După ce s-a spus că Putin a reușit să unească Europa, dând în același timp o nouă coeziune Alianței Nord Atlantice — NATO — au reapărut și s-au adâncit divergențele între cei 27 de membri ai Uniunii Europene în legătură cu amploarea sancțiunilor de impus Rusiei.
Ambasadorii la Bruxelles ai celor 27 de țări membre au negociat încă în această dimineață un compromis care să fie supus aprobării șefilor de stat și de guvern, pentru a debloca în sfârșit cel de-a șaselea pachet de sancțiuni europene impuse Rusiei.
Nimeni nu contestă principiul de bază: Europa trebuie să scape de dependența sa de gazul și petrolul din Rusia. Problema e complicată însă de faptul că țările depind în proporții foarte diferite de asta. În privința gazului, Germania a fost și rămâne foarte reticentă, mai ales după ce a sperat o vreme că ar putea salva conducta Nord Stream 2.
În chestiunea petrolului, Ungaria este cea care speră să poată păstra posibilitatea de a importa petrol brut din Rusia, prin bine-numita conductă «Drujba», motiv pentru care s-a propus deja ca sancțiunile europene să se aplice doar petrolului rusesc brut transportat pe cale maritimă. Comisia Europeană a trimis sâmbătă o propunere “diluată” prin care ar fi lăsată conducta «Drujba» în stare de funcționare (în afară de Ungaria, ea mai aprovizionează Cehia și Slovacia).
Înainte de începerea negocierilor celor 27, cancelarul german Olaf Scholz a declarat totuși presei că «întrevede un progres». Premierul olandez Mark Rutte s-a arătat însă mai prudent (sau mai realist): el a spus că este convins că cei 27 vor ajunge la un „compromise”, însă poate nu chiar în aceste două zile de summit, ci „curând”.
Alte teme, în afară de aprovizionarea cu energie din alte surse decât Rusia sunt: sporirea cheltuielilor militare ale UE pentru a pune pe picioare o apărare europeană independentă de NATO; apoi: împrumuturile și investițiile pentru a participa la reconstruirea Ucrainei; precum și securitatea alimentară.
Evident, un embargo european total ar afecta foarte serios efortul de război al Rusiei. Țările UE plătesc, împreună, aproape un miliard pe zi Rusiei pentru petrolul cumpărat, altfel zis, cum li s-a reproșat, „finanțează războiul”.
Cu totul, UE importă din Rusia un sfert (26%) din petrolul de care are nevoie și nu mai puțin de 40% din gaz. Invers, UE reprezintă principala piață pentru exporturile de energie ale Rusiei.
Cât despre cele de-al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei — ele nu figurează oficial în programul summitului UE. Asta -- deoarece nimeni nu mai crede în adoptarea rapidă a planului Comisiei Europene, formulat pentru prima oară pe 4 mai, de interzicere totală a tuturor importurilor de energie -- atât de gaz cât și de petrol -- din Rusia.
Rămâne de găsit doar formula de compromis pentru a accepta acest lucru.
