Linkuri accesibilitate

Candidați - schiță de portret

Cel de-al doilea reprezentat al partidelor aflate la putere pledează pentru unirea Republicii Moldova cu România ca „unica soluţie pentru a scăpa de corupţie şi sărăcie”.

Vârstă: 64 de ani

Funcţii deţinute: preşedinte interimar al Republicii Moldova (11 septembrie 2009 – 30 decembrie 2010); preşedinte al parlamentului (28 august 2009 – 30 decembrie 2010); deputat (martie 1990-martie 1998; 5 aprilie 2009 - prezent); preşedinte al Consiliului Municipal Chişinău (2007-2008); consilier municipal în Chişinău (2007-2009); judecător la Judecătoria sectorului Octombrie (azi Râșcani) din Chişnău (1984-1985).

Impulsiv, neînduplecat, direct, sincer, curajos, sunt câteva dintre adjectivele cu care l-au descris jurnalişti de-a lungul anilor. Se promovează în campanie cu slogane unioniste: „O limbă vorbim, o naţiune suntem, o ţară să fim!” şi „Moldova are viitor în România”.

„Eu sunt unul dintre cei care a muncit foarte mult în primii ani de independență ca să avem un stat de drept şi democratic”, se autocaracteriza în toamna lui 2009, în plenul legislativului, preşedintele interimar al Republicii Moldova, liberalul Mihai Ghimpu.

Preşedintele PL nu scapă nicio ocazie să aducă aminte cât de mult „a luptat” în anii 1990 ca ţara să preia valorile democratice.

A promovat „varianta zero” la acordarea cetăţeniei

A fost deputat în primele două parlamente alese democratic de după 1990, fiind considerat de presă un reprezentant mai moderat al Frontului Popular.

Bunăoară, atunci când s-a votat legea cetăţeniei, în 1991, unii deputaţi frontişti ar fi dorit modelul baltic - unde populaţiei venite în aceste republici în perioada 1940-1990 nu i-a fost acordat acest drept. Fraţii Gheorghe şi Mihai Ghimpu au optat pentru aşa-numita variantă zero, ceea ce însemna acordarea cetățeniei tuturor celor care locuiau la acel moment în Republica Moldova.

În perioada 1994-1998 a fost deputat pe listele Blocului Ţăranilor şi Intelectualilor. Din 1998 conduce Partidul Reformei, care în 2005 şi-a schimbat denumirea în Partidul Liberal. Potrivit agenţiei Basa-press, cel care i-a propus funcţia de lider de partid a fost Anatol Şalaru care abandonase ringul politic în favoarea unui job în Asia Mijlocie. Ghimpu la acea vreme fusese suspendat din calitatea de membru al Partidului Forţelor Democratice, după ce s-a pronunţat pentru unificarea tuturor partidelor de dreapta. „Am plecat la timp din PFD şi din Frontul Popular”, a povestit el mai târziu.

De atunci pledează pentru integrarea ţării în Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană. A cerut în mai multe rânduri evacuarea trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova. În 2003, a participat la protestele împotriva federalizării şi a semnării Memorandumului Kozak.

Shimbarea denumirii partidului şi întinerirea lui, odată cu aderarea lui Dorin Chirtoacă, nepot de pe soră lui Mihai Ghimpu, Partidul Liberal începe să devină din ce în ce mai popular. „Formaţiunea a preluat electoratul pro-românesc al Partidului Popular Creştin Democrat, «îngropat» de Iurie Roșca, acțiunile sale fiind axate prioritar pe recuperarea memoriei istorice și a identității românești, fără a exploata adecvat dimensiunea liberală”, a notat istoricul Octavian Ţîcu.

Urmare a scorului înregistrat la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, Partidul Liberal vine la putere, făcând coaliţie cu PLDM, PD şi AMN. Mihai Ghimpu a fost ales la 28 august 2009 preşedinte al parlamentului, iar din 11 septembrie 2009 a exercitat funcţia de preşedinte interimar al ţării.

