Linkuri accesibilitate

Mariana Kalughin: „în absenţa unor criterii foarte exacte legea riscă să nu acționeze asupra problemelor reale”


Vasile Botnaru în dialog cu o expertâ a Asociației ADEPT pe tema stadiului și a eficienției combaterii corupției.

Europa Liberă: CNA a pornit o campanie de „vînat vidme”, dacă ar fi să folosim terminologia „McCarthistă” din SUA . Şi asta dă bine la public. Dar juriştii s-au încreţit, cel puţin unii care au spus că procedurile nu sînt tocmai legale. Mai cu seamă comuniştii, care au de gînd să atace aceste proceduri în Curtea Constituţională. Sînt convins că CNA a avut grijă să pună pe temeiuri legale. Spune-ţi-ne, cît de legală este această campanie?

Mariana Kalughin: „Campania cu siguranţă este un buna şi oportună. Pentru că în momentul în care începi să aplici o lege, este important ca cei vizaţi să o cunoască bine şi să o înţeleagă bine. Pentru mine totuşi ar fi mult mai convingător dacă, de exemplu, CNA ar veni cu unele informaţii referitoare la numărul de testări desfăşurate în privinţa propriilor angajaţi” .

Europa Liberă: Deci cît de imaculaţi sînt controlorii?

Mariana Kalughin: „Problema e că însuşi instrumentul cu adevărat este unul fragil, este unul nou, şi foarte puţine ţări îl pun în aplicare”.

Europa Liberă: Dar ne putem aştepta la un flux de contestări în instanţă. Oamenii prinşi cu oca mică să dea peste cap rezultatele acestor provocări, să le spunem aşa cum este?

Mariana Kalughin: „Ar putea. Şi e bine, a propos, că există acest mecanism de contestare. De ce spuneam că mecanismul este fragil? Este o foarte mică distanţă între testul de integritate şi provocarea la mită. Şi atunci este foarte important ca persoana care testează să fie cît mai bine instruită, astfel încît să nu cadă în cealaltă limită, să spunem, provocarea la mită. Iar în ceea ce priveşte persoanele propriu-zise vizate, agenţii publici, ar fi bine ca să citească foarte atent legea şi, bineînţeles, în momentul în care se consideră prejudiciaţi, neapărat să conteste aceste proceduri ”.

Europa Liberă: Am văzut în filme, doamnă Kalughin, cum se „aruncă” probe, un drog sau o armă. Se poate întîmpla şi cu banii, de exemplu, cineva să intre, să lase în sertar nişte bani şi să iasă din încăpere exact cînd stătînul ar fi la baie sau...?

Mariana Kalughin: „Din cîte înţeleg eu sensul legii, astfel de lucruri nu trebuie să se întîmple. Pentru că testorul este acea persoană ca şi „clientul misterios”. Adică el simulează o anumită situaţie care este una obişnuită şi ordinară pentru angajatul public, astfel încît să vadă în ce măsură acesta este conform cu principiile serviciului public. De exemplu, eu vreau să înregistrez, chipurile, o întreprindere, fac tot setul de documente, apelez la autoritatea responsabilă. Şi comportamentul meu ar trebui să fie unul obişnuit. Deci prin comportament - aşa înţeleg eu conceptul - nu ar fi trebui să provoc sau să fiu insistentă în anumite lucruri ”.

Europa Liberă: Şi dacă funcţionarul public începe să se moţăie, spune „Vedem cum rezolvăm”, „Mai veniţi peste o săptămînă”...?

Mariana Kalughin: „Asta de fapt este acel semnal care ar putea să dea dovadă că funcţionarul public nu este întocmai integru. Cînd zice, de exemplu „Vai, dar ceva nu ajunge”, „Vai, haideţi, peste o săptămînă”, „Situaţia este la limită, însă o putem rezolva”. Deci lucrurile, vă daţi foarte bine seama, sînt foarte subtile şi rafinate şi depinde foarte mult de înseşi persoanele care efectuează testarea. Deci, în ce măsură acest instrument va fi perceput de către agenţii publici ca unul cu adevărat preventiv şi nu unul, de exemplu, să spunem aşa, care intimidează, decît să prevină anumite situaţii.”

Europa Liberă: Totuşi, ce efecte trebuie să se obţină prin această campanie? „Frica să păzească harbujii”, cum se zice în folclor? Sau, într-adevăr, să fie identificaţi potenţialii funcţionari corupţi? Sau mai mult e nevoie de o rezonanţă publică?

