În 2005, la aniversarea a 60 de ani de la victoria aliaților asupra Germaniei Naziste, mass-media guvernamentală rusă a lansat o nouă campanie.
Atât acasă, cât și peste hotare a început să împartă trecătorilor mii de panglici de această culoare. „Eu țin minte. Eu mă mândresc” a devenit slogan, iar panglica a devenit simbolul acelei „lupte patriotice”.
Panglica se trage de fapt de pe timpurile reginei Caterina a II-a, care a stabilit ordinul „Sfântul Gheorghe”, atașată inițial de o panglică neagră cu galben, devenită mai târziu oranj.
După câteva secole, în 1945, Uniunea Sovietică a „înviat” panglica, pentru a marca victoria în ceea ce rușii încă numesc: „Marele Război pentru Apărarea Patriei”.
Panglica apărea, de obicei, cu ocazia paradei de 9 mai, dar abia în 2005 a fost împărțită în masă.
După zece ani, activiștii susținători ai invaziei Rusiei în Ucraina au adoptat culorile. Pentru mulți ucraineni, panglica a devenit un simbol al agresiunii și expansiunii rusești.
În 2015 Alexandru Lukașenco, președinte al Belarusului, fără a oferi prea multe explicații, sugerează o alternativă pentru panglica negru-oranj. O panglică, în culorile naționale ale Belarusului, cu o floare de măr.
Alternative au fost sugerate și în mai multe țări din Asia Centrală. Unii critici spuneau că medaliile oferite de republicile post-sovietice erau oferite trupelor rusești cuceritoare din secolul XIX-lea.
Între timp, unul din cei mai vocali propagandiști ai Kremlinului, Dmitri Kiseliov, spune că panglica este „un simbol universal al onestității și justiției”.
Ucraina, din anul 2015, folosește o floare de mac pentru a comemora victoria contra nazismului.