„Unirea cu România nu este o prioritate”

Cât timp a fost şef de stat a promovat modificarea Constituţiei, o idee mai veche a lui, de această dată avea o motivare nouă – criza politică şi constituţională iscată de nealegerea în patru tentative în acelaşi an a preşedintelui. De asemenea, Mihai Ghimpu a pledat pentru revenirea istoriei românilor ca disciplină în şcoală şi a făcut mai multe declaraţii considerate unioniste criticate dur de opoziţia comunistă. De fiecare dată Mihai Ghimpu explica că „unirea cu România nu este o prioritate”, nici pentru partid, nici pentru coaliţia de guvernământ şi că „faptul că spui că vorbeşti româna nu înseamnă că vrei unirea cu România”. „Unirea se face doar prin referendum, comuniştii ştiu acest lucru, dar perpetuează această o minciună”, a fost una dintre replicile lui.

Presa a observat că mesajele lui erau mai nuanțate pentru mass-media ruseşti. În februarie 2010, în cadrul unui interviu pentru ziarul „Komsomolskaia pravda”, afirma că subiectul unirii „trebuie pus la păstrare”.

„Avem aceeaşi limbă, aceeaşi cultură, aceleași tradiţii cu românii, dar chestiune unirii astăzi nu este subiect de discuţii. Ultima vizită a preşedintelui Traian Băsescu în republică, cred că, a pus punctul pe i. El a spus că România sprijină integrarea europeană a Republicii Moldova. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că noi vom fi şi în viitor o ţară independentă întrucât integrarea europeană nu se face cu o ţară inexistentă. Azi trebuie să ne ocupăm cu relansarea economiei şi de reforme”, a spus Mihai Ghimpu pentru „Komsomolskaia pravda”.

El a dus în excursie jurnaliştii la reşedinţele oficiale de la Condriţa şi Holercani, inaccesibile până atunci, a iniţiat transferarea arhivele securităţii la Arhiva Naţională, a creat o comisie de istorici care să studieze crimele comise de regimul comunist totalitar, a decorat persoane condamnate de regimul comunist, evenimente pentru care a fost lăudat de o parte a presei şi criticat de alta care a văzut acţiuni de PR politic.

Decretul, legea cazinorurilor şi rolul PL la guvernare

Dar evenimentul cu care va rămâne în istorie este decretul cu privire la declararea datei de 28 iunie zi de comemorare a victimelor ocupaţiei sovietice şi a regimului totalitar comunist. Decretul a scandalizat opinia publică din ţară şi a provocat reacţii dure la Moscova.

O consecinţă a lui a fost blocarea livrărilor de vin în Rusia, zeci de tiruri rămânând în vamă. Primarul Moscovei Iuri Lujkov a chemat la boicotarea mărfurilor moldoveneşti, iar şeful Serviciului sanitar Rosspotrebnadzor, Ghenadi Onişcenko, a spus că vinul oprit în vamă „poate fi utilizat doar pentru a vopsi gardurile”. Curtea Constituţională a declarat neconstituţional decretul. Recent Mihai Ghimpu a spus că decretul a fost o manifestare a unionismului său.

În octombrie 2009 l-a propus pe Corneliu Ghimpu, un alt nepot al său, la funcţia de guvernator al BNM. Acest pas ce putea deveneni conflict de interese nu a fost pe placul celorlalți coechipieri de alianţă, iar Mihai Ghimpu şi-a retras propunerea.

În perioada cât a deţinut interimatul funcţiei de preşedinte a semnat controversata lege cu privire la cazinouri ce ar fi adus prejudicii statului de circa 6 milioane de lei. Curtea Constituţională a declarat-o neconstituţională, iar Mihai Ghimpu a dat vina pe preşedintele Comisiei parlamentare pentru economie, buget şi finanţe, Veaceslav Ioniţă.

Atât în timpul crizei politice din 2013, cât şi ulterior Mihai Ghimpu a declinat responsabilitatea pentru actul guvernării, susţinând că rolul liberalilor este unul minor, că nu controlează instituţiile-cheie. „Eu nu am nimic cu tot ceea ce se întâmplă în această republică, absolut. Ba din contra, eu pot fi nemulţumit că lupt de 26 de ani şi lumea votează pe alţii, lupt ca Don Quijote cu morile de vânt”, declara el în august 2015 pentru Europa Liberă.

