Încheiem blocul de articole dedicate procesului de pregătire a comunizării României și anexării Basarabiei, pus în aplicare de URSS prin intermediul Legației Sovietice de la București, prezentând ultima parte a reflecțiilor lui Fiodor Butenko, care descrie cu lux de amănunte organizarea ambasadei și funcțiile reale ale personalului diplomatic:

„O altă figură, cu mult mai odioasă, este Bodrov Vladimir Vasilievici, camuflat la București ca agent al Agenției TASS. Reprezentanța Agenției TASS constituie numai o camuflare a lui Bodrov, care, în realitate, este reprezentantul Departamentului IV de Informații al Comisariatului Războiului din URSS și activând în România după directivele organelor superioare informative din Moscova.

Bodrov a absolvit înainte de revoluție o școală secundară, în războiul 1914-1918 a fost ofițer, a fost în Franța cu corpul expediționar rus, cu care ocazie a învățat și limba franceză, iar după revoluție a fost aviator militar în Armata Roșie. În Serviciul de Informații funcționează de circa șase ani. Consul în una din țările arabe, îndeplinea în realitate aceleași funcții în resortul Informațiilor Militare, având ca zonă de acțiune țările Orientului Apropiat.

Sub eticheta de reprezentant al Agenției TASS el debutează abia la București, căci până la sosirea lui în România n-a fost ziarist și nici la Agenția TASS n-a lucrat. Deoarece Sovietele nu au atașat militar în România, Bodrov joacă la București rol de ziarist, luând întinse măsuri de conspirație veritabilei sale activități în România.

La plecarea din Moscova el a primit următoarele directive cu caracter general de la Marele Stat Major:

1. Urmărirea înarmării Armatei Române, a efectivelor, situația materială și tehnică și introducerea prin rețeaua de informații în Marele Stat Major și Comandamente;

2. A se urmări raporturile reciproce militaro-industriale între România-Franța și Cehoslovacia;

3. A se urmări dezvoltarea tuturor categoriilor industriei militare române, precum și a industriilor furnizoare de resurse pentru înarmarea țării.

Afară de aceste însărcinări, în cadrul preocupărilor lui Bodrov intră și supravegherea situației economice și politice a țării din punct de vedere militar. Marele Stat Major sovietic a însărcinat pe Bodrov să redacteze o broșură cu privire la România în care să se trateze sus-arătatele puncte de vedere, ceea ce el a și făcut. Toate capitolele acestei cărți au fost scrise de Bodrov și expediate la Moscova. O copie după această broșură se găsește la el în clădirea Agenției TASS.

Bodrov dispune de mari sume de bani în diverse valute străine pentru realizarea operațiunilor sale informative. El se introduce ca ziarist, are foarte mari legături cu ziariștii români și străini și cu orice ocazie subliniază demonstrativ aceste legături pentru a camufla astfel mai bine veritabila sa funcție.

Cunoaște cele mai secrete chestiuni ale legației, deși din punct de vedere juridic nu are nicio legătură cu legația. Astfel, înainte de plecare, Ostrovski m-a autorizat să-i transmit lui Bodrov suma de 40 mii lei lunar, dintre care 30 mii se plătea gazetei Reporter, ca o compensație a liniei sovietice urmată de gazetă, iar 10 mii lei unui informator al legației, anume Alexandrovski (basarabean, care și-a făcut studiile la Petersburg). Din spusele lui Bodrov, directorul ziarului Reporter, dl Cocea, nu primea salariu, în schimb erau plătiți doi colaboratori care îi furnizau lui Bodrov foarte multe informații și care dirijau gazeta potrivit indicațiilor lui.

Acum câtva timp Bodrov a adus la legație o tablă de șah executată artistic și cu inscripția „Marelui eliberator al României Stalin, din partea comuniștilor ce zac în închisorile din România”. Această tablă de șah ar fi fost, după spusele lui Bodrov, executată în decurs de mai mulți ani și deținuții au depus cel mai artistic zel. De aici deduc că Bodrov are legături cu cercurile comuniste din România și chiar din închisori.

