Din această mulțime de vehicule aeriene fără pilot (UAV) fac parte nu numai aparate de luptă, dar și momeli, însă pentru fiecare din ele este nevoie de muniție antiaeriană. Experții cu care au discutat jurnaliștii de la proiectul Donbass.Realii al Europei Libere afirmă că succesul combaterii dronelor de tip „Shahed” depinde de cantitatea unor mijloace tehnice eficiente, dar și de oamenii capabili să le utilizeze.
Atacurile masive cu „Shahed”, până când?
Numărul de drone de tip „Shahed” utilizate într-un singur atac a crescut rapid de la începutul verii. Aceste arme rusești îi afectează acum pe toți locuitorii Ucrainei, indiferent cât sunt de departe de linia frontului. Numai în luna iulie, orașele Cernăuți, Lvov, Luțk și regiunea Hmelnițk au fost ținta mai multor atacuri intense cu drone „Shahed”. La Kiev, asemenea atacuri, care se încheie de obicei cu lovituri de rachete balistice, au devenit parte din viața de zi cu zi.
În plus, Rusia a început să atace în mod activ cu astfel de drone zonele din apropierea frontului: Sloviansk, Drujkivți, Dobropilia. Trupele ruse au posibilitatea de a bombarda aceste zone cu o varietate mare de muniții – artilerie reactivă, bombe cu planare, UAV-urile „Lancet” și „Molnia” etc. Totuși, predomină dronele ieftine „Shahed” (în versiunea rusă „Gheran”), care sunt produse acum în masă. Rusia poate folosi între 500 și 700 de drone, și chiar mai mult, într-un singur atac.
„Este ceva obișnuit în afaceri. Când ai creat un model pe care îl poți produce în serie și ai o sursă de componente, poți să îl reproduci în cantități nelimitate”, spune Serghei „Fleș” Beskrestnov, specialist în tehnologii radio, într-un interviu pentru Donbass Realities.
Vestea bună este că același lucru se întâmplă și în Ucraina: dacă modelul este testat, producția poate fi extinsă, practic, nelimitat, dacă există finanțarea corespunzătoare. Deci, întrebarea este ce anume ar putea „produce în serie” Ucraina din domeniul apărării aeriene.
Dronele interceptoare: avantaje și dezavantaje
„Dronele Shahed sunt produse într-un ritm ce nu poate fi egalat de producția de mijloace antiaeriene”, declară Oleg Katkov, redactor-șef al publicației specializate în armament „Defence Express”, într-un interviu pentru Donbass Realities. „Și tocmai aceasta este problema”, explică el.
Este nevoie de o cantitate foarte mare de muniție pentru tunurile antiaeriene (estimarea foarte aproximativă a analiștilor este de 300 pe zi, cel puțin, pentru a putea folosi câte două proiectile pentru fiecare dronă). Totodată, acest tip de muniție trebuie să fie mai ieftină decât ținta și relativ ușor de produs.
Așa a apărut soluția dronelor de interceptare, cunoscute și sub numele de drone antiaeriene.
Drona de interceptare este o inovație exclusiv ucraineană. În 2023, forțele Kievului au început să folosească drone FPV (First Person View) pentru a doborî dronele rusești de tip avion. Rușii, dacă ne bazăm pe date obiective, au reușit să facă același lucru abia patru luni mai târziu. Însă, după cum se practică deja pentru toate mijloacele tehnice din acest război, ei au început să copieze și să dezvolte rapid această tehnologie nouă.
Care sunt particularitățile dronelor de interceptare care luptă cu „Shahed”? Explicațiile vin de la experții în armament Oleg Katkov, Serghei Beskrestnov și Alexandr Karpiuk („Serj Marko”), militar din batalionul de UAV-uri al Brigăzii 59 a Forțelor de Sisteme Fără Pilot ale armatei ucrainene. Iată punctele cheie:
- UAV-ul „anti-Shahed” are nevoie de o viteză mai mare decât cea a unei drone FPV obișnuite: pentru a ajunge din urmă dronele de recunoaștere rusești „Zala”, „Orlan” și „Supercam”. Un interceptor este suficient să atingă 200 km/h, iar pentru a se apropia de „Shahed” – aproape 300 km/h.
