Această schimbare a vectorilor de putere deschide ușa pentru alți actori, inclusiv Turcia, Uniunea Europeană și Statele Unite, pentru a-și extinde prezența în regiune, au declarat mai mulți analiști pentru RFE/RL.
Pe 10 iulie, premierul armean Nikol Pașinian și președintele azer Ilham Aliev s-au întâlnit la Abu Dhabi pentru a discuta un potențial acord de pace. Este de remarcat faptul că la întâlnire nu a participat niciun mediator, nici măcar Rusia.
Deși nu s-a ajuns la un rezultat decisiv, o declarație comună a reafirmat angajamentul ambelor țări față de negocierile bilaterale și continuarea „măsurilor de consolidare a încrederii”.
Cu doar cinci ani în urmă, însă, dinamica situației era complet diferită.
După un război de 44 de zile între cele două țări în 2020 pentru Nagorno-Karabah – o regiune cu populație majoritar armeană, recunoscută internațional ca parte a Azerbaidjanului și aflată de mult timp în centrul animozității reciproce dintre cele două țări –, președintele rus Vladimir Putin a mediat un acord de încetare a focului, consolidând rolul tradițional al Moscovei ca factor de putere în regiune.
Însă armistițiul a contribuit la ceea ce Rauf Mirgadirov, analist la ziarul Ayna-Zerkalo din Baku, numește „o schimbare istorică”.
„Cele două țări – după mai bine de 30 de ani de conflict în Karabah – sunt acum mai apropiate una de cealaltă și se distanțează de Rusia”, a declarat el pentru RFE/RL. „Ambele vor să se elibereze de influența Rusiei, iar aceasta este șansa lor, întrucât Rusia este foarte ocupată cu războiul din Ucraina”.
Ruben Mehrabian, analist la Institutul Armean pentru Relații Internaționale și Securitate, este de acord că Erevanul vede situația actuală ca o șansă de a slăbi controlul Moscovei asupra țării.
„Rusia dorea ca Armenia să rămână într-un conflict etern, pentru a ne putea salva în continuare și a-și justifica prezența pe termen nelimitat”, a declarat el. „Dar Armenia dorește să rezolve aceste dispute și să elimine orice prezență rusă din țara noastră. Acum, Rusiei nu-i place asta.”
Tensiuni și acuzații în creștere
În opinia unor analiști, relațiile dintre Erevan și Moscova au început să se deterioreze în 2016, în timpul unui scurt episod al ostilităților dintre Armenia și Azerbaidjan pentru Nagorno-Karabah.
Conflictul s-a încheiat cu un armistițiu negociat de Rusia și cu câștiguri teritoriale pentru Azerbaidjan, alimentând frustrarea Armeniei față de sprijinul limitat al Moscovei pentru aliatul său tradițional.
Potrivit lui Richard Giragosian, directorul fondator al Centrului de Studii Regionale din Erevan, acest moment a marcat „începutul erodării și pierderii încrederii Armeniei față de Rusia ca partener de securitate”.
„Atenția și politica Rusiei, începând cu războiul din 2016, au început să se îndrepte către Azerbaidjan”, a afirmat el.
- Te-ar putea interesa și: Armenia caută să se apropie de UE. Rușii și azerii nu sunt încântați
Relațiile s-au deteriorat și mai mult după conflictul din 2020, când Baku a recâștigat controlul asupra Nagorno-Karabah, iar Rusia a eșuat din nou în a sprijini Erevanul.
Evenimentele recente au evidențiat cât de tensionate au devenit relațiile dintre cele două țări.
Pe 17 iunie, miliardarul ruso-armean Samvel Karapetian a fost arestat sub acuzația de instigare la preluarea ilegală a puterii.
În opinia lui Giragosian, arestarea a fost „o mișcare a guvernului armean pentru a preveni orice interferență rusă” în alegerile parlamentare de anul viitor.
„Dar, în același timp, a fost mai mult o încercare de a contracara interesele sau influența Rusiei în Armenia”, a adăugat el. „Acest om este un produs al Moscovei; el este perceput pe scară largă ca fiind pro-Putin”.
La doar câteva zile după aceea, pe 25 iunie, autoritățile armene l-au arestat pe arhiepiscopul Bagrat Galstanian, un cleric proeminent al Bisericii Apostolice Armene, acuzându-l de complot pentru răsturnarea guvernului.
Rusia a reacționat furios, ministrul de externe Serghei Lavrov cerând încetarea „atacurilor nejustificate” împotriva bisericii, pe care a descris-o ca „unul dintre pilonii cheie ai societății armene”.
Ministrul de externe armean Ararat Mirzoian a ripostat, acuzând Moscova de amestec în afacerile interne ale Armeniei.
Azerbaidjanul se îndepărtează și el de Moscova
Aceste schimbări nu se limitează la Armenia.
Relațiile dintre Baku și Moscova s-au deteriorat brusc, de asemenea, în această vară.
La sfârșitul lunii iunie, Aliev a suspendat întâlnirile la nivel înalt, a anulat vizita vicepremierului rus Aleksei Overciuk și evenimentele culturale rusești din Baku.
