Premierul spaniol Mariano Rajoy a anunţat suspendarea suspendarea guvernului regiunii Catalonia şi organizarea de noi alegeri în termen de maximum șase luni.
Asta după ce Carles Puigdemont, președintele Generalității din Catalonia, cum se numește guvernul local, a refuzat să afirme oficial și solemn că va renunța la intenția de a declara independența regiunii.
Potrivit datelor guvernului catalan, care nu au putut fi verificate în lipsa unei comisii electorale independente, 90% dintre cei care au votat ar fi spus spus 'da' independenței Cataloniei, în condițiile în care prezența la vot a fost de numai 43%.
Guvernul spaniol central de la Madrid a stârnit atunci unele proteste prin felul în care a făcut să intervină poliția, în câteva cazuri cu brutalitate, pentru a opri desfășurarea referendumului.
Guvernul central de la Madrid a decis așadar să activeze Articolul 155 din Constituţia Spaniei, potrivit căruia autonomia regiunii Catalonia poate fi suspendată dacă se constată încălcarea legilor, ceea ce tehnic s-a și întâmplat, mai ales că referendumul fusese anulat anticipativ și interzis de către Curtea Constituțională a Spaniei.
Mariano Rajoy a făcut-o mai ales după ce s-a întors întărit de la Bruxelles, de la summitul UE de joi și vineri, de promisiunea sprijinului celorlalte 27 de țări membre în UE.
Rajoy a primit chiar și sprijinul Theresei May a Marii Britanii, care are de înfruntat tendințe separatiste similare din partea Scoției și, posibil, a Irlandei de Nord.
Situația Cataloniei nu poate fi însă comparată cu cea a Scoției. Scoția a organizat deja un referendum în chestiunea independenței, însă acela a fost acceptat de către Londra, a avut loc în condiții perfect legale și într-un cadru constituțional și s-a încheia printr-un vot negativ.
Constituţia spaniolă prevede însă că ţara este indivizibilă. Regiunile Spaniei sunt numite Comunități Autonome, însă contrar cazului unei autentice federații sau confederații, comunitățile autonome spaniole nu au dreptul constituțional la secesiune.
Republicile sovietice, de pildă, aveau acest drept și l-au folosit, ducând la dispariția URSS-ului.
Potrivit Articolului 155 din Constituţia Spaniei, autorităţile de la Madrid au puterea de a interveni direct în administrarea guvernului regional din Catalonia, obligându-l să renunţe la intenţiile de independenţă.
Mariano Rajoy a precizat că guvernul său are patru obiective în privinţa Cataloniei: revenirea în legalitate, recuperarea stării de normalitate şi coabitare în regiune, continuarea dezvoltării economice şi organizarea de alegeri regionale.
„Mai întâi, şeful guvernului poate dizolva Parlamentul regional. Apoi poate cere organizarea alegerilor în termen de maximum şase luni. Dorinţa mea este să fie organizate alegeri în cel mai scurt timp, pentru ca situaţia să revină la normal", a spus Rajoy.
Şeful executivului catalan, Carles Puigdemont, ar putea continua exercitarea rolului său reprezentativ până la noile alegeri, dar Rajoy a spus că intenționează să îl scoată din funcție.
Totuşi, acesta nu poate propune candidaţi pentru viitoarea conducere a regiunii şi nu poate demara iniţiative care contravin Constituţiei Spaniei sau care nu primesc acordul guvernului central de la Madrid.
Măsurile trebuie să treacă de votul Senatului, unde formaţiunea conservatoare Partidul Poporului, condusă de către Mariano Rajoy, deţine majoritatea.
În documentul care prezintă motivele aplicării Articolului 155 din Constituţie, guvernul spaniol indică faptul că şeful guvernului catalan, Carles Puigdemont, şi preşedintele Parlamentului catalan, Carme Forcadell, au avut un rol decisiv în „încălcarea deliberată a statutului, prin implementarea unui proces de secesiune”.
Cei doi lideri care au militat pentru independenţă „nu şi-au îndeplinit obligaţiile şi au acţionat împotriva interesului naţional".
Premierul spaniol s-a referit şi la implicaţiile economice ale unei posibile independenţe ale Cataloniei, care ar împovăra regiunea şi ar genera „scăderea produsului intern brut cu 25-30 de procente".
Schimbările care urmează să fie implementate de către guvernul central de la Madrid vizează şi forţele de poliţie catalane Mossos d’Esquadra, care vor trece în subordinea ministerului de Interne.
În plus, şeful poliţiei regionale, Josep Lluis Trapero, poate fi destituit. În unele situaţii, ministrul spaniol de Interne poate decide înlocuirea Mossos d’Esquadra cu forţele naţionale de securitate.
Dacă măsurile propuse vor fi adoptate, reprezentanţii executivului catalan vor trebui să apară în faţa Senatului spaniol la fiecare două luni pentru a raporta gestionarea situaţiei din Catalonia.
Guvernul de la Madrid nu a stabilit încă dacă va înfiinţa o structură care să coordoneze activitatea guvernului Cataloniei sau va numi doar un reprezentant.
Rajoy a subliniat că „aplicarea Articolului 155 nu presupune folosirea forţei, este un instrument inclus în Constituţie şi care este similar celor din alte state europene; limitarea va fi temporară, pentru recuperarea legalităţii instituţionale”.
În momentul referendumui pentru independență, presa rusă a jubilat relatând despre Catalonia.
Asta pentru că el ar putea servi de model mișcărilor secesioniste din alte țări ale UE. Așa ca în Spania, unde Catalonia e situată în margine, ușor de decupat de restul țării, la fel în Slovacia minoritatea maghiară, care nu își poate folosi limba cum dorește, trăiește masiv de-a lungul frontierei cu Ungaria lui Orban, prieten cu Putin în tot ce e tendință anti-europeană (aici România are noroc, deocamdată, cu maghiarii trăind în centrul geografic al țării), iar în Estonia rușii formează comunități compacte de-a lungul frontierei cu Rusia.
Se uită, în toată această tendință, că un popor este o construcție politică, istorică și culturală mai întâi, și nu un impuls colectiv de respingere a vecinilor.