Bodrov este veșnic în gardă în ceea ce privește aprecierile Moscovei asupra activității sale, mai ales că acolo se cunoaște legătura lui intimă cu Ostrovski. Lapin în nenumărate rânduri mi-a povestit că el trimite la Moscova rapoarte contra lui Bodrov și că atunci când Ostrovski va fi arestat, Bodrov va fi rechemat la Moscova și forțat să declare tot ce ar putea compromite pe Ostrovski. Înclin să cred că există toate șansele ca Bodrov să vrea să rămână în străinătate și ceea ce îl reține, deocamdată, este incertitudinea situației sale, precum și faptul că la Moscova au rămas doi copii, la care se adaugă și faptul că are un băiat în vârstă de 8 ani, care se găsește cu el la București.

Această stare de spirit a lui Bodrov își are originea în teama că la Moscova, ca de altfel și lui Ostrovski, va fi acuzat de spionaj în folosul străinătății sau de „insuficientă vigilență”. Deși aceste acuzații sunt lipsite de orice temei, ca de altfel și în privința șui Ostrovski, totuși să nu neglijăm atmosfera apăsătoare și psihoza care cuprinde pe fiecare colaborator din străinătate, având ca final răzbunarea cea mai sângeroasă, soartă care nu i-a ocolit pe zeci de diplomați nevinovați, dar totuși executați numai pe baza de suspiciuni.

Bodrov are un ajutor, Tanin Alexandr Mihailovici, care oficial deține funcția de șef al Biroiului Inturist, în realitate însă nu are nicio activitate turistică, întrucât turism nu există între România și URSS. Tanin este ajutorul cel mai apropiat a lui Bodrov și execută numai însărcinările sale, făcând legătura cu agentura și recrutări, însă numai cu aprobarea lui Bodrov. Vârsta 35 de ani, cultură medie, militar. Poate fi ușor urmărit, deoarece nu are automobil propriu și la întâlniri se duce pe jos, cu autobusul sau taximetru”.

Cu această ocazie prezentăm și spicuiri din tabelul Serviciului Secret cu agenți, curieri și rezidenți sovietici din Europa, aflați în legătură cu România și Legația sovietică de la București:

1. Peani Bedri, albanez, semnalat în 1932 ca agent al GPU din Centrala de la Stambul. Arestat de autoritățile turce, găsindu-se asupra sa material informativ privitor la Armata Română și cea Turcă. Făcea dese călătorii în România și sunt indicații că nu ar fi străin de un complot care se pusese la cale pentru asasinarea regelui Albaniei;

2. Peremîșev Ivan, agent GRU, camuflat ca funcționar al Legației Sovietice în România, rus, căsătorit cu Paraskovia, domiciliat în București, str. Kogălniceanu 4;

3. Pliutinski Stanislav, agentul principal al Kominternului, însărcinat în septembrie 1937 cu reorganizarea activității Partidului Comunist din România;

4. Poloncev Ivan, agent al GPU sub numele conspirativ „Ivanov”, originar din Basarabia, semnalat în februarie 1936 ca organizator de treceri clandestine peste Nistru în timpul iernii;

5. Reznikov Ivan, născut în 1880, la Tambov, înscris în 1917 în Partidul Comunist din URSS, intrat în 1921 în serviciul GPU, semnalat în decembrie 1933 ca fiind delegat pentru București;

6. Rosenberg, agent al Kremlinului, însărcinat cu diferite misiuni în România; semnalat în 1933, când a intrat în România de patru cu ajutorul unui pașaport fals eliberat de Rezidentura Kominternului de la Stambul;

7. Rozovski, semnalat la 12 februarie 1934 ca șef al GPU din Paris, unul dintre cei mai marcanți membri ai GPU; fost membru al Secției generale a GPU și unul din cei trei conducători ai Școlii Superioare Speciale de Poliție a URSS; conducea activitatea GPU în Bulgaria, Grecia și România;

