De secole, Muntele Ararat a fost un simbol omniprezent pentru armeni.
Vârfurile sale mărețe apar pe stema oficială a Armeniei. Muntele înalt de 5.100 de metri se regăsește și pe ștampilele oficiale pentru pașapoarte.
Mărci cunoscute de alcool și țigări armenești, precum și o echipă de fotbal poartă numele Ararat. Este, de asemenea, un prenume masculin foarte răspândit în țara din Caucazul de Sud.
Există însă o mică problemă: Ararat nu se află în Armenia. Se află peste graniță, în Turcia.
Chiar și așa, decizia guvernului armean din 11 septembrie de a elimina imaginea muntelui Ararat de pe ștampilele de pașaport a stârnit un val de proteste.
Măsura vine la o lună după ce Armenia și Azerbaidjan, un aliat apropiat al Turciei, au semnat un acord menit să pună capăt unui conflict de zeci de ani, care a inclus și două războaie la scară largă.
Criticii spun că această măsură este o altă concesie a prim-ministrului armean Nikol Pașinian față de Turcia și Azerbaidjan, în încercarea sa de a normaliza relațiile cu dușmanii istorici ai țării.
Ankara și Baku s-au opus de mult timp prezenței muntelui Ararat pe emblema națională a Armeniei și pe alte simboluri oficiale, afirmând că acestea echivalează cu revendicări teritoriale.
Pașinian a apărat decizia de a elimina imaginea muntelui Ararat de pe ștampilele de pașaport oficiale. Măsura va intra în vigoare începând cu 1 noiembrie.
„Misiunea noastră este să luăm decizii care să asigure securitatea țării nu doar în interiorul granițelor noastre legitime de astăzi, ci și pentru un secol”, a declarat el pe 15 septembrie.
Turcia a obținut controlul asupra muntelui Ararat și a altor zone din regiune cu populație majoritar armeană după semnarea Tratatului de la Kars în 1921 cu Uniunea Sovietică.
Prezența armenilor în teritoriul care astăzi constituie partea de est a Turciei a încetat după Primul Război Mondial, când Imperiul Otoman a exterminat până la 1,5 milioane de armeni, ceea ce zeci de țări consideră un genocid.
Comentariile lui Pașinian nu au reușit să potolească îngrijorarea și furia armenilor, mulți dintre ei considerând Araratul ca fiind locul de naștere mitic al poporului armean și un simbol al tragediei care a marcat istoria lor în secolul al XX-lea.
„Sunt categoric împotriva acestei idei”, a declarat o femeie din capitala Erevan, pentru serviciul armean al RFE/RL. „Muntele Ararat este un simbol al Armeniei.”
Vârfurile acoperite de zăpadă ale muntelui Ararat sunt vizibile din multe părți ale Erevanului și se înalță impunător deasupra orașului.
„Muntele Ararat mă inspiră în fiecare zi”, a spus o altă femeie. „Este un simbol care va fi mereu alături de mine.”
Seiran Ohanian, un politician din opoziție, a declarat că măsura privind ștampilele de pașaport are scopul de a calma Ankara.
Turcia a ținut închise granițele cu Armenia, țară fără ieșire la mare, încă din anii 1990. Măsura a sufocat comerțul și a încetinit dezvoltarea economică a Armeniei.
„Pe de o parte, sunt obligați”, a spus el. „Pe de altă parte, o fac pentru a le face pe plac turcilor.”
O istorie plină de animozități
Controversa privind muntele Ararat apare în contextul în care Armenia și Azerbaidjanul par să fie aproape de semnarea unui acord de pace istoric, deși mai multe probleme majore rămân nerezolvate.
Luna trecută, premierul Nikol Pașinian și președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, au semnat un acord negociat de SUA menit să asigure încheierea unui tratat de pace.
Animozitatea de zeci de ani dintre Armenia și Azerbaidjan a izbucnit într-un conflict deschis pe fondul prăbușirii Uniunii Sovietice. Cele două părți au intrat în război la începutul anilor 1990 pentru Nagorno-Karabah, o enclavă montană disputată. Luptele, soldate cu aproximativ 30.000 de victime, s-au încheiat cu preluarea controlului asupra regiunii de către etnicii armeni.
În ciuda anilor de mediere internațională, cele două părți au rămas în mod deschis ostile.
În timpul unui război de șase săptămâni în 2020, în care aproape 7.000 de soldați au fost uciși de ambele părți, Azerbaidjanul a recâștigat o mare parte din teritoriul controlat de armeni.
Trei ani mai târziu, Azerbaidjanul a lansat o ofensivă militară și a preluat controlul deplin asupra Nagorno-Karabah, forțând peste 100.000 de etnici armeni să fugă.
De atunci, Armenia a acceptat, în principiu, să își modifice Constituția pentru a elimina o referire indirectă la Nagorno-Karabah, o măsură care ar necesita organizarea unui referendum. Părțile au început, de asemenea, delimitarea și demarcarea frontierei comune.
Opoziția armeană a denunțat controversata demarcație a frontierei și alte măsuri diplomatice luate de Erevan, numindu-le drept „capitulare” și cerând demisia lui Pașinian.
Însă, protestele și mitingurile prelungite ale opoziției, care au atras mii de oameni anul trecut, s-au stins în cele din urmă. Ca urmare, Pașinian a afirmat că eforturile guvernului său de a obține o pace durabilă se bucură de un larg sprijin public.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