- Citește și: Moartea a doi azeri în urma unei razii a poliției ruse provoacă un conflict diplomatic între Moscova și Baku
Aceste acțiuni au urmat după moartea a doi etnici azeri, în timpul unei razii a poliției din Ekaterinburg, Rusia, pe fondul unor acuzații de tortură.
Citește și
Dilema „Zangezur” a Rusiei
Acum cinci ani, Rusia avea alte ambiții pentru menținerea influenței sale în regiune, în special prin prezență militară.
Acordul de încetare a focului din 2020, semnat de Rusia, Armenia și Azerbaidjan, prevedea redeschiderea rutelor economice și de transport. De asemenea, acesta stipula că Armenia va asigura tranzitul în condiții de siguranță între Azerbaidjan și exclava sa Nahicevan prin așa-numitul coridor Zangezur, sub supravegherea Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB).
„Coridorul Zangezur este, probabil, singura opțiune viabilă a Rusiei pentru a-și menține prezența în regiune”, a declarat Kirill Krivosheev, analist rus la Fundația Carnegie, pentru serviciul azer al RFE/RL în 2023.
Cu toate acestea, Armenia consideră că acest coridor reprezintă o amenințare la adresa suveranității sale.
În timp ce negocierile continuă, rămâne neclar dacă supravegherea din partea FSB-ului rus va face parte din acordul final.
În martie, Pașinian a declarat că nu vor exista desfășurări de trupe străine de-a lungul frontierei dintre Armenia și Azerbaidjan după semnarea tratatului, iar ideea nu este nici pe departe atractivă pentru azeri, potrivit lui Vadim Dubnov, corespondent al RFE/RL la Ekho Kavkaza.
„Desfășurarea forțelor FSB ar fi avut sens pentru Azerbaidjan înainte de rezolvarea conflictului din Karabah”, a spus el. „Dar acum, negocierile directe cu Armenia – și nu implicarea Rusiei – sunt mai benefice pentru Baku.”
Chestiunea controlului asupra Zangezur se înscrie, de asemenea, într-un context geopolitic mai larg: Coridorul Mijlociu, o rută care leagă China de Europa, ocolind Rusia.
„Zangezurul face parte din Coridorul Mijlociu”, a explicat Mirgadirov. „Rusia nu vrea doar să controleze Zangezurul, ci să domine toate rutele terestre și aeriene din Caucazul de Sud. Dar cred că Turcia este bine poziționată pentru a conduce eforturile de securitate regională”.
Jucători regionali noi
Deși analiștii sunt de acord că influența Rusiei este în declin, ei avertizează că legăturile economice și istorice profunde nu pot fi rupte peste noapte.
Cu toate acestea, de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022, această dependență economică a început să se modifice, a remarcat analistul rus Krivosheev într-un interviu acordat în 2023 serviciului azer al RFE/RL.
„Turcia a devenit un partener comercial cheie pentru Rusia. Multe mărfuri sunt transportate prin Turcia și Azerbaidjan”, a spus el. „Strâmtorile Istanbulului sunt vitale, iar Azerbaidjanul este acum un punct crucial pentru gazul rusesc. Noi vindem petrol și gaz Azerbaidjanului, care le revinde Europei. Acest lucru este legal și nu încalcă sancțiunile.”
Paul Goble, cercetător principal la Fundația Jamestown, a subliniat importanța crescândă a Azerbaidjanului.
„Aliev a realizat în sfârșit că Moscova are nevoie de Azerbaidjan, cel puțin, la fel de mult cât Azerbaidjanul are nevoie de Rusia”, a spus el. „Când îți dai seama că cealaltă parte are nevoie de tine mai mult decât ai tu nevoie de ea, asta schimbă modul în care faci calculele.”
Între timp, Erevanul reconstruiește relațiile cu Istanbulul, distanțându-se de Moscova.
După o perioadă lungă de tensiuni legate de conflictul din Nagorno-Karabah – în care Turcia a sprijinit Azerbaidjanul, închizându-și granițele cu Armenia în anii 1990 – și de nemulțumiri istorice, relațiile dintre cele două țări se îmbunătățesc cu prudență.
În iunie, Pașinian a vizitat Turcia și s-a întâlnit cu președintele Recep Tayyip Erdoğan – prima vizită politică de lucru destinată negocierilor bilaterale.
„Armenia este dependentă economic de Rusia, deoarece cea mai mare parte a comerțului nostru cu piețele externe trece prin Georgia către piața rusă”, a spus Mehrabian. „Granița noastră cu Iranul este deschisă, dar are o capacitate limitată. Deschiderea frontierei cu Turcia ar permite Armeniei accesul la piețele europene.”
Cu toate acestea, Armenia nu își pune toate speranțele în Turcia. Mehrabian a declarat că Erevanul își consolidează și relațiile cu SUA și UE.
„Colaborăm cu UE și SUA pentru a intensifica cooperarea”, a afirmat el. „Cu SUA, am semnat deja o cartă de parteneriat strategic. Cu UE, am adoptat legi aliniate la potențiala aderare, chiar dacă știm că ne așteaptă un drum lung.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
