Expertul în securitate și inovație militară Michael Horowitz analizează implicațiile noii abordări a administrației Trump, rolul NATO, ascensiunea Chinei și impactul noilor tehnologii asupra războiului din Ucraina, într-un interviu pentru Europa Liberă.
Michael Horowitz, fost adjunct al secretarului apărării pentru dezvoltare strategică și tehnologii avansate în administrația Biden (2022-2024), este profesor la Universitatea Pennsylvania și director al Perry World House. Unul dintre cei mai respectați experți în inovație militară și securitate globală, Horowitz îmbină cercetarea academică cu experiența directă în elaborarea strategiilor de apărare ale SUA. Autor al cărții The Diffusion of Military Power, el este specializat în impactul noilor tehnologii asupra geopoliticii, inclusiv inteligența artificială și sistemele autonome.
În acest interviu, Michael Horowitz analizează schimbările în politica externă a SUA sub administrația președintelui Trump, impactul acestora asupra NATO și securității europene, precum și rolul noilor tehnologii militare în războiul din Ucraina. De asemenea, discută despre competiția globală dintre SUA și China și despre implicațiile acesteia pentru viitorul echilibrului de putere la nivel internațional.
Multă incertitudine, în acest moment
Europa Liberă: Administrația Trump a semnalat o schimbare majoră în politica externă a SUA, sugerând că aderarea Ucrainei la NATO este „nerealistă” și desfășurând negocieri directe cu Rusia în Arabia Saudită, fără participarea Ucrainei sau a aliaților europeni. Din perspectiva experienței dumneavoastră în planificarea apărării SUA sub administrația Biden, cum evaluați această schimbare? Ce impact ar putea avea asupra securității europene și a rolului NATO?
Michael Horowitz: Cred că există multă incertitudine în acest moment cu privire la modul în care abordarea administrației Trump va influența securitatea Europei. Actuala conducere de la Washington este, fără îndoială, mai dispusă să negocieze direct cu Rusia, iar președintele Trump consideră că disponibilitatea sa de a fi deschis la negocierea oricărui subiect îi permite să obțină înțelegeri mai bune pentru protejarea intereselor naționale ale SUA.
Cred că la Conferința de Securitate de la München s-a văzut clar cum multe țări europene sunt alarmate de această abordare, deoarece o percep ca pe un pas înapoi față de angajamentele tradiționale de securitate ale SUA. Timpul ne va spune dacă aceasta este situația. Cred că negocierile privind Ucraina vor fi un test foarte interesant pentru abordarea lui Trump asupra politicii internaționale.
Părerea mea este că va fi dificil pentru SUA să obțină angajamente credibile din partea lui Putin că nu va relua agresiunea în viitor asupra Ucrainei. Și Ucraina știe asta. Restul Europei știe asta. La fel și SUA. Acest lucru face ca ajungerea la un acord acceptabil pentru toate părțile să fie extrem de complicată. În plus, deși SUA și Rusia pot începe negocieri privind Ucraina, Ucraina va avea și ea un cuvânt de spus, la fel ca restul Europei. Deja am văzut că premierul Marii Britanii, Keir Starmer, a declarat că Regatul Unit ar putea fi chiar dispus să contribuie cu trupe la un potențial acord, dacă ar fi necesare forțe de menținere a păcii pe teritoriul Ucrainei.
Europa Liberă: Președintele Trump adoptă o abordare tranzacțională față de alianțe și o poziție fluctuantă în privința NATO, ceea ce ridică noi întrebări despre securitatea statelor mici și vulnerabile, precum Moldova și Georgia, unde influența Rusiei este deja activă. În lipsa unui sprijin ferm din partea SUA pentru securitatea europeană, cum ar trebui aceste țări să se adapteze unei ere de incertitudine geopolitică tot mai mari?
Michael Horowitz: Președintele Trump vorbește adesea despre președinți din secolul al XIX-lea, precum William McKinley, drept surse de inspirație. Din această perspectivă, el pare să vadă politica externă ca un joc de influență între marile puteri, unde fiecare își protejează propriile interese, spre deosebire de abordarea tradițională a SUA bazată pe alianțe stabile. În primul său mandat, echipa sa a moderat aceste instincte, dar acum își construiește o echipă care îi împărtășește viziunea, ceea ce înseamnă că este probabil să vedem această strategie mai clar conturată. Totuși, asta nu înseamnă neapărat o retragere a SUA din securitatea europeană. Discursurile recente par mai degrabă o tactică de negociere, iar direcția finală rămâne incertă.
Pentru țările mici care nu sunt în NATO, acest lucru ar putea însemna mai puțin sprijin din partea SUA în fața amenințării rusești. Administrația Trump pare conștientă de riscurile cu care acestea se confruntă, dar implicarea americană în securitatea lor va depinde mult de deciziile imprevizibile ale președintelui și de evoluțiile globale.
China simte că-și poate consolida influența
Europa Liberă: În contextul în care rolul SUA în NATO și în asigurarea securității europene ar putea deveni mai puțin proeminent, vedeți China încercând să-și extindă influența în Europa, atât economic, cât și strategic?
