Linkuri accesibilitate

Gordana Knezevic

Războaiele din Balcani de la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut au dus la nașterea a șapte state independente, pe ruinele fostei Iugoslavii. Cu toate acesta, un recent sondaj Gallup arată că „iugo-nostalgia” este în floare, mai ales în Serbia și Bosnia. Dar ce le lipsește și sunt aceleași lucruri?

O sticlă de „Cockta”, varianta iugoslavă a Coca-Cola, bomboane „Kiki” , o pereche ieftină de șlapi „Iugoplastica” și un bilet de tren pentru coasta adriatică sunt lucrurile după care tânjesc și astăzi mulți bosniaci. „Cred că nostalgia după Iugoslavia reflectă mai degrabă problemele de astăzi, decât o reală identificare cu ideea de Iugoslavie”, crede istoricul croat Vjeran Pavlakovic, care a studiat procesul de creare a națiunilor.

Istoricul de artă Branislav Dimitrijevic de la Belgrad a publicat o carte despre „socialismul expirat” în care demontează două mituri persistente despre fosta Iugoslavie: că ar fi fost „o țară prosperă și sigură” și că ar fi fost „închisoarea națiunilor”. „Predau la o școală de artă din Belgrad, iar tinerii sunt din ce în ce mai interesați de fosta Iugoslavie, despre care aproape că nu învață la școală. Așa că ce știu, știu de la părinți și sunt povești de multe ori contradictorii”, a declarat Dimitrijevic, într-un interviu pentru Europa Liberă. Este ce arată și un sondaj efectuat între tineri la Belgrad. Vuk Panic, de 19 ani, crede că Iugoslavia a fost o țară plăcută, „cu un pașaport iugoslav puteai călători oriunde”. Prietenul lui Milos Mihailov, de 22 de ani, nu vede nimic bun în fosta Iugoslavie pentru că „nu poți construi o țară cu croații”.

Cu toate acestea, majoritatea sârbilor percep dispariția Iugoslaviei drept un fenomen negativ. Numai 4% cred că Serbia a avut ceva de câștigat, devenind un stat independent. Iugoslavia este cel mai puțin regretată în Croația și Kosovo.

De ce regretă bosniacii dispariția Iugoslaviei? Într-un interviu telefonic, Besim Spahic spune că tânjește după armonia și stabilitatea relațiilor interetnice. „Bosnia a fost cea mai iugoslavă republică, cu cel mai mare număr de căsătorii interetnice” susține Spahic. După 25 ani, numai 4% din căsătorii sunt între parteneri de etnii diferite.

Bustul ultimul președinte iugoslav Slobodan Milosevic, pe mormântul său, în orașul Pozarevac
Bustul ultimul președinte iugoslav Slobodan Milosevic, pe mormântul său, în orașul Pozarevac

„Sloganul Iugoslaviei socialiste, frăție și unitate, este astăzi mult mai atractiv”, remarcă și Robin Williams de la openDemocracy.

Situația tensionată și precară din Serbia și Bosnia de astăzi fac desigur „iugo-nostalgia” mai puternică decât în alte țări fost iugoslave, cum ar fi Croația și Kosovo, pentru care independența reprezintă un câștig, real sau perceput ca atare.

„Croația este astăzi o țară relativ prosperă”, remarcă istoricul croat Vjeran Pavlakovic, „bine ancorată geostrategic, ceea ce îi face pe croați să se simtă câștigătorii procesului de dezmembrare a Iugoslaviei. Același lucru, același sentiment prevalează în Kosovo”, spune Pavlakovic. Dar potrivit lui Skender Lutfiu, de la Institutul kosovar pentru Istorie, albanezii din Kosovo nu sunt nostalgici după Iugoslavia pentru că nu au nici un motiv să tânjească după timpurile lui Tito. Oricum, atunci, admirau mul mai mult Albania comunistă la lui Enver Hoxha.

Josip Broz Tito (1892-1980)
Josip Broz Tito (1892-1980)

În contextul „iugo-nostaligiei”, cel mai paradoxal caz este Serbia. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Serbia lui Slobodan Milosevic este responsabilă, în cea mai mare parte, pentru dispariția Iugoslaviei în urma războaielor interetnice.

