În toate cazurile în care moldovenii au fost consultați de guvernanți, rezultatele nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor. Toate plebiscitele naționale au eșuat fie din cauza numărului insuficient de alegători ieșiți la urne, fie pentru că voința majorității cetățenilor nu a ajuns să fie realizată de aleșii lor.
Un caz aparte constituie referendumurile regionale, de la Tiraspol și de la Comrat, care nu au fost recunoscute de autoritățile de la Chișinău din motive politice și legale.
Referendumul din 20 octombrie 2024 va fi al doilea referendum pentru modificarea Constituției de la Independență încoace, rezultatele acestuia urmând să producă efecte juridice, fără a fi nevoie de votul deputaților.
Cine a chemat pentru prima dată poporul la sfat?
Primul referendum din istoria R. Moldova a avut loc la 6 martie 1994, la doar o săptămână după primele alegeri parlamentare. Organizat de președintele de atunci, Mircea Snegur, cu denumirea sondajul sociologic „La sfat cu poporul”, a avut o singură întrebare, care viza însă mai multe aspecte:
„Sunteţi pentru ca Republica Moldova să se dezvolte ca stat independent şi integru în hotarele recunoscute de ONU, să promoveze o politică de neutralitate, să întreţină relaţii economice reciproc avantajoase cu orice ţară şi să garanteze tuturor cetăţenilor ei drepturi egale conform normelor de drept internaţional?”
Acesta a fost nu doar primul referendum, dar și cel cu cea mai mare rată de participare din istoria țării: la urne s-au prezentat 75% din alegători sau 1,8 milioane de moldoveni. 95,4% dintre aceștia au votat opțiunea „Da”.
Plebiscitul nu a fost lipsit de controverse: s-a încălcat legea cu privire la referendum din 1992, care stabilea că asemenea consultări pot fi organizate doar în termen de 90 de zile până sau după parlamentare.
S-a modificat vreodată Constituția prin referendum?
Primul care a încercat să modifice Constituția prin referendum a fost succesorul lui Mircea Snegur, președintele Petru Lucinschi. Aflat la jumătate de mandat, el a convocat la 23 mai 1999, concomitent cu alegerile locale, un referendum consultativ. Cetățenilor li s-a pus întrebarea:
„Ați fi în favoarea modificării Constituției cu scopul de a instala un sistem prezidențial în Republica Moldova, în care președintele republicii va fi responsabil pentru formarea și conducerea guvernului, precum și pentru rezultatele de guvernare a țării?”
La urne au ieșit peste 1,3 milioane de alegători, dintre care 64% au zis „Da” la propunerea președintelui, iar 35% s-au declarat împotrivă. Comisia Electorală Centrală nu a validat rezultatele, întrucât rata de participare a fost sub 60%, dar Curtea Constituțională a decis că acestea pot fi validate, deoarece referendumul este unul consultativ și nu produce efecte juridice.
De fapt, inițiativa lui Lucinschi a avut efectul invers: a provocat opoziția parlamentară care, pe 5 iulie 2000, a votat mai multe amendamente ce au făcut tranziția la republica parlamentară și a instituit alegerea președintelui de către Parlament, ceea ce a generat o criză politică, care a culminat cu anticipatele din 2001 și venirea Partidului Comuniștilor la putere.
O altă tentativă a avut loc acum 14 ani, în 2010. Atunci a avut loc și primul referendum constituțional, care a fost convocat pe 5 septembrie 2010, pe fundalul crizei politice în care niciun candidat nu reușea să adune voturile necesare pentru a fi ales președinte de către Parlament. Spre deosebire de referendumul lui Lucinschi, rezultatele celui din 2010 urmau să aibă putere juridică.
Întrebarea pusă cetățenilor a fost:
„Sunteți pentru modificarea Constituției care să permită alegerea președintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?”.
Referendumul a picat pentru că la urne s-au prezentat doar 30,29% din cetățeni, sub pragul de 33% cerut de legislația electorală recent modificată, chiar dacă 87,83% din votanți s-au pronunțat în favoarea modificării Constituției.
Eșecul plebiscitului a dus la dizolvarea Parlamentului și organizarea alegerilor parlamentare anticipate, pe 28 noiembrie 2010.
Când referendumurile au fost ilegale?
Un prim referendum calificat drept neconstituțional de către autoritățile de la Chișinău a avut loc la 17 septembrie 2006 în stânga Nistrului.
Atunci, locuitorii regiunii transnistrene au fost întrebați dacă vor să renunțe la așa-zisa independență și să fie parte a R. Moldova sau să-și păstreze „independența” și să se unească, în viitor, cu Federația Rusă. Din totalul celor circa 395.000 de alegători, peste 78% s-au prezentat la urne, iar 97% din votanți au ales a doua opțiune.
Chișinăul, Kievul și Bruxellesul au declarat ilegal referendumul din Transnistria, iar ministrul de Externe de atunci, Andrei Stratan, l-a numit o „farsă politică”.
În urmă cu 10 ani, un referendum asemănător s-a desfășurat în UTA Găgăuzia. La 2 februarie 2014, locuitorii autonomiei au fost chemați la urne pentru a răspunde la trei întrebări:
➤ „Sunteţi de acord cu alegerea vectorului politic extern al Republicii Moldova îndreptat spre Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan?
➤ Sunteţi de acord cu alegerea vectorului politic extern al Republicii Moldova îndreptat spre Uniunea Europeană?
➤ Sunteţi de acord să fie adoptat proiectul legislativ care va permite găgăuzilor să-şi exercite dreptul la autodeterminare externă în cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent?”
Astfel, 98,9% din votanții găgăuzi au declarat că susțin independența regiunii în cazul în care țara și-ar pierde suveranitatea, iar 98,47% dintre ei au spus că își doresc ca R. Moldova să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan.
Și de această dată Chișinăul a declarat referendumul drept unul ilegal și nu a recunoscut rezultatele acestuia.
Au fost și referendumuri locale?
Legislația R. Moldova permite și desfășurarea referendumurilor la nivel local, unde se poate supune la vot inclusiv demiterea primarilor. În ultimii 15 ani au avut loc cel puțin șase astfel de plebiscite. Datele CEC arată că toate au eșuat fie din cauza prezenței reduse la vot, fie din cauza voturilor insuficiente.
Unul dintre ele a fost în noiembrie 2017, când chișinăuienii au fost chemați de consilierii municipali să voteze demiterea sau menținerea în funcție a primarului general de atunci, Dorin Chirtoacă.
Referendumul nu a fost validat întrucât la urne s-au prezentat doar 17,54% din alegători, puțin peste jumătate din necesar, marea majoritate, peste 87%, votând pentru demisia acestuia.
Când au fost ultima dată consultați cetățenii?
Ultimul referendum la nivel național, inițiat de Partidul Democrat, a avut loc simultan cu alegerile parlamentare din 24 februarie 2019. Atunci, cetățenii au fost întrebați dacă sunt de acord cu reducerea numărului de deputați de la 101 la 61 și cu obținerea dreptului de a retrage mandatele aleșilor poporului.
Peste 73% din alegători au răspuns afirmativ la prima întrebare și aproape 80%, la cea de-a doua. Prezența la vot a fost de 38,95%, peste cele 33% necesare și plebiscitul a fost validat de Comisia Electorală Centrală și Curtea Constituțională.
Totuși, legislația nu a fost modificată și numărul deputaților a rămas neschimbat, pentru că a urmat o criză politică și democrații au plecat de la guvernare.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
