În urmă cu 25 de ani, în dimineaţa zilei de duminică, 17 decembrie 1989, m-a sunat un redactor de la BBC, întrebîndu-mă, dacă aş fi auzit ceva despre izbucnirea unei revolte la Timişoara şi despre altercaţiile între forţele de represiune şi populaţie. Nu puteam nici să confirm, nici să infirm zvonurile care în cursul zilei s-au înteţit. Ştiind că legăturile telefonice cu România se obţin extrem de greu, am încercat - împreună cu fratele meu - să contactez mai multe persoane din Timişoara.
Pe la ora 1 noaptea reuşesc, în sfîrşit, să stabilesc legătura telefonică cu Doina Paşca-Harsanyi. Nu a fost posibil să înregistrez pe bandă această primă convorbire, dar am transcris-o imediat. Toate celelalte convorbiri care au urmat în cursul nopţii au fost înregistrate pe un casetofon rudimentar.
Procesele verbale ale acestor convorbiri le-am sintetizat şi le-am transmis a doua zi mediilor de informare în interviurile care au urmat şi care au fost răspîndite prin intermediul mass-media. Iată primul proces verbal integral al convorbirii cu Doina Paşca-Harsanyi, pe care l-am sintetizat apoi pentru Europa Liberă. O parte a textelor ce urmează au fost difuzate într-o formă scurtată în cadrul primei ediţii a emisiunii „Actualitatea românească”, transmisă pe data de 18 decembrie:
„In timpul convorbirii telefonice se aud rafale de mitralieră. Persoana cu care vorbesc îmi relatează că începînd de vineri au loc demonstraţii la Timişoara, ce au izbucnit în legătură cu deportarea pastorului Lászlo Tökés. La început au fost cîteva sute de persoane, mulţimea extinzîndu-se ulterior la cîteva mii. Au intervenit trupele speciale ale securităţii, miliţiei şi ale armatei, la început cu gaze lacrimogene, aruncătoare de apă şi bastoane de cauciuc. S-au tras rafale de avertisment. Demonstranţii s-au deplasat apoi spre comitetul judeţean de partid, cerînd să fie primiţi de către noul prim-secretar, Radu Bălan. S-a aflat că între timp ar fi sosit la Timişoara şi Ilie Matei, fostul prim-secretar în judeţul Timiş, avansat la ultimul congres în rîndurile comitetului politic executiv. Cei doi au refuzat dialogul cu demonstranţii. În schimb, s-a ordonat securităţii să tragă în populaţie. De duminică la prînz se trage în demonstranţi. Sînt numeroşi răniţi, morţi, arestaţi. Nimeni nu mai poate să iese pe străzi fără să-şi pericliteze viaţa. Pe străzi şi-au făcut apariţia tancuri, blindate, amfibii şi de-asupra oraşului rotesc elicoptere.
Interlocutorul meu a comparat cele întîmplate cu evenimentele din Piaţa Tien-An-Men din Pekin. A vorbit despre un adevărat masacru. La demonstraţie au participat şi mulţi studenţi care au strigat lozinci anticeauşiste. Au fost arse portetele şi cărţile dictatorului. Timişoara, practic, e înconjurată de armată, nimeni nu poate să iese.“
La ora 3, în aceeaşi noapte, o altă persoană (Zeno Alexandrescu) confirmă cele relatate de Doina Paşca. (Bineînteles, că numele interlocutorilor atunci nu le-am făcut publice din motive de protecţie.) Am adăugat relatării mele următorul text:
El „afirmă că oficial s-ar fi spus că poliţia a tras doar în picioarele demonstranţilor, adăugînd că 'ştim noi ce înţeleg ei cu tras la picioare!' El a mai declarat că toate mijloacele de transport în comun din Timişoara n-au circulat în cursul zilei de ieri. (Se mai relatează că persoanelor care au încercat ieri să telefoneze din Timişoara în străinătate li s-a refuzat orice legătură.)“
„Ora 2,30: Stabilesc legătura telefonică cu o altă persoană (Dan Avramescu - W.T.) pe care o pot înregistra doar fragmentar din cauza unor zgomote care îngreunează receptarea:
'Aici e dezastru. In Piaţa Libertăţii e demonstraţie. Trei pînă la patru sute de demonstranţi morţi. Dezastru. Mitraliere, amfibii, tancuri. S-a tras direct în populaţie. Azi (interlocutorul meu se referă la ziua de duminică) au fost mai mulţi decît ieri. Trebuie să vă spun, trebuie să spun ce se-ntîmplă în ţara asta. Am văzut oameni morţi. Am stat lîngă ei. I-au împuşcat. Trebuie să se afle ce-i în ţara asta. (Sfîrşitul convorbirii telefonice.)“
Această mărturie făcută sub impresia şi şocul întîmplărilor am redat-o textual în mai multe interviuri. Cifra indicată nu a fost dată publicităţii de către „Europa liberă“. În schimb, a fost difuzată de mai multe agenţii de presă şi o sumedenie de posturi de radio şi televiziune din Occident.