- Interceptoarele trebuie să poată fi utilizate în condiții de ceață, zăpadă, intemperii (recunoașterea aeriană nu poate avea loc în astfel de condiții) și, fără excepție, trebuie să fie echipate cu camere de vedere pe timp de noapte.
- Este necesară o altitudine mare: deși dronele rusești sunt capabile să zboare la altitudini de până la 5 kilometri, adesea, pentru a vedea terenul, ele nu zboară foarte sus, iar altitudinea „de lucru” a dronelor „Shahed” depășește, de regulă, 2 kilometri.
- Este necesară o pregătire separată, ceva mai complexă, a piloților pentru acest tip de dronă. Operatorul va trebui să aibă o reacție rapidă: „Shahed” zboară pe lângă obiective, și nu le explorează ca un cercetaș. De aceea, pentru început, este necesar să se fixeze ținta, dronele interceptor să fie aduse în stare de alertă, apoi să se ridice în aer, să atingă altitudinea necesară, să găsească vizual ținta și, în final, să o distrugă – și toate acestea înainte ca „Shahed” să iasă din raza de acțiune a dronelor interceptor.
Având în vedere toate aceste cerințe, este posibil ca interceptorii de „Shahed” să aibă nevoie de integrarea unui sistem de ghidare automată, explică Oleg Katkov: „Nu ne putem permite luxul să spunem: iată specificațiile tehnice, ne vedem peste trei ani pe poligon”. Evident, deciziile vor fi luate „din mers”: vor apărea drone care pot să facă una, apoi alta, și așa mai departe, vor fi dezvoltate treptat. Nu avem posibilitatea să punem acest proiect pe pauză pentru câțiva ani”.
Dilema Kievului: „Nu avem un sistem bine pus la punct”
Așadar, Ucraina dispune deja de o soluție tehnică, dar aceasta se află în faza de implementare și integrare în sistemul comun de apărare aeriană a țării.
„Faptul că avem o soluție - dronele interceptoare - este, desigur, foarte bine, dar problema noastră este că nu am construit un sistem”, comentează „Serj Marko”. El consideră că inovația cu interceptorii este o altă inițiativă venită de jos, sprijinită și de unități militare „motivate”, dar care este integrată cu întârziere în mecanismul general.
„Încă un an și jumătate în urmă - când a crescut pericolul reprezentat de drone, în special cele de recunoaștere - care intră în regim de tăcere radio pe aerodromurile noastre și lovesc obiective strategice -, trebuia deja să se pună problema creșterii numărului echipajelor antiaeriene”, notează militarul.
„Atunci mai aveam timp, de exemplu, să organizăm cursuri de instruire și să stabilim planul de organizare a unităților din Ucraina. Era timp să recrutăm piloți antiaerieni, să coordonăm planurile, eventual să îi reprofilăm pentru aceste sarcini, să recrutăm ofițeri pentru statele majore. În timp ce rușii își intensificau producția de drone, la Elabuga, noi trebuia să evoluăm”.
La întrebarea Donbass Realities „ce fel de trupe ar putea să includă operatorii de interceptoare”, șeful departamentului de comunicații al Forțelor Aeriene ale Armatei Naționale a Ucrainei, Iuri Ignat, a răspuns:
„Toate forțele de apărare vor avea astfel de unități. Acestea vor fi amplasate local, probabil împreună cu grupe mobile de foc. Da, sunt posibile chiar și astfel de variante, să existe un vehicul pentru deplasare și, dacă este necesar, să se folosească fie mitraliera, fie drone de interceptare, astfel încât să se poată acționa cât mai eficient asupra țintelor inamice, în special în orașele din spatele frontului și în alte localități unde există întreprinderi strategice care trebuie protejate”.
„Grupurile mobile de foc” vs. „Shahed”
Eficiența grupurilor mobile de foc a fost evaluată la 40% de către comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, fără a preciza însă dacă este vorba despre procentul țintelor doborâte din numărul celor care au intrat în zona lor de acțiune sau despre procentul tuturor dronelor implicate în atac. A doua cifră nu ar fi deloc relevantă, deoarece astfel de grupuri, înarmate cu mitraliere de calibru mare și sisteme mobile de apărare antiaeriană, pot lovi ținta doar atunci când se află pe traiectoria acesteia. Tocmai de aceea, numărul grupurilor mobile de foc și acoperirea teritoriului țării cu acestea sunt de o importanță crucială.
