22 de ani de la „Luptele de la Bender”

Se împlinesc 22 de ani de la „Lupta de la Bender”, considerată drept cea mai sângeroasă confruntare din Războiul de pe Nistru. Numărul exact al victimelor nu este cunoscut, dar la Chişinău se estimează că au murit 279 de combatanţi şi 1.223 de civili. Evenimentele de acum 22 de ani au fost marcate prin ceremonii la Varniţa, unde Europa Liberă a intervievat o serie de martori ai evenimentelor.

Europa Liberă: Astăzi se împlinesc 22 de ani de la luptele sângeroase date în orașul Bender, în urma cărora guvernarea de la Chișinău a pierdut jumătate din acest oraș. În dreapta Nistrului bătălia este considerată cea mai tragică etapă a războiului. Pe 19 iunie 1992 sediul Poliției din Tighina a fost atacat de separatiști. Tudor Serbov atunci era șeful grupului de voluntari de aici, de la Varnița. Puteți să ne redați atmosfera din acea perioadă?

Tudor Serbov: „Foarte tristă, fiindcă s-a început ceea ce nu dorea nimeni – un război adevărat, un război civil cu separatiștii, mercenarii Armatei a 14-a care au participat activ în luptele contra Republicii Moldova.

Au trecut 22 de ani de atunci, însă, cu părere de rău, tot ei ne sunt pacificatori și ne apără, și ne fac dreptate. În țara ta, în republica ta treci atâtea posturi de control și într-o parte, și în alta, și în Republica Moldova, și în Transnistria, și de pacificatori, adică suntem într-o zonă dificilă. Oamenii nu-și doresc acest lucru și nu pentru aceasta au luptat și și-au dat viața, ca să fie dezordinea aceasta. Rușii niciodată nu vor ceda ceea ce ne-au luat. ”

Europa Liberă: În ce condiții pot fi reunificate cele două maluri ale Nistrului?

Tudor Serbov: „Noi trebuie să ridicăm nivelul traiului în Republica Moldova pentru ca cei de pe malul stâng al Nistrului să vadă unde e viața mai bună și ei singuri vor veni la noi.”

Europa Liberă: Dar cine decide reunificarea, reintegrarea Moldovei?

Tudor Serbov: „Rușii o vor decide, mai ales. Atâta timp cât va fi Armata a 14-a, nu poate fi nicio reunificare. Noi tot timpul am luptat ca să avem țara întregită, să fim un singur popor, unit. Sper un lucru, că nepoții mei vor trăi într-o țară civilizată.”

Europa Liberă: Într-o țară care să meargă încotro?

Tudor Serbov: „Înspre Europa, numai înspre Europa. Noi nu putem vorbi azi de Uniunea Vamală care nici nu există. Noi să ne ducem acolo? Dar cine vrea să ne ducă? Iarăși separatiștii, iarăși oamenii care nu doresc în această țară să fie o regulă, o înțelegere, o bunăstare și țara să se dezvolte. Uitați-vă, un pensionar în Moldova primește 700 de lei, în timp ce în Transnistria primește 1500 ruble, de la Rusia primește mai mult de 1000 de ruble care sunt mai scumpe. Un leu costă 80 de copeici de-ale lor. Cred că degrabă unire nu va fi.”

Europa Liberă: Unificarea celor două maluri ale Nistrului?

Tudor Serbov: „Da.”

Europa Liberă: Și cine nu dorește reunificarea ambelor maluri ale Nistrului?

Tudor Serbov: „E clar că rușii, Moscova. Cine? Și aceștia care s-au instalat în fotolii la Tiraspol, care fură cu milioanele.”

*

Europa Liberă: Conducerea și efectivul Secției de Poliție Bender au rezistat multiplelor presiuni și provocări, refuzând categoric să se supună cerințelor ilegale de trecere sub jurisdicția administrației separatiste de la Tiraspol. Ce își mai amintește colonelul de poliție în rezervă Valeriu Cerba?
Valeriu Cerba: „Amintirile despre 19 iunie 1992 sunt cele mai triste. În această zi a fost organizat cu adevărat un măcel în orașul Tighina, de către forțele ostile, de către mercenarii și cazacii înarmați, susținuți și sprijiniți direct, militar, de Armata a 14-a.

În această zi de grea încercare noi am pierdut foarte mulți camarazi de arme, prieteni adevărați, polițiști pe care îi comemorăm astăzi. Astăzi e o zi foarte însemnată pentru noi. Și mesajul nostru este clar: să facem absolut tot posibilul pentru ca să nu se mai repete asemenea evenimente triste pentru neamul nostru și să facem tot posibilul să plece forțele ostile, agresorii, armata a 14-a, reprezentanții militari, politici ai Federației Ruse care, de fapt, au anexat Transnistria, cu 24 de ani în urmă, prin metodele aplicate acum în Ucraina, dar cu mai mari vărsări de sânge, deoarece Ucraina e și o țară mai mare.

Consolidarea națiunii, consolidarea liderilor noștri politici par să creeze premise sănătoase pentru a evita noi evenimente și pentru a urma parcursul european, a ne soluționa problemele principale, problemele social-economice, ca țara noastră să devină cu adevărat atractivă pentru locuitorii de pe malul stâng al Nistrului, frații noștri cu care noi, de fapt, găsim limbă comună. Rămâne doar una – să își facă valizele cei detașați la Tiraspol și să plece în patria lor.”

*

Europa Liberă: Printre cei prezenți la acest miting de comemorare o regăsesc și pe doamna doctor Maria Cuconescu, soția regretatului primar de atunci, Aurel Cuconescu.
Maria Cuconescu: „Au fost zile grele, au fost zile periculoase pentru toți, inclusiv pentru familia mea. Soțul în timpul acela era primarul satului, a fost și bătut și dus prin carierele Transnistriei, și locuința ne-a fost devastată, deteriorată. Familia noastră a avut mult de suferit, a îndurat greutăți. Copiii, nepoții noștri să nu mai treacă asemenea zile negre, să aibă doar bucurii în familie, soare și toate cele bune.”

Europa Liberă: Dar mai treceți des drumul spre Bender?

Maria Cuconescu: „Da, merg des, trec prin vamă.”

Europa Liberă: Credeți că în viitorul apropiat cele două maluri pot să se reunifice?

Maria Cuconescu: „Da, tragem nădejde că va fi bine.”

Europa Liberă: De cine depinde aceasta?

Maria Cuconescu: „Se vede că depinde de Rusia. Rusia dictează și unii dintre moldovenii noștri sunt trădători. O parte sunt angajați în zona Transnistriei, se vând pentru bani, pensionarii pentru bani.”

Europa Liberă: Și viitorul Moldovei îl vedeți unde și cu cine?

Maria Cuconescu: „Vrem să fim o Moldovă unificată, în Europa, numai în Europa. Știu că în Europa e mai bine, e mai civilizată lumea. Nu e așa strânsă de forțele rusești, acolo e bine. Mă gândesc că vom ajunge și noi, și vom avea viață frumoasă și bună...”