Denumit „Kazah: Istoria omului de aur”, documentarul a fost realizat de cineastul de origine rusă stabilit în SUA, dar cu viziuni pro-Kremlin, Igor Lopatonok. Filmul este centrat în jurul unui interviu lung cu fostul președinte kazah, realizat de faimosul și controversatul regizor american, Oliver Stone. În trecut, Stone a mai produs documentare despre președintele rus Vladimir Putin, liderul cubanez Fidel Castro și cel al Venezuelei, Hugo Chavez.
În interviu, Nazarbaev (83 de ani), care a condus Kazahstanul cu o mână de fier vreme de 30 de ani, vorbește despre copilăria sa, cariera politică, destrămarea URSS și dobândirea independenței kazahe. Documentarul a fost criticat de mai mulți cineaști, unul dintre ei numindu-l o „odă hagiografică”, care a devenit parte din „cultul continuu al personalității” lui Nazarbaev.
Filmul a fost lansat în 2021, ca parte a unei miniserii din opt episoade. Lucrul a început la finele anului 2019, după ce Nazarbaev a renunțat la președinție, dar a continuat să exercite o influență politică enormă în Kazahstan.
O investigație realizată de rețeaua internațională de jurnaliști de investigație Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) și de site-ul media cu sediul în Kazahstan, Vlast.kz, publicată la 5 martie („From Nazarbaev to Lukashenka: Hollywood In the Service Of Dictators”), relevă că Nazarbaev a fost implicat personal în realizarea filmului.
„Nazarbaev edita în mod constant filmul, încercând să-și îmbunătățească (...) imaginea”, a declarat un membru al echipei de filmare pentru OCCRP. Fostul președinte kazah ar fi fost mulțumit de varianta finală a filmului, mai susțin jurnaliștii.
Fondul Nazarbaev - o fundație de caritate înființată când acesta se afla la putere în 2010, prezidată de fiica sa, Darigha Nazarbaeva - le-a plătit cel puțin cinci milioane de dolari lui Lopatonok și Stone, potrivit investigației.
Cei doi au negat anterior orice implicare a guvernului kazah în acest proiect. Nazarbaev și fiica sa nu au dorit nici ei să comenteze acest subiect.
Lopatonok a acceptat să vorbească cu jurnaliștii OCCRP și Vlast, dar s-a înfuriat treptat în timpul interviului video de luna trecută, când a fost întrebat despre finanțarea filmelor sale.
„Vă vom lua urma. Știm cine sunteți. Vom ajunge la sursele voastre”, i-a amenințat Lopatonok. „Vă vom distruge, vă vom distruge credibilitatea”.
În 2021, Lopatonok a refuzat să răspundă la întrebarea unui corespondent RFE/RL privind finanțarea documentarului „Nazarbaev”, afirmând că nu avea nimic de declarat deoarece RFE/RL este un „agent străin”.
Așa-numita lege a Rusiei privind „agenții străini” este folosită pentru a eticheta și pedepsi criticii Kremlinului care primesc bani din străinătate.
Difuzare urmată de proteste
Documentarul despre Nazarbaev a fost difuzat la televiziunea de stat din Kazahstan o singură dată, în decembrie 2021. În luna următoare, țara bogată în petrol din Asia Centrală s-a confruntat cu tulburări și manifestații violente la nivel național, zeci de mii de oameni ieșind în stradă pentru a protesta împotriva fostului președinte și a ceea ce ei considerau a fi moștenirea sa: nedreptatea socială, inegalitatea economică, corupția, cultul personalității.
În urma protestelor, guvernul președintelui Kasîm-Jomart Tokaev i-a marginalizat pe Nazarbaev, familia și acoliții săi în afaceri și politică. Multe dintre rudele și aliații fostului președinte se află în prezent în închisoare.
Investigația jurnalistică a relevat că de atunci, Lopatonok și echipa sa s-au oferit să facă filme asemănătoare cu alți lideri autoritari, inclusiv Ilham Aliyev din Azerbaidjan și Aleksandr Lukașenka din Belarus.
Nu este clar cum s-au întâlnit Lopatonok și Stone, dar cei doi au lucrat împreună la două filme despre Ucraina: Ukraine on Fire în 2016 și Revealing Ukraine în 2019. Cele două documentare oferă o viziune favorabilă Moscovei asupra revoluției ucrainene Euromaidan din 2014, care a culminat cu înlăturarea președintelui pro-rus Viktor Ianukovici.
Stone, în vârstă de 77 de ani, câștigător a patru premii Oscar, a devenit controversat în special din cauza lucrării sale din 2017 „The Putin Interviews” care a fost descrisă de The New York Times ca fiind „servilă” și „jenant de generoasă” față de liderul rus.
(Traducere și adaptare: Cristian Bolotnicov)