Pentru a face față acestei situații, Armata Ucrainei a anunțat recrutarea de personal în „grupurile de foc civile” – sub forma unor formațiuni voluntare ale comunităților teritoriale. Pentru acestea a fost elaborat un contract special. Pot să se înroleze în astfel de grupuri persoanele care, din diverse motive, nu pot fi recrutate. Li se promit indemnizații de război (100 de mii de hrivne) și un loc de muncă în cadrul sistemului național de apărare aeriană.
Cu toate acestea, în 2024, grupurile mobile de foc, alături de alte unități din spatele frontului, din cadrul Forțelor Aeriene și Forțelor Logistice, au fost grav afectate de transferul specialiștilor către trupele terestre.
„La momentul respectiv, am comis o greșeală gravă, reducând numărul grupurilor mobile de foc și transferând personalul acestor echipe către infanterie. Este necesar să restabilim funcționalitatea acestor unități și să le dotăm cu echipament adecvat. Aceasta este componenta cea mai puțin costisitoare în lupta împotriva dronelor inamice și reprezintă viitorul nostru”, subliniază analistul militar și purtătorul de cuvânt al Statului Major General al Armatei Naționale a Ucrainei (2014-2017) Vladislav Seleznev.
Pe lângă faptul că eficiența grupurilor mobile depinde direct de numărul lor, există și o altă problemă. Dronele devin inaccesibile pentru armamentul de infanterie, atunci când se ridică la o înălțime de peste 2 kilometri. Iar acest lucru se întâmplă acum destul de des.
Tunurile antiaeriene și sistemele de apărare aeriană
„Nu putem acoperi întreaga Ucraina cu Geparduri, dar este perfect posibil să protejăm anumite obiective”, spune Iuri Ignat.
Prin „Gepard” se înțelege, desigur, artileria antiaeriană în ansamblu. Din arsenalul Ucrainei fac parte, în prezent, tunurile mobile germane Gepard și Skynex, cele suedeze L-70 Bofors și sistemele sovietice Zu-23. Aceste arme au prioritate în lupta împotriva dronelor.
În ceea ce privește sistemele antiaeriene cu rază mică și medie de acțiune, armata ucraineană dispune de sisteme IRIS-T, Hawk, NASAMS și Stormer. Acestea sunt cele mai puțin eficiente împotriva dronelor, consideră experții militari. Adesea, în această situație se folosește expresia „nu racheta doboară drona, ci drona doboară racheta”, avându-se în vedere raportul dintre prețul celor două tipuri de arme. A lovi un UAV ieftin cu o rachetă antiaeriană nu este doar costisitor, ci și imposibil, deoarece într-o săptămână sunt necesare până la 2.000 de rachete.
O categorie separată o constituie sistemul mobil Vampire (camionetă cu lansator), creat special pentru lupta cu dronele „Shahed”. Acesta nu este echipat cu rachete antiaeriene, ci cu rachete sol-aer Hydra. Pentru a fi utilizate, acestea necesită sisteme de ghidare APKWS – exact acelea pe care SUA le-a trimis recent în Orientul Mijlociu, în loc să le livreze Ucrainei.
Utilizarea atât a artileriei antiaeriene, cât și a sistemelor de apărare antiaeriană de altitudine mică și medie este limitată de doi factori: volumul real al producției în Europa și SUA și disponibilitatea partenerilor, de care depinde în totalitate livrarea muniției și a instalațiilor propriu-zise.
Lovituri asupra fabricilor „Shahed”
Printre ultimele asemenea operațiuni ucrainene de succes, trebuie menționat raidul UAV asupra fabricilor „Kupol” din Ijevsk, care produce sisteme de apărare antiaeriană, iar de curând și „Shahed”, dar și asupra fabricii „VNIIR-Progres” din Ceboksarî, care produce antene CRPA (cele care protejează „Shahed” de acțiunea mijloacelor de război electronic).
De asemenea, periodic, dronele ucrainene ajung în zona economică specială „Alabuga”, de lângă Elabuga, în Tatarstan, unde a fost depistat pentru prima dată dronul iranian „Shahed” și unde acum aceste drone se produc la scară largă, implicând studenți în procesul de asamblare.