Relaţia cu presa şi cu societatea civilă

Dar mai mulţi oponenţi i-au reproşat că nu este aşa de idealist şi dezinteresat material precum pretinde. Numirea fostului procuror Anatolie Donciu şef la Comisia Naţională de Integritate, la sfârşitul anului 2012, a iscat un adevărat scandal. Donciu a ajuns la şefia instituţiei menite să verifice averile demnitarilor fără a-şi face publice şi a-şi înregistra la Cadastru propriile proprietăţi. Acest post era rezervat reprezentanţilor societăţii civile, iar mai multe organizaţii neguvernamentale i-au cerut demisia. Preşedintele PL a insistat ca Donciu să rămână în funcţie.

„Societatea civilă nu răspunde în fața alegătorilor”, a argumentat el.

Mihai Ghimpu a spus că Donciu ar fi victima unei răfuieli politice și a acuzat presa că ar fi mânată de interese obscure și de goana după senzațional. Aceeaşi explicaţie a avut şi în timpul crizei politice din 2013, cauzată de tăinuirea unui omor la vânătoare.

În cel de-al doilea caz preşedintele PL a numit presa „cumpărată şi răscumpărată, care manipulează oamenii şi-i ţine în mizerie şi sărăcie”.

Cele mai influente ONG-uri de media i-a cerut lui Ghimpu să-şi ceară scuze, considerând declaraţiile „un grav derapaj de la normele democratice”.

În perioada mai 2013 – iulie 2015 PL a fost în opoziţie. „Nu vrem să participăm la o guvernare care fură poporul. Atunci când nu poţi schimba nimic ce poţi schimba?”, spunea el în septembrie 2013, pentru Pro TV.

După alegerile din noiembrie 2014 a insistat cu anchetarea imparţială a furtului miliardului şi cu numirea unui procuror european. Ceilalți colegi de alianță au vorbit despre un şantaj politic. Înainte a reveni la putere, liderul liberalilor, Mihai Ghimpu, a declarat că nu va renunța la politica sa de opoziție atâta timp cât primarul din Orhei, Ilan Shor, nu va fi arestat.

A spus că liberalii nu vor face niciodată coaliţie cu comuniştii şi socialiștii. Aceste afirmaţii au fost date în scurt timp uitării, au afirmat unii critici. Iar atunci când Maia Sandu, propusă la şefia guvernului de PLDM, a cerut demiterea guvernatorului BNM şi a procurorului general şi aducerea unui procuror european, Mihai Ghimpu a fost cel care a criticat-o cel mai tare, folosind un limbaj sexist. Prim-ministru trebuie să se supună fracțiunilor care îl propun, și să „nu fie rege în țara”, a argumentat el.

„Nimeni dintre liderii alianţei nu putea să exprime mai bine decât domnul Ghimpu ce se doreşte de la prim-ministru – să fie un simplu executor, un preşedinte al şedinţelor guvernului”, a comentat analistul Igor Boţan la Europa Liberă. x

Acest tip de discurs a fost criticat de presă şi de cetăţenii care au ieşit în număr mare la proteste.

„Domnule Ghimpu, ați spus că nu coborâţi din copac până când Shor nu va fi arestat? Am auzit că totuși v-ați dat jos, doar că aţi ajuns direct în buzunarul lui Plahotniuc. Cum e acolo? E călduț şi bine?”, a fost un mesaj adresat din închisoare de Vlad Filat, prin intermediul celor care-i îngrijesc pagina pe Facebook.

Nici Plahotniuc nu e vacă sacră, nici Filat, care a adus banca statului din profitabilă la faliment, a replicat liderul liberalilor.