Am adăugat atunci în mai toate interviurile acordate unor posturi de radio din Germania, că cifrele indicate ar putea fi o eroare, şi că sper ca interlocutorul meu să nu aibă dreptate. (Numărul victimelor a rămas controversat şi ulterior, cifrele indicate de autorităţile oficiale şi de cele neoficiale oscilînd între 97 şi 111 persoane ucise şi peste 210 rănite.)
De-abia în noaptea de 19 spre 20 decembrie reuşesc să telefonez din nou și să vorbesc cu mai multe persoane din Timişoara şi Bucureşti.
Orele 22-23 (23-24 ora Bucureştiului): „La Timişoara, se pare, că ieri a fost ceva. La noi (interlocutorul Mihai Stătulescu se referă la capitala ţării, Bucureşti) totul este perfect, e linişte... Se dau mai multe alimente. Se pare că valul tot dincolo va fi! (Întrebat despre morţii de la Timişoara, după cîteva ezitări el afirmă:) Da ştiu, mi-a povestit un tip care a adus un cartuş de acolo. Aici o să fie cu bălţi de sînge. Adică prea s-a strîns şurubul, prea mult. În Bucureşti e aşa: omul şi paza, omul şi paza... adică totul s-a dublat, s-a triplat. (Se referă la paza militarizată.)“
Ora 1,40 (2,40 ora Bucureştiului): Cristina Mayer care se află în locuinţa lui Dan Avramescu din Timişoara şi relatează:
„Azi s-au întîmplat mai puţine lucruri. Dacă sînt trei oameni pe stradă, se trage. În oraş e ceva asemănător cu starea de asediu. N-am ieşit de trei zile pe stradă. Nu ştiu dacă lumea merge la muncă, la serviciu. La ELBA (întreprinderea Electrobant din Timisoara - notă W.T.) am auzit c-ar fi fost tam-tam. Nu ştiu nimic precis. Sigur e că se trage în continuare. Poate doar trag în aer. Se poate circula şi călători în afara oraşului, însă cunosc pe unii care au fost întorşi de la gară - chiar cu delegaţie în buzunar. Nu ştiu, dacă în alte oraşe se întîmplă ceva. Aradul e înconjurat. La Tîrgu-Mureş n-a fost nimic. La Timişoara legăturile telefonice, parţial, au fost întrerupte, unele persoane au aşteptat pînă la două ore ca să poată telefona în oraş. E nasol. M-am speriat, toată noaptea s-au auzit împuşcături. Demonstraţia a fost mare în Piaţa Traian şi-n Piaţa Libertăţii. Au tras şi-n copii şi-n adulţi. Nu ştiu cîţi morţi sînt. În orice caz sînt sute. Sînt sute. Cadavrele n-au putut fi luate de către familii şi rude, multe cadavre au fost lăsate în Piaţa Traian şi-n Piaţa Libertăţii, în toate pieţele oraşului au fost foarte multe. Iţi dai seama ce fericire e aici! În primele două zile am fost paralizată. Te obişnuieşti... cu teroarea asta. Nici nu-ţi vine să trăieşti. Nu ştiu dacă s-a tras din elicoptere. O verişoară internată la spitalul judeţean luni (18. dec. - nota W.T.) a văzut acolo mulţi oameni care au fost răniţi de gloanţe, aduşi pe targă. Tancurile au intrat în case, aşa ceva n-am mai văzut în viaţa mea. Am auzit că se trage în continuare. Să nu se adune mai multă lume, decît 3-4 oameni. Nu mai recunoşti oraşul, au ars multe clădiri, totul e devastat. S-a dat foc la case, la chioşcul de ziare din Piaţa Libertăţii, la parfumeria de lîngă cinematograful Timiş din centru. Oamenii au aruncat cu sticle umplute cu benzină, ce explodau ca bombele. Totul arată groaznic, inimaginabil.”
Între orele 3 şi 4 (4 şi 5 ora Bucureştiului): Un alt timişorean (Emmerich Lessel) a confirmat că şi-n cursul zilei de ieri au avut loc ciocniri, însă fără ca acestea să atingă proporţiile din zilele precedente. Convorbirea a fost foarte scurtă. Interlocutorul (speriat) a răspuns foarte laconic la întrebări, prin: da, nu, da, nu. Despre situaţia de la Arad n-a putut relata nimic.
