile și fetele suferă cel mai mult", a declarat ONU.
„Persoanele care se întorc se confruntă cu o expunere extremă la violența bazată pe gen, căsătorii timpurii și forțate, trafic și sex tranzacțional - exacerbate de lipsa resurselor de bază."
Ministerul pentru problemele femeilor a fost închis
O casnică în vârstă de 26 de ani din provincia nordică Kunduz a declarat pentru RFE/RL, sub rezerva anonimatului, că nu mai suportă abuzurile la care este supusă acasă - la care se adaugă sărăcia și lipsa de oportunități profesionale.
Mama a doi copii locuiește în aceeași casă cu soțul, dar și cu părinții și frații acestuia. Recent, după șapte ani de căsnicie, soțul și-a adus a doua soție.
„Este o familie extrem de intransigentă, abuzivă și lipsită de compasiune. Tratamentul lor crud, abuzurile îmi provoacă dureri de cap persistente și depresie, dar nu am unde să mă plâng", a declarat femeia.
„Pe lângă toate acestea, trăiesc într-o sărăcie extremă, nu am nici măcar o pătură și perne ca lumea, nu am nicio slujbă, nicio oportunitate", a mai spus ea plângând.
Femeia nu a explicat de ce crede că nu se poate plânge autorităților, dar cert este că talibanii au închis Ministerul pentru problemele femeilor din fostul guvern și l-au înlocuit cu Ministerul viciilor și virtuților, care pune în aplicare codul strict de „moralitate" al grupării radical islamiste.
„În prezent, Afganistanul nu are nicio instituție la care femeile victime ale violenței să se poată adresa pentru a vorbi despre problemele cu care se confruntă, pentru a cere protecție", a declarat Roya Dadras, care a fost purtătoare de cuvânt la ministerul desființat.
„Prin urmare, căsătoriile forțate și timpurii, violența domestică și sinuciderile femeilor au atins apogeul", a mai declarat Dadras pentru RFE/RL.
RFE/RL a contactat oficiali talibani din Kabul pentru comentarii, dar nu a primit niciun răspuns.
Ministerul viciilor și virtuților a anunțat, în schimb, că a „salvat" 17 femei de la violența domestică în ultimele zile, dar nu a furnizat detalii.
În iunie, ministerul a declarat că a abordat problemele femeilor în 85 de cazuri de litigii privind moștenirea, 101 cazuri de „tratament crud" și 68 de cazuri de căsătorii forțate în ultimele trei luni. Nici în aceste cazuri autoritățile nu au oferit detalii.
Ultimele adăposturi rămase
Activista Mary Akrami a deschis în 2003 primul adăpost pentru femei din Afganistan - Centrul de dezvoltare a competențelor femeilor afgane.
Akrami a declarat pentru RFE/RL că centrul a găzduit aproximativ 80 de victime ale abuzurilor domestice în capitala Kabul, oferindu-le consiliere și consultanță juridică și organizând cursuri de alfabetizare (majoritatea femeilor ajutate nu au mers niciodată la școală). Centrul oferea, de asemenea, cursuri de formare profesională de bază, cum ar fi de croitorie și de gătit.
Persecutată și amenințată pentru munca sa, Akrami a părăsit de atunci Afganistanul.
Centrul este unul dintre puținele adăposturi pentru femei care rămân deschise în Afganistan. Dar Akrami a declarat, din exil, fără să ofere detalii, că talibanii i-au schimbat modul de funcționare.
RFE/RL a contactat-o și pe actuala șefă a centrului - proeminenta activistă pentru drepturile femeilor Mahbouba Seraj - dar nu a primit un răspuns.
Scris de Farangis Najibullah pe baza relatării corespondentei Radio Azadi Firuza Azizi. Sahar Lewal a contribuit la acest articol.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