Nu doar Filat l-a acuzat pe Ghimpu că ar face echipă comună cu democraţii, mai mulţi analiștii şi lideri de opinie au atras atenţia că cel mai pro-român politician de la guvernare ar fi agonisit averi în ultimii ani, inclusiv din contracte cu întreprinderi de stat, iar acest fapt a „scăpat” de vigilența instituţiilor de drept despre care se afirmă că ar fi controlate de controversatul politician şi om de afaceri Vladimir Plahotniuc. Ghimpu deţine oficial o treime dintr-o benzinărie de la marginea Chişinăului. Partenerii lui de afaceri, care au înregistrat alte firme inclusiv în fostul sediul al partidului, ar fi vândut carburanţi Căilor Ferate şi întreprinderilor municipale controlate de liberali. „Ziarul de gardă” a scris că aceste fapte fac obiectul unui într-un dosar penal în care figura şi fratele primarului de Chişinău, Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte al PL, şi nepot lui Ghimpu.

Aceeaşi publicaţie a scris că în luna septembrie 2016 Mihai Ghimpu ar fi negociat preluarea Noroc TV şi Radio Noroc, informaţie dufuzată de PCRM negată de purtătorul de cuvânt al liberalilor, Ionel Puşcaş. „Deocamdată este doar, să-i spunem aşa, un contract de scurtă durată”, a afirmat la rândul său Artur Bânzaru, unul din co-propietarii Noroc Media.

De fiecare dată când era întrebat de afaceri de jurnalişti Mihai Ghimpu era expeditiv.

Ghimpu a mai declarat că deţine două apartamente, unul achiziţionat recent, o maşină Mercedes şi patru loturi de pământ în suprafaţă totală de un hectar.

Revenirea la discursul unionist a lui Mihai Ghimpu, potrivit unor observatori, ar fi de natură oportunistă şi pragmatică pe fundalul scăderii popularităţii sale şi a compromiterii ideii de integrare europeană.

Are sloganurile: Moldova are viitor în România/ Uniţi pentru Unire!

Oponenţii politici au pus la îndoială viteza adunării semnăturilor de către Marian Lupu precum și înregistrarea sa într-o zi de sâmbătă, în afara programului de lucru al Comisiei Electorale Centrale.

Vârstă: 50 de ani

Funcţii deţinute: preşedinte interimar al Republicii Moldova (30 decembrie 2010 – 16 martie 2012); preşedinte al parlamentului (24 martie 2005 – 5 mai 2009, 30 decembrie 2010 – 25 aprilie 2013); ministru al economiei (5 august 2003 – 24 martie 2005); viceministru al economiei (29 mai 2001- 5 august 2003).

Imaginea lui în presă a oscilat de la reformator, poliglot şi carismatic la oportunist şi carierist. Unii comentatori şi oponenţi politici au admis că acest lucru s-ar datora caracterului lui oscilant şi slalomului de declaraţii prin care-şi exprima adeziunea la valorile UE şi dorinţa de păstra moştenirea sovietică şi de a avea relaţii speciale cu Rusia.

Cea mai comentată declaraţie a sa, despre presa a scris că-l reprezintă cel mai bine, a fost cea din 2010 în care a spus că vorbește „română din punct de vedere științific, moldovenească - din punct de vedere politic”.

Lucrează în structurile de stat din 1991, în cea mai mare parte s-a ocupat de liberalizarea şi debirocratizarea economiei, precum şi de adoptarea standardelor europene. A tutelat o amplă reformă economică supranumită Ghilotina, care şi-a propus să simplifice reglementările contradictorii la înregistrarea întreprinderilor şi modificarea actelor statutare. Datorită ac acestor amendamente, Republica Moldova a ajuns într-un top al ţărilor CSI, realizat de Banca Mondială.

A spus că, dacă va fi ales preşedinte, va munci la realizarea „proiectului european”, descris drept „prioritate majoră” și „unica cale de modernizare”. În ajunul scrutinului prezidenţial a realizat, potrivit presei apropiate de PD, o campanie de informare despre integrarea europeană şi a spus că până în 2019 Republica Moldova va depune cerere de aderare la UE.

Declaraţia a fost pusă la îndoială de unii jurnalişti. „Ziarul de gardă” a amintit că Marian Lupu a fost cel care a insistat să fie abandonată ideea cererii de aderare ce urma să fie depusă la summitul Parteneriatului Estic de la Riga, din mai 2015. A argumentat că ţara are mari restanțe.