Această metodă de apărare a spațiului aerian depinde de capacitățile dronelor strategice ucrainene și – deocamdată, doar în teorie – de posibilitatea producției în serie a rachetelor balistice.
„Este o strategie care vizează epuizarea maximă a capacităților industriei de apărare rusești, deoarece pierderea chiar și a unui singur element încetinește procesul de producție a dronelor. Având în vedere că sancțiunile împotriva Rusiei sunt încă în vigoare, rușii nu pot înlocui întotdeauna în timp util tot ceea ce este distrus de dronele ucrainene. Distrugerea infrastructurii, inclusiv a celei feroviare, implicate în procesele logistice, este, de asemenea, un obiectiv important”, afirmă Vladislav Seleznev.
„Shahed” și războiul electronic
Rusia modernizează în mod constant antena CRPA pentru drone - aceasta este o antenă care neutralizează bruiajul electronic. Marca rusă CRPA poartă numele „Cometa” - tocmai producătorul acesteia din Ceboksarî a devenit ținta unui atac în luna iunie. Pe lângă „Cometa”, Rusia achiziționează variante iraniene ale CRPA (deocamdată slabe) și potențial le poate obține din China.
Ce înseamnă modernizarea, se poate explica simplu, astfel: „Cometa” avea inițial patru canale de comunicație, apoi - opt, iar acum 16. Asta înseamnă că fiecare canal trebuie „blocat” cu o interferență separată – pentru un „Shahed” modern sunt deja necesare 16 asemenea frecvențe de bruiaj.
Soluția ar putea fi următoarea: mijloacele de război electronic trebuie să devină mai puternice și să fie amplasate mai aproape unele de altele. În al doilea rând, este necesar ca dronele să fie lipsite de posibilitatea de a se orienta cu ajutorul sistemului lor inerțial de navigație (altimetru, busolă magnetică, tubul Pitot, care măsoară viteza) – acesta ajută dronele să depășească raza de acțiune a sistemelor de război electronic, pentru a se putea apoi reorienta. Cum anume – explică Serghei Fleș într-un interviu pentru NV:
„Aici funcționează tactica acoperirii unei suprafețe cât mai mari cu o rețea densă de dispozitive de bruiaj – astfel, atunci când „Shahed” intră în zonă, acesta pierde semnalul pentru o perioadă lungă de timp. Zboară, zboară, dar semnalul nu mai apare. Încearcă să găsească semnalul satelitului pentru a-și corecta traiectoria, dar nu îl găsește, așa că el continuă să zboare, să zicem, după busolă, spre nord, la o altitudine de 2 kilometri, așteptând revenirea semnalului. În acest fel, nu mai găsește ținta, iar asta creează condiții favorabile pentru ca apărarea antiaeriană să-l doboare”.
„[Rușii] perfecționează antenele pentru a le face mai stabile, dar și noi trebuie să mergem mai departe, să facem semnalul de bruiaj mai puternic, să creștem numărul de stații, pentru ca mai puține drone „Shahed” să-și poată folosi sistemul de ghidare (adică GPS - n.r.)”, notează Iuri Ignat.
Aviația – un lux sau o soluție rațională?
Această linie de apărare antiaeriană este în prezent activă și va rămâne relevantă în viitor. Însă, la fel ca în cazul sistemelor antiaeriene, va exista întotdeauna problema cantității, dacă vorbim de 500, 700 sau mai multe sute de ținte în aer.
Acum, la respingerea atacurilor aeriene rusești participă avioane de vânătoare, elicoptere și avioane ușoare ale Forțelor Armate ale Ucrainei. Diferența dintre aceste aparate este foarte mare. Funcționarea unui avion de vânătoare (și întreținerea acestuia, precum și racheta în sine) este, din nou, prea costisitoare pentru a doborî un „Shahed”, iar unui avion cu reacție îi este dificil să acționeze împotriva unei ținte cu viteză redusă. Aviația ușoară este mai potrivită. Comandantul armatei ucrainene, Sîrski, a recunoscut că Ucraina primește de la partenerii săi chiar și avioane ușoare.
