Gordana Knezevic

„Recent, căutând o adresă de mail, am dat cu ochii de o știre, pe care mi-o trimisese jurnalistul Remy Ourdan. Prietenul meu o sursă excelentă de informații din Balcani iar titlul mesajului mi-a atras imediat atenția: „Președintele entității sârbe interzice să se predea lecții despre asediul de la Sarajevo sau masacrul de la Srebrenița”.

Nu mi-am dat seama că eram la capătul poștei electronice, la mesajele vechi, pentru că mă preocupa prea mult întrebarea cum ar putea președintele Republicii Srpska Milorad Dodik să interzică în școli anumite subiecte, când asediul de la Sarajevo sau masacrul de la Srebenica sunt și în manualele folosite de elevii din entitatea sârbă.

Așa că am repostat, pe Twitter, știrea care venea, original, de la agenția Reuters și care era veche de 9 luni.

Când am realizat greșeala, mă pregăteam să scriu un nou mesaj pe Twitter, să-mi cer scuze pentru greșeala involuntară, dar am observat că mesajul meu inițial fusese repostat de sute de ori și comentat intens.

Majoritatea își exprima îngrijorarea că Dodik va încerca să rescrie istoria recentă a Bosniei și chiar dacă observaseră că știrea originală este veche, o considerau foarte actuală.

„Dacă nu-ți cunoști trecutul, ești condamnat să-l repeți” – era un comentariu. Ivana Cvetkovic comenta că deși știrea este veche de 9 luni, rămâne de mare actualitate, acum că președintele Dodik a început să reînarmeze Republica Srpska.

La fel Milos Ciric, care a găsit repostarea unei știri vechi, chiar și din greșeală, foarte bine venită pentru că , nota el „cu nouă luni în urmă, a trecut neobservată și necomentată. Deși era și este relevantă”.

Printre primii care au repostat „știrea mea veche” a fost fostul diplomat american Richard Kauzlarich, care a deplâns faptul că cel puțin la început, Statele Unite l-au sprijinit pe Dodik: „Am greșit când l-am sprijinit la sfârșitul anilor 90. Dodik a mințit când declara să sprijină Dayton” (acordul de pace care a pus capăt războiului interetnic din Bosnia-Herțegovina, semnat în noiembrie 1995).

Mulți dintre cei care au repostat știrea mea „falsă” citesc actualitatea la fel ca mine: în ultimele luni, președintele Dodik și-a intensificat campania de a submina și bruma de înțelegere interetnică din republică.

„Dodik vrea o generație fără memorie istorică, o generație care ar fi dispusă să meargă într-un nou război...de data aceasta pentru a apăra interesele lui” – este unul din comentarii.

Cu 9 luni în urmă, știrea Reuters a trecut neobservată dar declarațiile și măsurile luate de președintele Republicii Srpska în ultimele luni, au făcut-o din nou de actualitate.

„O greșeală este o greșeală dar reacția pe care a provocat-o arată că uneori, știrile vechi pot fi cel mai bun comentariu la actualitate”.

„Studio B” este unul din cele mai populare posturi de radio din Belgrad, iar emisiunea „Bună dimineața, Belgrad” făcea partea din ritualul matinal al oricărui locuitor al capitalei. Astăzi, emisiunea a fost înlocuită de „Sputnik”, postul de radio rusesc, finanțat de stat.

Este o schimbare simbolică pentru importanța pe care Rusia o dă Serbiei și pentru eforturile Moscovei de a câștiga „mințile și inimile” sârbilor.

„Sputnik” a început să transmit în ianuartie 2015, dar a câștigat deja o mare parte din piață, mai ales datorită faptului că sunt o mulțime de ale medii rusești și ONG-uri care poartă același mesaj. Potrivit Centrului pentru Studii Euro-Atlantice, în acest moment, în Serbia sunt peste 100 de media și ONG-uri pro-rusești.

Directoarea Centrului de la Belgrad, Jelena Milic, este autoarea unui studiu intitulat „Rusificarea Serbiei”, în care explică de ce Serbia este o țintă ușoară pentru propaganda rusă.

„Serbia este cea mai mare țară slavă și ortodoxă din Europa Centrală, care încă nu este membră în Uniunea Europeană și nu vrea să devină membră în NATO”, a explică Milic. „Situația economică este precară, iar publicul este expus constant unei propagande care glorifică tradiționala prietenie ruso-sârbă”.

Jelena Milic vorbește despre „putinizarea” Serbiei, deși eforturile țării de a se integra în Uniunea Europeană ar trebui să aibă efectul contrar.

Ea a inventat și termenul de „orchestra lui Putin” pentru a descrie miriada de medii și organizații neguvernamentale, care, potrivit ei, lucrează orchestrat pentru a sumbina credibilitatea UE, pentru a încetini apropierea de Occident și a avansa interesele Rusiei.

„Apar din ce în ce mai multe dovezi că o parte din „orchestra lui Putin” este finanțată direct de Moscova”, scrie Milic în studiul despre rusificarea Serbiei.

Analistul politic Bosko Jaksic de la Belgrad nu crede că toți acești actori își coordonează acțiunile, cel puțin pentru moment. Dar nu exclude posibilitatea, în viitor.

(…) Jaksic a fost unul din primii analiști care a observant rusificarea mișcării nationaliste sârbe, care a vorbit despre influența Rusiei nu numai printre mișcările de extremă-dreapta, dar și printre partidele „tradiționale” care se află acum la guvernare. Și în sânul Bisericii Ortodoxe și a organizațiilor studențești.

„Acestea sunt țintele propagandei rusești și trebuie să recunoaștem că Moscova reușește să vorbească eficient sentimentelor cleric-naționaliste, anti-europene și anti-occidentale”, apreciază Bosko Jaksic.

(…) „Mult mai grav este faptul că Rusia promovează un anumit model politic”, continuă analistul de la Belgrad, „un model care se opune clar intereselor stategice ale Serbiei, care ar trebui să fie legate de valorile democrației liberale, promovată în Uniunea Europeană”.

Nu trebuie uitat faptul că peste 80% din investițiile străine vin din țările Uniunii Europene, iar două treimi din exporturile sârbești se duc pe piața UE.

Indiferent dacă este vorba de o „orchestră” care cântă la unison sau de soliști încă separați, actorii propagandei ruse sunt eficienți în Serbia. În august, Biroul pentru integrare europeană informa că, potrivit ultimelor date statistice, sprijinul pentru aderarea Serbiei la UE scăzuse sub 50%. Pentru prima dată.

Jelena Milic a identificat Universitatea din Belgrad drept unul din principalele centre ale propagandei ruse. Un fenomen îngrijorător, apreciază și Bosko Jaksic: „Biserica ortodoxă este cel mai eficient agitator pro-rus, dar Universitatea din Belgrad sau unii membri ai Universității nu sunt departe. Un paradox care trebuie să îngrijoreze, pentru că este vorba de tineri care se lasă recrutații de naționaliștii pro-ruși și care văd în Rusia un fel de alternativă” la o Uniunea Europeană, prezentată drept mult prea birocratică și trecând din criză în criză.