În perioada guvernării comuniste, presa a scris despre el ca fiind „un specialist reformator, cu vederi pro-occidentale”, care ar fi încercat, în anii 2007-2008, să democratizeze Partidul Comuniştilor, fapt ce ar fi trezit nemulţumirea liderului PCRM, Vladimir Voronin, aşa cum avea să povestească pentru ziarul „Timpul” tatăl său, Ilie Lupu.

Din ultimul tren al PCUS în prima garnitură spre Bruxelles

Cariera politică şi-a început-o în timpul perestroikăi, când a aderat la Partidul Comunist al URSS în ultimii ani ai colosului sovietic. În 1991 a susţinut aspirantura la Moscova, la Academia Economică „G.V. Plehanov”, după care a lucrat la Ministerul Economiei, Departamentul Relaţii Externe (specialist principal, şef de direcţie şi director de departament). Paralel, în perioada 1992-2000, a exercitat funcţia de director executiv pentru Republica Moldova al Programului de asistenţă tehnică al UE TACIS şi a avut stagieri la FMI şi OMC.

Din 1995, potrivit agenţiei Basa-press, Lupu a fost implicat în dialogul Chişinău-Bruxelles.

„Piaţa din Est este o piaţă de perspectivă, pentru care se bate tot Occidentul. Republica Moldova nu trebuie să părăsească sau să piardă această piaţă, ci să consolideze prezenţa ei acolo”, declara în ianuarie 2002, pentru agenţia Basa-press, adjunctul ministrului economiei Marian Lupu.

În februarie 2002, Marian Lupu, alături de vicepremierul Andrei Cucu, ministru al economiei, şi ambasadorul moldovean în SUA Ceslav Ciobanu, au fost vizaţi într-un scandal de corupţie. Ei au fost acuzaţi de preşedinţie că ar fi făcut demersuri prin care au cerut reducerea taxei la barele de oţel produse la Râbniţa de la 232,86%, impusă în 2001 de Departamentul de Comerţ al Statelor Unite, până la 10 la sută. Fapta lor era calificată de preşedintele Vladimir Voronin ca o afacere păguboasă pentru buget Republicii Moldova şi pentru imaginea ţării în exterior. Decizia de a impune aceste taxe era o primă sancţiune de ordin economic aplicată de Statele Unite autoproclamatei republici nistrene, a notat presa vremii.

Andrei Cucu a fost revocat din funcţia de ministru, Ceslav Ciobanu rechemat de la Washington, singurul care a scăpat a fost Lupu. Cei vizaţi au respins acuzaţiile. „După examinarea acestui caz, guvernul a hotărăt că vina lui Marian Lupu nu este prea mare, deoarece el a fost doar un executor şi va fi păstrat în funcţia de viceministru al Economiei”, a declarat şeful executivului, Vasile Tarlev.

„În 2002, nu a fost altceva decât o constatare publică a unui fapt care de jure şi de facto nu s-a produs”, a declarat în 2004 pentru revista „VIP Magazin” Marian Lupu. „Niciodată nu am fost carierist şi nu m-am ţinut cu dinţii de fotoliu”, a declarat el în acelaşi interviul pentru „VIP Magazin”.

Un raport al Curţii de Conturi din 2002 a constatat că Marian Lupu a admis nereguli la administrarea proiectelor finanțate de către organizațiile internaționale, se spunea într-o investigaţie realizată de jurnalişti şi experţi de la mai multe instituţii.

În vara lui 2003, Lupu a fost promovat în funcţia de ministru al economiei, iar peste un an şi jumătate – în cea de preşedinte al parlamentului. În ziua în care a fost ales speaker, la 23 martie 2005, el a propus deputaţilor să adopte o declaraţie comună prin care se angajează să muncească pentru integrarea europeană. Documentul, votat cu unanimitate de voturi, mai prevedea crearea unui sistem judiciar independent; reglementarea problemei transnistrene; asigurarea condițiilor pentru ca limba de stat să devină prioritară în procesul de comunicare dintre majoritatea cetățenilor ţării ş.a.

