În luptă pentru viața lor, peste 1.000 de copii diagnosticați cu boli grave au fost forțați să părăsească Ucraina. Războiul le-a blocat accesul la un tratament adecvat în țara lor. În căutarea asistenței medicale, Sofia a ajuns la Gdansk, în Polonia. Copila a fost evacuată din Harkov, în luna martie, spune mama sa, Kristina:
„Am plecat, fără să ne gândim ce va urma. Puteam fie să murim în Harkov, fie să găsim aici opțiuni de tratament pentru fiica mea, care suferă de anemie hemolitică autoimună. Acum este în remisie și nu are nevoie de un tratament special, dar trebuie să fie monitorizată constant. Merge la o școală poloneză. Avem un medic care îi monitorizează starea. Am fost la spital.”
Însă, ajunsă în Polonia, familia s-a antrenat deja într-o nouă luptă – cea cu birocrația.
„Serviciile medicale erau greu accesibile. Existau liste lungi de așteptare pentru o programare la un specialist. Inițial, nu puteam face o programare pentru că nu era vorba de o urgență. Am reușit să obținem o consultație la un medic abia după ce am primit un [număr de identificare polonez].”
Organizația de caritate Tabletochki îi ajută pe micuții în dificultate să găsească sprijin medical în străinătate. Potrivit estimărilor organizației, 350 de copii din Ucraina beneficiază acum de tratament în Polonia. Însă mulți copii bolnavi revin în Ucraina alături de familiile lor, spune Iulia Nohovițîna, de la fundația Tabletochki.
„Fluxul scade treptat. Acum nu mai avem evacuări în fiecare săptămână. Încă le mai spunem convoaie, deși poate fi vorba doar de un singur microbuz. M-am uitat la numărul de copii pe care i-am ajutat în Ucraina și în străinătate în câteva luni. În străinătate, curba este în scădere. În Ucraina, este în creștere. Cred că această tendință va continua.”
În Ucraina, însă, familiile se confruntă cu multe alte greutăți, spune Hana Kolesnikova, mama lui Mikola, un copil de numai câteva luni, care urmează un tratament cu chimioterapie la Kiev:
„Are o tumoare complicată, o deformare a craniului. După ce s-a născut, am fost trimiși la spitalul Ohmatdît [pentru copii]. Aici luptăm pentru viața lui.”
Hana și-a văzut fiul abia peste patru luni după nașterea acestuia. În timp ce femeia a rămas în Herson, la spital, tatăl băiețelului și-a dus copilul la Kiev.
„A fost îngrozitor. Are loc un război, eu însă îmi duc propriul meu război. Lupt pentru viața lui. Voi face ce spun doctorii. Nu există altă cale. Vom face tot ce ni se spune să facem pentru a-l vindeca.”
Kristina și fiica ei se gândesc și ele să revină în Ucraina, la primăvară.
„Nu cred că ne vom întoarce acasă înainte de luna martie a anului viitor, pentru că va fi o iarnă foarte grea. Lucrez în industria energetică și știu ce se întâmplă cu infrastructura critică din Harkov. Acolo nu există electricitate și nimeni nu știe ce se va întâmpla la iarnă. Nu-mi voi duce copilul acolo ca să moară de frig.”
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, sistemul ucrainean de sănătate e suficient de rezistent la șocul războiului. Provocările iernii ar putea fi însă o povară mult prea de grea pentru sistemul sanitar din Ucraina.
