Despre o existență „pe contur” în România și în exil.
„Am încercat să judec, să înțeleg ce se petrece în societatea românească în sensul timpului lung al istoriei...”
Pînă la căderea regimului comunist Sanda Stolojan a condus Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu sediul la Paris. A fost una dintre cele mai active instituții ale exilului românesc.
„Nu avem specialiști români în filologie maghiară, sârbo-croată, a țărilor slave dimprejurul nostru, a cehilor ș.a.m.d. Nu avem asemenea specialiști, implicit în istorie”.
„A fost un noroc să pot lucra cu Noel Bernard, un mare ziarist și un mare român”.
Regizor de film, regizor de teatru, actor, scenarist și, mai nou, scriitor, Mircea Danieliuc este imprevizibil, contorsionat, în conflict cu el însuși, dar și cu toată lumea, hipersensibil...
1977: Românii au aflat de la Europa Liberă ce se întîmpla aici la București.
Lucian Giurchescu: „Am ajuns conștient la concluzia că nu mai putea să trăim o triplă viață, una să gîndim, alta să vorbim și alta să facem”.
„Cum spune scumpul nostru nenea Iancu... este al naturii lucru ceva ca nici un miracol să nu dureze prea mult.”
W. Totok: A fost un decalaj, de 10 ani, între ce am făcut noi în anii ʼ70 și ceea ce au încercat unii scriitori români, care, bineînțeles, au articulat politic la sfîrșitul anilor ʼ80 ceva similar.
Un destin și o pagină din istoria radiourilor occidentale în perioada războiului rece.
Pe urmele literaturii și disidenței germane din Banat.
Încarcă mai mult