Chipul european al regimului Voronin

Potrivit ziaristului Igor Volniţchi, ascensiunea lui Lupu ar fi fost cauzată de împrejurări. „În 2003-2005, se crease o conjunctură când guvernarea avea neapărată nevoie de o schimbare la faţă, de scoaterea în prim-plan a unor personaje noi”, a scris el, în decembrie 2008, pentru portalul Azi.md. Totodată, Volniţchi admitea că Lupu i-a fost propus lui Voronin „de către anturajul său”, fără a dezvolta această idee.

După alegerilor locale din 2007, presa a scris că Marian Lupu s-a distanţat de liderul Vladimir Voronin, Lupu declarând în mai multe intervenţii că doreşte o reformare a PCRM şi chiar schimbarea denumirii. La congresul din martie 2008, el a fost promovat în Comitetul Central al PCRM, ceea ce potrivit liderului comuniştilor, Vladimir Voronin, „pentru o persoană care are mai puţin de un an stagiu în partid, aceste lucruri reprezintă o avansare substanţială în ierarhia de partid”.

Mai mult, Voronin a declarat că Marian Lupu „a fost în echipă tot timpul cât PCRM s-a aflat la guvernare, fiind propus de noi la toate posturile pe care le-a deţinut”.

În 2008, preşedintele legislativului Marian Lupu a fost exclus din comisia pentru integrare europeană şi din Consiliul Suprem de Securitate. Asta în ciuda faptului că era, potrivit presei, partenerul de dialog preferat al europenilor şi chiar era văzut ca un posibil înlocuitor al preşedintelui Voronin, aflat în ultimul an de preşedinţie.

Pe 13 mai 2009, Plenara Partidului Comuniştilor a decis înaintarea Zinaidei Greceanâi la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, Marian Lupu urmând să preia şefia guvernului.

La 2 iunie Lupu a lăsat să se înţeleagă într-un interviu pentru Radio Europa Liberă ​că ar intenţiona să părăsească rândurile Partidului Comuniştilor. Marian Lupu a negat iniţial ştirea, ca peste o săptămână să anunţe ieşirea din PCRM.

Gestul lui este pornit dintr-o supărare personală, cauzată de mai multe frustrări, în primul rând de a nu fi propus la funcţia de președinte, au comentat jurnaliştii de la ziarele „Flux” şi „Timpul”. ​

În campania pentru alegerile parlamentare anticipate, a pozat în politicianul conciliant, care vrea să-i „împace pe războinici”, deja din postura de membru şi lider al Partidului Democrat. A fost văzut de atunci de presa locală şi străină ca omul-cheie în combinaţiilor politice, care a reuşit să obţină rezultate maxime. După scrutinul din 29 iulie a înclinat balanţa în favoarea partidelor zise pro-europene.

În ajunul parlamentarelor anticipate a ieşit la iveală faptul că preşedintele parlamentului Marian Lupu a acordat la cinci angajate, consiliere şi asistente, apartamente plătite din banii instituţiei şi că documentele doveditoare au fost distruse în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009.

„Regret că l-am pus preşedinte al parlamentului. Dacă vrei să vezi cine-i un om, dă-i funcţii, dă-i putrere. Noi ne-am clarificat cu Lupu în trei luni de zile. (…) Lupu este acel care s-a căsătorit cu Partidul Democrat şi încă nu este clar ce poziţie are Lupu în acest partid. E o situaţie interesantă, urmăriţi evenimentele”, a spus liderul comuniştilor, Vladimir Voronin, după închiderea secţiilor de votare din 29 iulie 2009.

O parte a presei l-a acuzat pe Lupu că ar fi un carierist, un oportunist care are un singur scop – să ajungă preşedinte. El a fost taxat pentru drumurile dese la Moscova în anii 2009-2010 şi pentru faptul că a încheiat un acord cu partidul de la putere Edinaia Rossia, asta în timp ce se declara un pro-european convins.

Când s-a împrietenit cu Plahotniuc?