Serghei Fleș consideră aviația ușoară o soluție din categoria „mizează pe tine însuți” și, prin urmare, cea mai bună: „Piloții noștri lucrează excelent. Această poveste se află puțin în umbră, ceea ce este chiar regretabil, spune el. Piloții joacă un rol important, împiedicând dronele «Shahed» să ajungă în marile orașe. Ei fac o muncă titanică, doborându-le în câmpuri”.
„Dacă este folosită apărarea antiaeriană terestră, aviația nu poate opera în acea zonă. Dar acolo unde aceasta nu există, pot acționa atât elicopterele, cât și avioanele de vânătoare, în special în regiunile centrale și vestice ale țării”, explică Iuri Ignat.
Rusia modernizează construcția dronelor
Rușii nu numai că au crescut producția dronelor „Shahed”, dar au îmbunătățit și tehnologia de construcție a acestora. Pe lângă antena anti-bruiaj „Cometa”, în această vară s-au produs și alte câteva progrese tehnice importante.
În primul rând, este vorba despre apariția modulului de control radio, ceea ce înseamnă că drona poate fi pilotată de un operator. Acest lucru este important pentru a putea fi utilizată în atacuri la distanță medie asupra logisticii frontului. Acum, „Shahed” poate fi dirijat către o țintă importantă, observată deja în timpul zborului, inclusiv către ținte mobile (sisteme de apărare antiaeriană, radare etc.).
În regiunea Donețk au existat deja cazuri în care vehicule civile au fost atacate cu drone „Shahed”, ceea ce înseamnă că Rusia începe să utilizeze aceste drone aproape ca pe niște FPV.
A fost deja constatată și apariția unor module de control radio ce permit pilotarea dronelor pe distanțe de până la 150 de kilometri, cu condiția ca în aer să se afle un retransmițător.
Această modificare este relevantă însă numai pentru linia frontului. La distanțe mari, „Shahed” continuă să funcționeze pe coordonate. Prin urmare, acest lucru nu afectează deocamdată apărarea din spatele frontului ucrainean, dar în zona nemijlocită a frontului devine importantă folosirea mijloacelor de război electronic.
În plus, Rusia testează acum un „Shahed” cu motor reactiv. Dacă se dovedește a fi eficient și va intra în producție în serie, planul Ucrainei de a folosi drone de interceptare va trebui modificat substanțial: acestea vor trebui să devină și ele reactive, iar unele metode de luptă împotriva UAV-urilor își vor pierde relevanța.
„Atunci, putem exclude din mijloacele de combatere aviația militară – elicopterele – și grupurile mobile de foc, deoarece doborârea unei ținte ce zboară cu o viteză de 600 km/h dintr-o mitralieră devine o chestiune de noroc. Împotriva unor astfel de mijloace vor puta acționa sistemele de apărare antiaeriană și dronele interceptoare cu reacție”, notează Oleg Katkov.
Concluzii: încotro se îndreaptă lucrurile?
Protecția spațiului aerian în noile circumstanțe necesită soluții atât tehnice, cât și organizatorice. Evident, situația actuală a fost influențată de transferul personalului grupurilor mobile de foc către trupele terestre și de lipsa unor soluții structurale privind echipajele antiaeriene în perioada în care inginerii și grupurile mobile experimentau deja noi metode de combatere a dronelor.
Specialiștii sunt, în general, de acord că niciuna din componentele apărării antiaeriene, în ciuda schimbării naturii atacurilor Rusiei, nu și-a pierdut relevanța, iar noile metode trebuie adăugate celor deja existente.
O sarcină la fel de importantă, pe lângă producerea de UAV-uri de interceptare cu caracteristici corespunzătoare, este așa-numita informare operativă. Interceptoarele trebuie să primească informații, ceea ce înseamnă că ar trebui extinsă acoperirea teritoriului Ucrainei cu radare. „Este vorba, de exemplu, de radarele israeliene RADA”, spune Serg Marko.
„Există și alți producători, adaugă expertul, însă produsele lor trebuiau achiziționate deja în urmă cu doi ani și utilizate pentru a acoperi toate obiectivele noastre strategice și de infrastructură, precum și locurile prin care se strecoară dronele și care sunt invizibile pentru radarele mari. Acum, se lucrează la acest aspect. Vom vedea ce va ieși.”
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