8. Thouse Marcel, comunist francez, cunoaște puțin limba română; în lunile august-decembrie 1937 a susținut o serie de prelegeri despre „Tactica și strategia războiului civil” în cadrul cursurilor special pentru pregătirea agitatorilor destinați să activeze în România. Cursurile s-au ținut la sediul Biroului Balcanic al Kominternului din Paris;

9. Tonek Gaston, supus francez, fost ofițer, agent al GPU; semnalat în septembrie 1932, când a fost arestat de autoritățile turcești împreună cu Bedri Plani și Rusein Zeivelian, deoarece asupra lor s-a găsit material informativ militar privind armatele română și turcă; făcea deseori călătorii în România și lucra pentru centrala GPU din Stambul;

10. Tumanov Vasilii (nume conspirativ), agent din secția Zotz-GPU (în a cărei competență intră asasinatele și răpirile din afara frontierelor URSS); în 3 februarie 1938 a sosit de la Viena la Legația Sovietică din București pentru ca împreună cu agenții Lapin și Vladimirov să-l înlăture pe Butenko, însărcinatul cu afaceri al Sovietelor în România, actualmente fugit în Italia; după 3-4 zile a plecat la Moscova”.

Din analiza făcută în acest bloc de articole asupra activității Legației Sovietice de la București putem desprinde faptul că URSS a stabilit de formă raporturi diplomatice cu România, pentru ca la adăpostul Legației Sovietice la București să creeze un centru important de spionaj și propagandă comunistă. Activitatea diplomatică a legației era numai de suprafață. Paralel cu aceasta și camuflată de ea se desfășura mai intens activitatea ocultă a legației, care se realiza prin cele cinci „servicii informative”, un număr de „reprezentanțe” şi un corp funcționăresc, în majoritate agenți ai Kominternului sau NKVD, și printr-un număr de informatori locali. Materialul ridicat de la fosta Legație Sovietică demonstrează cu prisosință că întreaga mișcare comunistă din România era condusă din teritoriul legației.

În plus, o mare parte a activității de la legație era dedicată captării stării de spirit din Basarabia, situația și poziționarea unităților militare române în provincie, precum și investigarea capacității de apărare la Nistru. Toate aceste acțiuni în vederea pregătirii invaziei și anexării provinciei românești la URSS, fapt realizat la 26-28 iunie 1940.

Mulțumiri dnului Vadim Guzun pentru oferirea lucrării Complimente de la Tanti Haritina. Spionaj sovietic în România, 1924-1944 (Cluj-Napoca: Argonaut, 2018), folosită în elaborarea acestei serii de publicații.

Continuăm prezentarea documentelor transmise de Fiodor Butenko, însărcinatul cu afaceri sovietice la București, regelui Carol al II-lea, după evadarea sa din România în anul 1938. Următoarele note ale diplomatului se referă la Mihail Ostrovski, fostul ambasador al URSS în România, conțin date cu privire la Legația sovietică din București, informează despre penetrația de la Curtea Regală, despre presa românească, relațiile cu Partidul Național Țărănesc și conexiunile cu Legația Spaniei și Japoniei.

CU PRIVIRE LA OSTROVSKI

Când în decembrie anul trecut am părăsit Moscova știam deja că soarta lui OSTROVSKI este pecetluită: îl aștepta fie moartea, fie închisoarea pe mai mulți ani și, în consecință – în nenumărate rânduri, i-am dat a înțelege lui OSTROVSKI aici, însă lui nu-i venea să creadă.

Motivele invocate de Moscova pentru sancționarea lui OSTROVSKI erau următoarele:

1. În 1923 OSTROVSKI era considerat ca troțkist de mare suprafață;

2. Soția lui OSTROVSKI, pe timpul cât a stat la București, acum doi ani, a avut legături foarte apropiate cu atașatul militar cehoslovac. Acesta a fost și motivul rechemării ei de la București la Moscova, unde se bănuia că ea află secrete de stat de la OSTROVSKI, pe care le transmite apoi atașatului militar cehoslovac.