Ziarul „Timpul” a scris în iunie 2009 că printre cei care l-au urmat pe Marian Lupu la PD au fost Andrian Candu, care era cunoscut la acea vreme ca director al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri, o structură despre care se spunea că era afiliată lui Vladimir Plahotniuc. Ulterior presa a scris că acesta ar fi finul de cununie al lui Plahotniuc şi reprezentant al lui în mai multe afaceri.

Atunci, Lupu a spus că nu-l cunoaştea personal pe Plahotniuc şi că presa l-a făcut curios şi pe el în legătură cu acest personaj. Acest fapt ar fi fost neadevărat, după părerea lui Vladimir Voronin, care a declarat în iarna lui 2011 că Lupu „s-a împrietenit şi cu Vlad Plahotniuc şi cu alţii”, în timpul guvernării comuniste.

„Marian Lupu este proiectul politic al lui Vlad Plahotniuc”, a spus în august 2010 fostul consilier prezidenţial şi fost fruntaş PPCD Sergiu Mocanu.

„Nu comentez ce spune Sergiu Mocanu, căci este o simplă unealtă în mâinile unor adversari politici”, a fost replica lui Lupu, citată de „Ziarul de gardă”.

În urma partajării funcţiilor în Alianţa pentru Integrare Europeană, creată în urma alegerilor aniticipate din 29 iulie 2009, Marian Lupu a fost desemnat candidat la funcţia de preşedinte. La niciuna din cele trei tentative de alegere a şefului statului în parlament (2009 şi 2011) el nu a acumulat 61 de voturi necesare. Legislativul a fost dizolvat în 2010 din această cauză şi a risca ca situaţia să se repete în 2011. Chiar dacă a spus că nu se ţine de post, el rămânea opţiunea AIE.

În perioada 30 decembrie 2010-25 aprilie 2013, a exercitat funcţia de preşedinte interimar al Republicii Moldova, după ce a fost ales speaker. În acest răstimp a făcut câteva graţieri ce au trezit dubii.

„Societatea a fost şocată pe 4 iulie 2011, când Marian Lupu, preşedintele interimar de atunci al Republicii Moldova, semna un decret prin care graţia opt deţinuţi închişi pentru diferite crime: de la omor până la trafic de persoane. În acea perioadă, decizia preşedintelui interimar a provocat reacţii aprinse, pentru că asupra majorităţii persoanelor graţiate planau semne de întrebare”, a scris „Ziarul de gardă”. Jurnaliştii admiteau că graţierea s-ar fi făcut contra unor sume de bani, mai ales că printre „norocoşi” figura şi „cea mai prolifică escroacă din anii 90”.

Ziarul „Adevărul”, ediţia de la Chişinău, a scris că Marian Lupu şi-a graţiat colegul de partid condamnat pentru că ar fi comis mai multe încălcări ale legii în cazul privatizării unui colhoz la Păpăuţi, Rezina.

Chiar dacă a declarat de mai multe ori că pledează pentru integrarea europeană, Marian Lupu s-a opus paradelor comunităţii LGBT sau legii antidiscriminare în care era vizată şi această minoritate. „Dacă mâine Bruxellesul ne va spune că una dintre condiţiile pentru aderarea la Uniunea Europeană ar fi să instituţionalizăm sau să punem pe bază de lege paradele minorităţilor sexuale, asta nu înseamnă că noi o vom face”, a spus Marian Lupu în luna mai 2008, la Universitatea Alecu Russo de la Bălţi.

„Măcar împuşcaţi-mă, dar nu văd legătura între minorităţi sexuale şi regim liberalizat de vize”, a declarat Lupu, la Pro TV în contextul dezbaterii legii privind asigurarea egalităţii, numită de presă legea antidiscriminare.

La capitolul avere, Marian Lupu a declarat că deţine un apartament şi un garaj şi că trăieşte doar din salariu, ceea ce, potrivit postului Publika TV, apropiat democraţilor, este o avere modestă faţă de alţi candidaţi.

Are sloganurile: Împreună suntem mai puternici/ Aud. Ascult. Rezolv

XS
SM
MD
LG