Gheorghe Cojocaru: „25 de ani în urmă, la 16 decembrie, imediat ce primele știri privind protestele de la Timișoara au ajuns pe paginile presei internaționale, reprezentanții fostei RSS Moldovenești în Congresul deputaților poporului din URSS i-au cerut liderului sovietic de atunci, lui Mihail Gorbaciov, să ia o atitudine expresă. În acest timp, presa de partid de la Moscova continua să relateze despre „elementele huliganice” de la Timișoara, care au organizat „incidente” de stradă, orientate împotriva instituțiilor de stat ale României, promovând astfel punctul de vedere al regimului Ceaușescu.”
Europa Liberă: Mihail Gorbaciov nu avea cum să facă opinie separată și totuși cum a reacționat el personal la ceea ce s-a întâmplat în România?
Gheorghe Cojocaru: „Mai întâi, Congresul deputaților poporului, care își ținea lucrările exact în zilele în care luau amploare mișcările de protest din România, a adoptat, la 22 decembrie, o declarație în care își exprima îngrijorarea în legătură cu toate aceste evenimente, sperând să se ajungă la o reglementare pașnică a situației, în spiritul respectării drepturilor omului. În seara aceleiași zile, congresul expedia un mesaj scurt de solidaritate cu „cauza justă” a poporului român, iar a doua zi, la 23 decembrie, Mihail Gorbaciov anunța că în fruntea Comitetului provizoriu format la București se afla Ion Iliescu, înlăturat anterior de Nicolae Ceaușescu din toate funcțiile de conducere. Gorbaciov se arăta mulțumit de faptul că acest nou comitet se declarase în favoarea prieteniei și colaborării cu Uniunea Sovietică, care în această fază examina posibilitatea trimiterii unor ajutoare umanitare poporului român.”
Europa Liberă: Când s-a aflat la Moscova despre arestarea lui Nicolae Ceaușescu și cum a reacționat Kremlinul?
Gheorghe Cojocaru: „Încă la 23 decembrie, pe fundalul destabilizării situației din România, apăru știrea despre arestarea lui Nicolae Ceaușescu, dar care nu putea fi confirmată. Tot atunci a fost făcut cunoscut apelul de ajutor din partea Comitetului salvării de la București, în urma deschiderii focului asupra oamenilor ieșiți în stradă. În această situație, Mihail Gorbaciov a inițiat consultări pe linia Tratatului de la Varșovia, în scopul coordonării acțiunilor de ajutorare a României. La 24 decembrie, Gorbaciov anunța Congresul deputaților că Frontul salvării naționale considera necesar un ajutor din exterior „pentru suplinirea insuficienței de muniții”, în timp ce șeful Statului Major al Armatei Române, generalul Gușe, respingea o asemenea cerere. O confirmare oficială a arestării soților Ceaușescu încă nu parvenise, iar Ambasada sovietică de la București stabilise deja contacte cu Frontul Salvării Naționale.”
Europa Liberă: Și totuși, dacă ar fi să reconstituim primele reacții ale Moscovei după înlăturarea lui Ceaușescu de la putere?
Gheorghe Cojocaru: „La 27 decembrie, după două zile de la execuția cuplului Ceaușescu, în ziua de Crăciun, a avut loc un dialog telefonic între Ion Iliescu și Mihail Gorbaciov, în cadrul căruia noul lider de la București și-a exprimat gratitudinea pentru sprijinul acordat de autoritățile sovietice poporului român în zilele de grea încercare. Un detaliu semnificativ, mesajul prin care Bucureștiul mulțumea guvernului sovietic pentru ajutor a fost dat citire de Gorbaciov de la tribuna Congresului numai pe jumătate, fiind omis, deloc întâmplător, pasajul în care se menționa că pentru poporul român cel mai mare ajutor din partea Uniunii Sovietice ar fi deschiderea frontierelor cu frații săi dintre Prut și Nistru.”