3. La Moscova se bănuia că OSTROVSKI nu se va mai înapoia în Uniunea Sovietică, fiind suspectat că și-a însușit suma de un milion lei, la facerea contractului de construcție a Legației Sovietice din București, în complicitate cu arhitectul KALMANOVICI. Se mai bănuia că arhitectul român trimis de OSTROVSKI la Moscova este agent de Siguranță (numele nu-mi amintesc, însă mi se pare că este evreu).

4. Se bănuia, de asemeni, că OSTROVSKI întreprinde la București o fină propagandă progermană și proromânească și în niciun caz sovietică.

Am motive să cred că arestarea lui OSTROVSKI se va produce ceva mai târziu, aceasta fiind metoda adoptată de GPU (Glavnoe Politiceskoe Upravlenie – Direcția Politică Centrală, organ al NKVD, responsabil cu spionajul extern – n.a.), cum s-a procedat şi cu VINOGRADOV, pentru a nu se atrage atenția opiniei publice mondiale.

LEGAȚIA SOVIETICĂ DIN BUCUREȘTI

Întregul personal al Legației din București, precum și al celorlalte autorități sovietice (cu excepția lui GUVRIȚ, atașatul comercial), este în serviciul GPU. Sistemul a devenit principiu în actuala diplomație sovietică după arestarea lui IAGODA la Moscova și înscăunarea lui EJOV la putere (Nikolai Ejov, Șeful NKVD în perioada Marei Terori 1936-1938 – n.a.).

Iată funcțiile fiecărui membru al Legației Sovietice:

1. Șeful agenturii GPU la București este PIOTR LAPIN, camuflat ca atașat de legație, reprezentând pe șeful INO-GPU (Secția Externă a GPU), SLUȚKI. LAPIN este de origine rus, a activat mulți ani în Estonia și Lituania, îndeplinind aceleași funcții. Este ajutat în activitatea sa de soția lui, ANNA LAPINA. LAPIN deține toată rețeaua informativă, recrutată din rândurile populației românești (majoritatea dintre evrei), precum şi în rândurile personalului misiunilor străine din București.

2. Colaborator și ajutor direct al lui LAPIN este VLADIMIR VLADIMIROV. Este însărcinat cu legătura agenturii GPU în România; recrutează informatori și execută misiuni de încredere. Acum o lună a fost chemat la Moscova, de unde s-a înapoiat în ziua de 3 februarie cu însărcinarea de a suprima pe șeful emigrației ruse din București, anume MIHAILOV. VLADIMIROV a adus de la Moscova mari sume de bani pentru desăvârșirea acestei operațiuni. În ultimele zile el a desfășurat o energică pregătire a acestei operațiuni și poate numai faptul plecării mele de la legație va determina amânarea realizării acestui fapt.

3. KUKOLEV PAVEL, prim secretar de legație, om de încredere al lui EJOV, este pus la dispoziția lui LAPIN şi numai datorită incapacității sale și inculturii a fost utilizat superficial în activitatea GPU, adică în resortul tatonărilor, pe timpul audiențelor el fiind oficial șeful Secției Consulare. De altfel, VLADIMIROV, care a primit de curând confirmarea în postul de viceconsul, se ocupă efectiv de Secția Consulară și recrutează informatori printre solicitanții de la această secție.