Michael Horowitz: Cred că China va încerca să-și extindă influența în Europa indiferent de ce se întâmplă cu NATO, iar SUA poate menține un angajament mai larg față de NATO chiar dacă poziția sa variază în funcție de rezultatul din Ucraina. Cred că administrația Trump ar putea aborda lucrurile astfel. China va vedea această situație ca pe o oportunitate de a-și consolida influența. Administrația Biden a încercat să izoleze China în anumite domenii economice prin politici de control al exporturilor. Și, deși administrația Trump probabil va continua unele dintre aceste restricții, în special pe tehnologii precum semiconductoarele, Europa va avea și ea un cuvânt de spus, mai ales având în vedere concentrarea unor facilități esențiale, cum ar fi cele din Țările de Jos. Mă aștept ca China să încerce să exploateze frustrarea Europei față de SUA pentru a-și spori influența economică și pentru a găsi modalități de a ocoli restricțiile impuse de SUA asupra accesului Chinei la tehnologie.
Cu toate acestea, trebuie să reținem că a trecut mai puțin de o lună de când Trump a revenit la Casa Albă, așa că multe aspecte sunt încă neclare. În multe privințe, asistăm la o competiție între blocuri de alianțe internaționale, între SUA și China. SUA se bazează pe forța aliaților și partenerilor săi pentru a-și menține avansul, iar acest lucru necesită cooperarea acestora, mai ales în ceea ce privește securizarea lanțurilor de aprovizionare pentru sectoarele economice avansate.
Dacă frustrarea Europei față de administrația Trump – fie din cauza tarifelor comerciale, fie din alte motive – duce la o distanțare față de SUA, atunci acest lucru ar putea slăbi capacitatea Washingtonului de a controla accesul Chinei la tehnologii critice. Pe de altă parte, filosofia administrației Trump este că amenințarea cu tarife ar putea determina țările europene să se conformeze mai mult în alte domenii de politică, ceea ce, în viziunea lor, ar consolida controlul asupra răspândirii unor astfel de tehnologii. Este o abordare foarte diferită, care nu a fost testată pe deplin, iar timpul va arăta ce rezultate va avea.
Războiul ca laborator de inovații militare
Europa Liberă: Ați scris recent un articol în Foreign Affairs despre rolul noilor tehnologii militare în conflictele contemporane. Cum influențează aceste progrese evoluția războiului din Ucraina? În ce măsură sunt integrate noile tehnologii pe câmpul de luptă și cum transformă această revoluție tehnologică modul în care se desfășoară războaiele astăzi?
Michael Horowitz: Asistăm acum la cel mai mare conflict terestru din Europa de la Al Doilea Război Mondial, iar războiul este, prin definiție, un laborator pentru inovații militare. În conflictul dintre Rusia și Ucraina, acest lucru este evident mai ales prin utilizarea pe scară largă a noilor tehnologii avansate, precum inteligența artificială și sistemele autonome, într-un mod fără precedent.
Un aspect esențial este răspândirea tehnologiilor de ghidare cu precizie. Astăzi, aproape orice armată poate efectua atacuri precise, un avantaj care, acum un deceniu, era rezervat doar câtorva state. De asemenea, asistăm la producția masivă de drone atât în Ucraina, cât și în Rusia – drone folosite pentru recunoaștere, atacuri, unele capabile să se întoarcă la bază, altele fiind dispozitive de unică folosință. Iranul, de exemplu, furnizează astfel de sisteme atât Rusiei, cât și grupărilor din Orientul Mijlociu.
Orice armată din lume studiază acum lecțiile acestui război pentru a înțelege ce tehnologii trebuie integrate în viitor. Sistemele bazate pe inteligență artificială, automatizare și noi metode de producție vor deveni un factor-cheie pe câmpul de luptă, completând – dar nu înlocuind – tehnologiile tradiționale.
În ceea ce privește dezvoltarea acestor tehnologii, nicio țară nu poate acționa independent. Lanțurile globale de aprovizionare și schimbul de cunoștințe sunt esențiale. Ucraina a demonstrat o capacitate remarcabilă de inovare în producția de drone și sisteme militare, dar a beneficiat și de sprijin substanțial din partea Occidentului, inclusiv al SUA și Marii Britanii.
La fel, Rusia nu s-a bazat doar pe propriile resurse, ci a primit sprijin tehnologic din China și echipamente militare din Iran. Într-o eră a producției de mare precizie la scară largă, mai multe țări pot acum dezvolta astfel de tehnologii, dar cele mai avansate și sofisticate sisteme vor rămâne, cel mai probabil, domeniul exclusiv al unui număr restrâns de puteri, precum SUA, China și Rusia.
Europa Liberă: Care credeți că este cea mai subestimată amenințare la adresa securității globale în acest moment? Ce vă îngrijorează cel mai mult din această perspectivă?
Michael Horowitz: Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult nu este neapărat o amenințare subestimată, ci una binecunoscută, dar căreia mă tem că SUA nu îi va acorda suficientă atenție. Iar aceasta este provocarea fundamentală reprezentată de China.
Niciodată în timpurile moderne nu a existat un competitor atât de puternic pentru Statele Unite precum China de astăzi. Aceasta își consolidează influența atât economic, cât și social – prin platforme precum TikTok – dar și militar, prin progresele rapide în domenii strategice precum navele de luptă, rachetele și inteligența artificială.
Problema nu este doar dezvoltarea Chinei într-un singur domeniu, ci faptul că avansează simultan pe toate aceste fronturi. Aceasta creează o dilemă, deoarece Statele Unite, ca lider global, au responsabilități la nivel mondial, iar această poziție le oferă atât securitate, cât și prosperitate, în timp ce contribuie și la stabilitatea internațională.
Cu toate acestea, în ciuda acestor angajamente globale, SUA trebuie să își mențină concentrarea asupra regiunii Indo-Pacifice și asupra provocării pe care o reprezintă China.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