Mariana Kalughin: „Ne dăm foarte bine sema că e vorba, bineînţeles, şi de o necesitate de rezonanţă. Orice campanie trebuie să fie, după mine, una echilibrată. Pentru că în momentul în care ea este excesivă, ea are efect invers. Ceea ce văd eu că lipseşte, pînă la moment, e că nu sunt date nici un fel de informaţii oficiale. După mine, CNA ar fi cîştigat mult mai mult, pentru că ei cu siguranţă trebuie să deţină astfel de informaţii. Şi nu e neapărat să spună nume, sau să spună despre cazuri concrete. Ci doar să dea nişte cifre absolut generalizate pentru ca să ne dăm seama că legea poate fi aplicată şi este aplicată.”

Europa Liberă: Dar se prezumă că toţi acei, care au rămas la CNA, au trecut tot felul de teste ?”

Mariana Kalughin: „S-ar prezuma că aşa este. Asta e de fapt şi o altă problemă pe care o vedeam în lege. Pentru că, în fond, un astfel de instrument este unul foarte eficient, de exemplu, pentru angajaţii unor structuri care comunică cu un cerc nedeterminat şi necunoscut de persoane. De exemplu, agentul de patrulare el nu ştie exact, bunăoară, cine este în acel automobil pe care îl opreşte. Pe cînd, dacă e vorba de Curtea Constituţională sau Curtea de Conturi sau aceleaşi instanţe judecătoreşti, Procuratura, bineînţeles, angajaţii au în vizor un cerc foarte limitat de persoane şi ei bineînţeles că sunt foarte atenţi în contactele lor. Şi atunci legea ar putea să fie anume pentru acele persoane care au riscuri de corupţie, însă sînt, să spunem aşa, ierarhic inferiori, deci pentru ei să fie pusă în aplicare, iar pentru persoanele cu funcţii înalte de răspundere să fie mai greu de pus în aplicare”.

Europa Liberă: Revenind la efect, totuşi ce efecte credeţi că aşteaptă CNA sau cei care au votat pentru aplicarea acestei legi. Or, cea mai eficientă metodă pe care am văzut-o la chinezi sau la coreeni e ca… cel prins cu mită să fie aruncat în groapa cu lei sau să i se taie mana dreaptă. Desigur că în Europa e mai greu să aplici aşa ceva”.

Mariana Kalughin: „Cu siguranţă ca efect însişi agenţii publici vor începe să se autocontroleze. Însă vă daţi foarte bine seama că dacă e vorba, de exemplu, de acea mită cotidiană, de acea mită mică, dată unui funcţionar de rînd, în cazul acesta ar putea să fie autocontrol. Însă în cazul unor persoane cu funcţii înalte, aceeaşi procurori, deci aici ar putea să nu aibă prea mult efect, pentru că aceste persoane şi pînă acum puteau să se autocontroleze şi să fie destul de „eficiente” în astfel de situaţii… ”

Europa Liberă: …şi prudente.

Mariana Kalughin: „Şi prudente, exact.”

Europa Liberă: Dar ne putem aştepta că vom vedea abandonări masive de funcţii publice?

Mariana Kalughin: „Nu cred. În primul rînd, totuşi, e vorba de un cerc foarte mare de persoane. Pentru că aşa cum sună acum în lege, s-ar putea să fie vorba cam despre aceleaşi persoane care sunt puse în situaţia să îşi declare veniturile şi proprietăţile. ”.

Europa Liberă: Deci zeci de mii...

Mariana Kalughin: „Acestea sunt vreo 50 de mii. Ar putea să fie chiar şi mai multe. Asta înseamnă că CNA, care are totuşi, să spunem aşa, anumite capacităţi, ar putea, bineînţeles, să nu acopere aceste 50 de mii.”

Europa Liberă: Deci, ruletă rusească?

Mariana Kalughin: „Cam aşa. Şi lucrul acesta de fiecare dată este periculos. Şi asta era o altă problemă pe care o vedeam – dreptul de a iniţia testarea îl are, în exclusivitate, CNA, sau SIS-ul, sau Serviciul de Securitate Internă al SIS-ului. Şi atunci, în absenţa unor criterii foarte exacte de a începe această testare, este probabilitatea ca această măsură să fie percepută mai mult ca o măsură de a intimida pe cineva, care nu este binevenit în sistem, decît cu adevărat de a reacţiona la o problemă reală”.

Europa Liberă: Deci sursă de abuzuri?

Mariana Kalughin: „Ar putea să fie.”

Europa Liberă: Vom trăi şi vom vedea şi vom discuta şi despre asta.

Mariana Kalughin: „Da, neapărat”

XS
SM
MD
LG