4. Atașatul de presă, VLADIMIR BODROV, șeful agenției TASS, este cel mai periculos dușman al Statului Român. Specialist aviator militar, agenția TASS îi servește numai drept camuflare legală. În realitate însă el reprezintă aici Departamentul 4 al Comisariatului Războiului; are împuterniciri de la VOROŞILOV (Comisarul de Război al URSS – n.a.) și întreține agentură în cercurile înalte ale societății românești și printre militari. Legăturile sale au fost ținute în secret față de mine. În ceea ce privește legăturile lui cu ziariștii români, eu le cunosc numai în parte. El dispune de un fond special datorită căruia este perfect informat asupra situației politice interne și militare a României. Știu că de curând a expediat la Moscova un raport politic cu privire la situația din Basarabia. Prin el eu eram informat și la rândul meu comunicam Moscovei discuțiile de la Consiliul de Miniștri, unde el are un informator de valoare. BODROV urmărește cu atenție opera de înarmare a României și era și confidentul lui OSTROVSKI. În mine BODROV nu avea încredere în ceea ce privește chestiunile militare, însă era obligat să mă țină în curent cu situația internă politică din România. BODROV este rus.

5. ALEXANDR TANIN, camuflat ca șef al Turismului Sovietic (Inturist), organizație fictivă în România, este în realitate ajutorul lui BODROV. El a recrutat și a trimis la Moscova și Odessa, în decembrie 1937, o supusă română, sub pretextul turismului. În realitate, trimiterea ei la Moscova a fost făcută cu scopul de a fi supravegheată și verificată dacă nu este trimisă de Serviciul de Spionaj Român.

6. ȚELUIKO KIRIL, fost secretar consular, rechemat la Moscova în noiembrie anul trecut, a fost de asemeni în serviciul lui BODROV. El a încercat să recruteze pe un român, pentru BODROV, încercare care i-a eșuat și din care cauză a fost rechemat la Moscova.

7. FURMIN PIOTR, șeful cifrului; lucrează și locuiește într-un apartament din etajul III al Legației, construit special în acest scop. Nu i se permite să iasă niciodată din legație.

Starea de lucruri de la Legație din punct de vedere al activității diplomatice este cu desăvârșire nulă. Satisfacerea intereselor de agentură și spionaj presează și exclude cu desăvârșire o activitate normal diplomatică în România, transformând pe titularul legației într-un personagiu fără importanță, limitându-l la rolul de informatori și spion.

Deseori mi s-a propus să recrutez ca informator pe domnul KORETZ, consilier la Legația Cehoslovacă, lucru ce am refuzat sub pretextul lipsei de legături cu acesta. De altfel, eu pe KORETZ 1-am văzut numai odată și anume în gară, în ziua plecării lui OSTROVSKI, unde am și făcut cunoștință.

PENETRAȚIA CURȚII REGALE

Sursa de informații în ceea ce privește viața interioară a Majestății Voastre este dna ARCZISEWSKI (soția ambasadorului Poloniei la București – n.a.), care se găsește în serviciul GPU și este finanțată de LAPIN. Este drept că informațiile furnizate de dna ARCZISEWSKI, care le obține pe cale indirectă, au fost vagi și, în consecință, Legația Sovietică era numai în mică măsură informată despre evenimentele de la Palat.

Dna ARCZISEWSKI dă informații majoritatea privind activitatea Legației Polone. Astfel, noi am știut și am raportat la Moscova de proiectul vizitei Regentului Horthy la Varșovia încă cu 2-3 săptămâni înainte de a se fi produs. Informația ne-a fost transmisă mie și lui OSTROVSKI de către LAPIN, care o deținea de la dna ARCZISEWSKI.

OSTROVSKI a expediat la Moscova textul detaliat al conversației avute cu Majestatea Voastră, subliniind și acea parte din audiență de plecare referitoare la soarta lui. După audiența la Majestatea Voastră și aceea a Excelenței Sale Domnul Mareșal al Palatului, OSTROVSKI, sosind la Legație, a avut un leșin de câteva minute. În acele momente s-a petrecut în el o mare luptă sufletească. Lupta a fost cu atât mai augmentată cu cât i s-a comunicat de către mai multe persoane părerea Majestății Voastre adânc umană față de el ca om.