„Iugoslavia nu a căzut: a fost împinsă. Nu a murit: a fost omorâtă”, scria istoricul Tony Judt în cunoscuta sa carte despre Europa post-belică. Tot Serbia de astăzi este cea care a început o campanie susținută de reabilitare a politicienilor responsabili pentru provocarea conflictelor ce au dus la destrămarea Iugoslaviei. Serbia este însă și țara cu cel mai mare procent de „iugo-nostalgici”. Paradoxul se explică prin faptul că ambele tendințe se bazează pe o memorie istorică selectivă și, prin consecință, incorectă.

Acuzația a venit din senin. Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a ministerului de externe rus, declara săptămâna trecută că Muntenegru ar „hrăni isteria antirusească” și îi avertiza pe rușii care merg în Muntenegru că riscă „provocări și chiar detenția”.

Ministerul de externe de la Podgorica a reacționat imediat și a atras atenția că nici un om de afaceri sau turist rus nu a fost șicanat în Muntenegru sau primit cu ostilitate.

Plaja Mogren din Budva
Plaja Mogren din Budva

„Așa că acuzațiile sunt numai o încercare de a manipula opinia publică, sunt continuarea unei campanii de denigrare a Muntenegrului, care se pregătește să adere la NATO”, a mai declarat Ministerul de externe de la Podgorica.

În presa rusească, Muntenegru este descris în ultimul timp drept țara „mafiei, corupției și plajelor murdare”.

Pe plaja de la Budva, Muntenegru
Pe plaja de la Budva, Muntenegru

O schimbare radicală de ton față de o țară descrisă ani în șir de autoritățile ruse drept un aliat și un loc perfect de sigur pentru vacanțe sau investiții. O schimbare care ar putea fi legată de aderarea Muntenegrului la NATO.

Negocierile de aderare s-au lovit mereu de opoziția internă dar și de criticile extreme. O tentativă de lovitură de stat, anul trecut în octombrie, a fost explicată de unii tot drept o încercare de a deraia negocierile de aderare la NATO. Deznodământul juridic este așteptat în septembrie, iar suspecții sunt muntenegreni, ruși și sârbi.

Sveti Stefan, pe malul Mării Adriatice
Sveti Stefan, pe malul Mării Adriatice

Acuzațiile ministerului rus de externe au venit nu numai din senin dar și într-un moment prost: la începutul sezonului turistic.Turismul este o sursă importată de venit pentru Muntenegru, iar turiștii ruși sunt unii din cei mai numeroși și loiali. Pentru moment.

Într-un interviu cu Europa Liberă, fostul ministru de externe Branko Lukovac declara că pentru moment turiștii ruși nu par influențati de propaganda din țară. Iar jurnalistul Gennadi Sisoiev, corespondentul ziarului „Kommersant” la Podgorita a declarat, tot Europei Libere, că cetățenii ruși sunt în deplină siguranță, iar el nu a auzit de nici un incident violent. „Dacă s-ar întâmpla ceva, s-ar scrie imediat pe rețele de socializare”, crede Sisoiev.

La Buljarica, un sat în regiunea Budva
La Buljarica, un sat în regiunea Budva

Mai mult, admiratorii Muntenegrului, fanii printer ruși au reacționat la campania de denigrare cu o campanie pe Facebook și Twitter #am fost și eu în Muntenegru (#ябылвчерногории), în care povestesc despre experiențele lor pozitive. O adevărată campanie de propagandă pentru Muntenegru.

La Podgorica, industria turismului nu este foarte îngrijorată, unul din cei mai activi operatori crede chiar că anul acesta va fi cel mai bun de la declararea independenței. Când vine vorba de turism.

Zarko Radulovic atrage atenți că „atâta timp cât își plătesc singuri vacanțele, rușii se vor întoarce în Muntenegru… Nu Putin le plătește vacanțele, așa că nici nu poate decide unde să meargă”.

Oricum, crede Radulovic, criticile din presa rusă nu contează atît de mult cât contează „propaganda orală” făcută de rușii care trăiesc în Muntenegru sau care vin aici în vancață. „Așa că eu mă bucur și de turiștii ruși și de cei din NATO” a declarat Radulovic într-un interviu cu Europa Liberă.

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG