Organizarea unor referendumuri legate de aderarea la Uniunea Europeană înainte ca negocierile să fie încheiate, iar forma finală a tratatului de aderare să fie cunoscută, este în linii mari o idee nouă. Din punct de vedere istoric, asemenea plebiscite au fost organizate la finalul discuțiilor de aderare, când țările ce urmau să devină membre cunoșteau care sunt condițiile de intrare în blocul comunitar.
Acest element a fost remarcat inclusiv de comisarul european pentru extindere, Oliver Varhelyi. Într-un interviu acordat postului public de televiziune din R. Moldova pe 11 iulie, oficialul european declara că ideea de convocare a unui referendum la un termen atât de timpuriu „e un pic neconvențională”.
„Convocarea referendumului cred că poate e un pic neconvențională pentru că nu e la sfârșitul procesului, dar în același timp înseamnă că ar putea crea un consens național privind această prioritate”, a afirmat el.
În Georgia și în Armenia, aceste demersuri sunt diferite față de situația Republicii Moldova, unde scopul referendumului este includerea obiectivului de aderare la UE în Constituție.
Creșterea prezenței la vot, miza referendumului din Georgia?
În seara zilei de 29 mai, la o zi după ce Parlamentul de la Tbilisi a trecut peste veto-ul prezidențial și a aprobat în lectură finală legea „agenților străini”, pe fondul protestelor ce au durat peste 45 de zile, președinta pro-occidentală a Georgiei, Salome Zurabișvili, a formulat prima dată ideea de a convoca un referendum.
În discursul susținut în fața protestatarilor adunați în centrul capitalei georgiene, șefa statului a îndemnat la inițierea demersurilor pentru a organiza o consultare populară, fără însă a detalia necesitatea acesteia.
„Propunerea a fost una vagă, explicată insuficient. (...) Președinta Zurabișvili a încercat să fie o figură unificatoare în rândul opoziției democratice. Ea a venit și cu ideea unei așa-zise „Carte Georgiene”, care este în esență un program de tranziție, un plan de acțiuni ce enumeră pașii și reformele necesare, pe care noua guvernare ar trebui să le realizeze pentru a relua procesul de aderare la UE”, a spus pentru Europa Liberă Moldova analistul politic georgian, David Zedelașvili.
El a notat că în declarațiile ulterioare, președinta a indicat că subiectul plebiscitului ar putea fi susținerea „Cartei Georgiene”, ceea ce ar avea puține șanse de realizare, din moment ce necesită aprobarea Comisiei Electorale Centrale și a prim-ministrului Georgiei, cu care președinta se află în relații de conflict.
„Nu este clar de ce ar fi necesar un astfel de referendum pe un așa document, care a fost deja semnat de toate partidele din opoziție. Susținerea acestor formațiuni de către electorat, deja înseamnă că cetățenii sunt de acord cu sprijinul anunțat de ele pentru Carta Georgiană”, a notat Zedelașvili.
Referendumul este cu atât mai neclar, cu cât Georgia are deja înscrise în Constituția sa obiectivele de aderare la UE și NATO.
În plus, inițiativa nu a stârnit reacții nici din partea partidului de guvernământ „Visul Georgian”, care se ferește să aibă un discurs radical anti-occidental și anti-UE, în condițiile în care peste 80% dintre georgieni se declară în favoarea aderării la UE, înghețată recent de Comisia Europeană, de rând cu fonduri de peste 40 de milioane de euro.
Analistul politic susține că cel mai probabil, un astfel de referendum, ar avea ca scop doar creșterea prezenței la vot în alegerile din octombrie.
Viitorul Armeniei în UE, discutat din inițiativa opoziției armene
La Erevan, discuțiile privind un eventual referendum despre integrarea țării în UE, au loc la o etapă mai timpurie decât în cazul Moldovei și Georgiei. Armenia a refuzat în trecut un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană, preferând să se alături Uniunii Economice Eurasiatice conduse de Rusia, cu care s-a aflat într-o alianță în ultimele trei decenii.
Analistul politic armean Narek Sukiasian a declarat Europei Libere că discuțiile au fost inițiate de opoziția extraparlamentară, care a invocat necesitatea unui „mandat legitim” pentru ca guvernarea să discute despre acest subiect cu UE. Ideea referendumului a ajuns ulterior să fie discutată în cadrul unor consultări în Parlament, controlat de majoritatea parlamentară a premierului Nikol Pașinian.
„Această inițiativă vine din partea unor partide mici, care au avut un succes electoral minor în ultimii ani, dar sunt parte a unui grup cu care premierul Pașinian se vede regulat. (...) Guvernul încearcă să adopte o politică externă diversificată, mai ales în economie, unde Armenia este foarte dependentă de Rusia”, susține Sukasian.
Aceste discuții au loc mai ales pe fundalul unei ample dezamăgiri a cetățenilor armeni, afirmă analistul politic, față de relațiile cu Rusia, care i-a fost garant de securitate Erevanului. Cele două țări au avut o alianță în ultimele trei decenii. Ea însă nu a mai funcționat în 2020 și 2023, când Azerbaidjanul a lansat mai multe ofensive, în urma cărora a recăpătat controlul asupra regiunii Nagorno-Karabah și a provocat refugierea în masă a peste 100 de mii de armeni.
Deși guvernul condus de Nikol Pașinian promovează tot mai deschis apropierea de Uniunea Europeană, obiectivul este încă privit cu o anumită îngrijorare și prudență la Erevan și Bruxelles. Unul din motivele principale ține și de dependența economică masivă a Armeniei față de Rusia (unde pleacă peste 80% din exporturi) și de prezența bazelor militare ruse în țară.
„Atât Armenia, cât și UE înțeleg că astăzi riscurile pe care și le poate asuma Erevanul sunt puține, iar o apropiere ca în cazul Moldovei și Ucrainei, nu e posibilă, ci trebuie să fie mai prudentă, mai lentă”, susține analistul politic armean.
În aceste condiții, relația Armeniei cu Uniunea Europeană s-ar limita la creșterea programelor de finanțare a reformelor, rezilienței economice, dar și cooperare în domenii precum securitatea frontierelor, care are loc și în prezent.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te