LEGAȚIA SPANIOLĂ

Relațiile dintre Legația URSS și cea spaniolă sunt foarte apropiate și amicale, fără să aibă totuși alte acțiuni comune decât informarea reciprocă. Chiar ieri, pentru a înlătura suspiciunile ce planau asupra mea, am petrecut câteva ore cu LOPEZ REY (Ambasadorul Spaniei la București – n.a.). Am făcut o plimbare cu mașina afară din oraș și apoi am luat micul dejun la mine. LOPEZ REY este neliniștit de vizita fostului ministru al Spaniei la Ministerul de Interne și astăzi intenționează să ceară relații cu privire la această vizită, de la subsecretarul de stat LUCIAN BLAGA.

Tot ieri, LOPEZ REY m-a rugat să-i împrumut din armătura Legației URSS un revolver pentru uzul său personal. Un alt revolver i se dăduse mai înainte și se găsește în prezent la consulul spaniol de la Constanța. LOPEZ REY mi-a comunicat ieri că el nu este lipsit de surse informative la București și că are aici o serie de legături personale (Preocupările pentru Legația Spaniei se datorau Războiului Civil din Spania, în care URSS susținea partida republicană, iar Germania și Italia pe cea monarhistă – n.a.).

LEGAȚIA JAPONEZĂ

Acum o lună, LAPIN a recrutat la Legația Japoneză un informator (mi se pare un supus român). Informatorul este un om cult, judecând după informațiile date, care erau scrise în limba franceză. Deoarece eu le-am tradus lui LAPIN în rusește, am avut ocazia să le cunosc conținutul. Nu ce poate spune însă că aceste informații aveau un important caracter politic.

PRESA ROMÂNEASCĂ

Influența noastră în presa românească se realiza mai înainte prin Lumina Românească, Reporter și indirect prin Adevărul și Dimineața. În prezent, după venire la putere a actualului cabinet, unica sursă a rămas Reporter, care primește o subsidie lunară de la legație prin Bodrov. În redacția ziarului Reporter există doi colaboratori care activează direct, după indicațiile lui Bodrov în chestiunile externe și interne ale informației gazetei. Deseori articolele pentru Reporter sunt fabricate în clădirea Legației și la Agenția TASS București.

RELAȚIILE CU NAȚIONAL-ȚĂRĂNIȘTII

Cu toate că sunt venit de puțină vreme în București, m-am introdus foarte bine în cercurile Partidului Național-Țărănesc, grație lui OSTROVSKI, care proteja aceste cercuri. Astfel am putut să fac cunoștință cu d-nii MANIU (Iuliu Maniu a fost președintele PNȚ – n.a.), MIHALACHE, RALEA, GHELMEGEANU, frații RĂDULESCU, VIȘOIANU, MADGEARU și alții.

Deseori OSTROVSKI se plângea de politica Moscovei și era revoltat că în vreme ce germanii cheltuiesc cu Garda de Fier numai în cursul anului 1937 – 62 milioane de lei – noi cheltuim sume foarte mici.

La un dejun care a avut loc în ianuarie 1938 la MADGEARU, acesta, profitând de prezența mea și a lui OSTROVSKI, a criticat aspru politica Angliei, Franței și a Sovietelor cu privire la această stare de lucruri...

În perioada șederii mele la București nu am avut niciodată ocazia să văd dacă OSTROVSKI plătea sume de bani național-țărăniștilor. O serie de banchete pe care OSTROVSKI le-a dat în onoarea țărăniștilor și tot atâtea banchete date la rândul lor de național-țărăniști, reprezentau nu atât expresii de mulțumire pentru sume deja primite, cât exprimarea speranțelor pentru viitor a unui ajutor cât mai activ din partea Sovietelor.

7.02. 1938 ss, F. BUTENKO (Va continua)

Mulțumiri dnului Vadim Guzun pentru oferirea lucrării Complimente de la Tanti Haritina. Spionaj sovietic în România, 1924-1944 (Cluj-Napoca: Argonaut, 2018), folosită în elaborarea acestei serii de publicații.