Premierul Benjamin Netanyahu și alți oficiali israelieni consideră că Iranul și-ar fi adus programul nuclear în punctul în care poate construi deja arma atomică – în câteva luni sau chiar mai puțin - în ciuda insistențelor Iranului că acest program are doar scopuri civile.
Operațiunea „Leul în ascensiune”, așa cum au fost denumite loviturile aeriene de către Israel, a țintit componente-cheie ale infrastructurii nucleare iraniene, inclusiv instalația de îmbogățire a uraniului de la Natanz, dar și și obiective militare din Teheran și din jurul capitalei.
Avioanele de luptă israeliene au mai lovit fabrici de rachete din Iran, precum și clădiri rezidențiale unde se crede că se aflau comandanți militari de rang înalt și oameni de știință iranieni care fac parte din programul nuclear. Printre cei despre care s-a relatat că ar fi fost uciși se numără și Hossein Salami, comandantul Gardienilor Revoluției Islamice, deși Iranul nu a confirmat oficial decesul acestuia.
Scopul operațiunii, spun oficialii israelieni, a fost să slăbească atât capacitatea nucleară a Iranului, cât și abilitatea sa de a riposta cu ajutorul arsenalului său de rachete balistice - o amenințare pe care Israelul o consideră aproape la fel de mare ca cea nucleară.
„Netanyahu a deschis un nou capitol în Orientul Mijlociu – o eră a războiului nuclear israeliano-iranian”, a scris într-o postare pe X Eran Etzion, un fost șef adjunct al Consiliului Național de Securitate al Israelului. Este, a mai scris el, „un război care declară că are ca scop oprirea programului nuclear iranian, dar care pare să vizeze, în realitate, chiar bazele regimului iranian”.
Lovind primul, Israelul a făcut un pariu riscant
Analiști în probleme de securitate consideră operațiunea israeliană drept un pariu riscant. În timp ce Israelul crede că, lovind preventiv, poate contracara o amenințare existențială, trecerea sa la acțiune poate duce la izbucnirea unui conflict regional, diminua șansele unei soluții diplomatice și chiar accelera programul nuclear iranian.
Danny Citrinonwicz, cercetător la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv, consideră că Israelul a aplicat o lovitură serioasă prestigiului Iranului, reușind să-i penetreze cu ușurință apărarea aeriană și să elimine comandanți de rang înalt.
Totuși, el crede că impactul atacului asupra programului nuclear al Iranului este „limitat”, întrucât instalațiile sale esențiale, inclusiv complexul ultra-fortificat de la Fordow au rămas intacte.
Într-o postare pe X, Citrinonwicz a scris că „aceasta este doar faza de început a unei campanii mai lungi”, iar „Israelul pare să-și păstreze câteva atuuri pentru escaladarea care urmează”.
Ce poate face Iranul?
Cea de-a șasea rundă de negocieri nucleare dintre Iran și Statele Unite, programată pentru 15 iunie, este acum puțin probabil să mai aibă loc. Iar de vreme ce calea diplomatică pare să fi fost abandonată, orice alt răspuns al Iranului poate duce la o escaladare în spirală.
În răspunsul său imediat, Iranul a lansat către Israel circa 100 de drone Shahed, dintre care multe au fost interceptate încă înainte de a intra în spațiul aerian israelian.
Liderii iranieni și-au reiterat și avertismentele că vor riposta atât împotriva Israelului, cât și a forțelor americane din regiune. Deși SUA au negat implicarea în atac, Iranul poate considera că au avut totuși un amestec, iar dacă își pune în operă amenințarea că va lovi baze militare americane, acest lucru poate atrage Washingtonul într-un conflict mai amplu.
Potrivit estimărilor serviciilor de informații americane, Iranul deține aproximativ 2.000 de rachete, multe capabile să transporte focoase cu peste 900 de kilograme de explozibil, și produce în jur de 50 de rachete balistice pe lună. Nu este clar cât de mult i-a fost afectată această capacitate în urma atacurilor israeliene.
Imagini ale distrugerilor din Teheran după atacurile israeliene
În ultimii ani, puterea unor aliați proxy ai Iranului ca mișcarea palestiniană Hamas, în Gaza, și milițiile Hezbollah din Liban, a fost erodată sever, iar cei mai viabili aliați regionali ai săi pe care îi poate folosi au rămas rebelii Houthi din Yemen.
Teheranul ar putea lua în considerare și retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară, pilonul de bază al regimului global de control al armelor nucleare. Deși serviciile americane de informații (spre deosebire de cele israeliene) consideră că Iranul nu urmărește în mod activ să fabrice arme nucleare, Teheranul ar putea folosi atacul israelian drept justificare pentru a ieși din tratat și a trece spre militarizarea programului nuclear.
În comentariul său de pe X în urma operațiunii israeliene din 13 iunie, fostul șef adjunct al Consiliului Național de Securitate al Israelului, Eran Etzion, a scris că se poate adeveri că guvernul Netanyahu tocmai a oferit regimului iranian legitimitatea internă, cât și internațională pentru a trece la dezvoltarea armelor nucleare.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
