Propunerea Statelor Unite de a plasa sub administrare americană coridorul Zangezur – o conexiune vitală între Azerbaidjan și exclava sa Nahicevan, prin sudul Armeniei – a adâncit diviziunile din Caucazul de Sud și a stârnit neliniște în Iran.
Miza nu este doar conectivitatea regională, ci și ordinea geopolitică de-a lungul frontierei nordice sensibile a Iranului.
Pentru Iran, coridorul de 43 de kilometri care străbate provincia Siunik din Armenia zdruncină din temelii calculele sale strategice.
Hamidreza Azizi, cercetător la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și Securitate, a avertizat că planul ar „priva Iranul de accesul său terestru natural către Caucazul de Sud prin Armenia”, punându-l la mila unei rute „controlate de Azerbaidjan sau de alți actori internaționali”.
Într-un interviu pentru Europa Liberă, el a calificat acest culoar drept „ultimul cui bătut în sicriu”, un pas către ceea ce unii observatori numesc „sufocarea geopolitică” a Iranului.
- Te-ar putea interesa și: Discuțiile nucleare Iran-SUA vor fi reluate după războiul de 12 zile, pe fondul unei profunde neîncrederi
Dacă Baku obține controlul asupra zonei sau dacă se introduce o administrare străină, Iranul ar pierde influența asupra comerțului său cu nordul.
„Iranul va depinde aproape exclusiv de Azerbaidjan nu numai în comerțul cu Caucazul de Sud, ci și cu Rusia și Europa”, a remarcat Azizi, avertizând că aceasta ar fi „o lovitură gravă pentru poziția geoeconomică a Iranului”.
El a adăugat că eliminarea rutei iraniene prin Armenia ar putea reduce și rolul Teheranului în inițiativa chineză „Belt and Road”, diminuând valoarea sa ca partener al Beijingului.
Securitate și ordine regională
Principala preocupare a Teheranului este clară: coridorul ar putea extinde influența turcă și, mai nou, ar putea aduce o prezență directă a SUA.
„Cea mai mare preocupare a Iranului este că un asemenea coridor ar pune capăt definitiv oricărei perspective de implicare a Iranului în rura de transport Est-Vest”, a declarat Azizi. Un coridor gestionat de SUA accentuează aceste temeri, plasând interesele americane „direct la granița nordică a Iranului”.
Această schimbare survine în contextul în care influența Rusiei în Caucazul de Sud se erodează pe fondul războiului din Ucraina și al schimbărilor în raportul de forțe de după cel de-al doilea război din Nagorno-Karabah. Iranul, care înainte se mulțumea să se supună Moscovei, își vede acum zona tampon amenințată.
Având „opțiuni strategice limitate”, Teheranul se angajează în dialog cu toți actorii importanți, căutând în același timp „o cooperare politică și de securitate mai strânsă cu Armenia”.
Potrivit lui Azizi, declarațiile oficiale ale Iranului și exercițiile militare pe care le-a desfășurat în zonă din 2021 nu vizează atât confruntarea, cât semnalarea refuzului de a accepta o prezență străină nestingherită la granițele sale.
Control, tranzit și suveranitate
Propunerea SUA a fost primită cu prudență la Erevan și Baku.
Azerbaidjanul consideră coridorul drept o arteră vitală de transport către exclava sa Nahicevan și parte a procesului de integrare de după războiul din Nagorno-Karabah.
Armenia se teme că acesta ar putea amenința suveranitatea sa și insistă ca orice rută să rămână sub control armean, temându-se că statutul de „coridor” ar putea însemna cedarea autorității.
La rândul său, Azerbaidjanul susține cu fermitate că „nu dorește implicarea niciunei terțe părți”, afirmă Richard Giragosian, directorul Centrului de Studii Regionale din Erevan.
Pentru Baku, acest coridor înseamnă acces neîngrădit la Nahicevan; orice supraveghere străină – americană, europeană sau rusă – este inacceptabilă, consideră expertul.
O propunere reală sau doar un truc?
Pentru Washington, proiectul ar putea fi o încercare de a profita de un rar vid de putere în regiune, pe fondul diminuării influenței ruse și al deteriorării relațiilor Moscovei cu Baku și Erevan.
Giragosian s-a arătat sceptic față de acest plan: „Nu iau propunerea foarte în serios... scepticismul este cuvântul ce descrie cel mai bine starea de spirit atât la Baku, cât și la Erevan”.
El a calificat propunerea SUA drept „o tranzacție imobiliară imprudentă” și s-a întrebat dacă Washingtonul înțelege complexitatea regiunii.
„Este mai mult o încercare de a obține Premiul Nobel pentru Pace, pentru președintele Donald Trump... fără nicio pregătire reală și cu puține șanse de a fi dusă la bun sfârșit.”
Gestionarea de către Rusia a rețelelor feroviare din Armenia și sancțiunile occidentale pun, de asemenea, sub semnul întrebării fezabilitatea proiectului.
„Ar complica lucrurile, deoarece... o companie privată americană ar intra și ar administra drumurile și căile ferate, care sunt deținute sau administrate de Rusia”, a spus Giragosian.
- Te-ar putea interesa și: Centura și Drumul: China merge înainte cu o viziune comercială îndrăzneață asupra Kîrgîzstanului
Pentru Teheran, dezbaterea privind coridorul reflectă anxietăți mai profunde privind încercuirea, izolarea și pierderea influenței.
Opțiunile Iranului de a contracara orice proiect sunt limitate, constrânse de recentele eșecuri din Orientul Mijlociu și de conflictul de luna trecută cu Israelul.
Teheranul speră la o rezistență reînnoită a Rusiei față de prezența occidentală, dar dinamica raportului de forțe lasă Iranul cu o influență în scădere.
Între timp, atât Armenia, cât și Azerbaidjanul rămân reticente față de cedarea controlului sau a suveranității, ținând cu înverșunare la propriile viziuni asupra ceea ce ar trebui să fie coridorul.
În cele din urmă, Coridorul Zangezur a devenit mai puțin o rută de tranzit și mai mult un punct fierbinte în care se ciocnesc viziuni concurente asupra suveranității, influenței și ordinii regionale.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
