Natalia Morari

Am primit astăzi mai multe mesaje de la diferiți cetățeni, care mâine sunt chemați forțat la mitingul în fața Teatrului de Operă și Balet. Cu riscul ca își vor pierde locul de muncă la Moldtelecom, MoldovaGaz, Apa Canal, CET-uri sau alte întreprinderi de stat, oamenii vor fi aduși la Chișinău ca să-și exprime "euforia colectivă" în legătură cu numirea mult așteptatului candidat-kamikadze. Însă trist este nu atât faptul ca cetățenii indignați îmi scriu (presupun că nu doar mie). E trist că înțelegând cât de josnică este toată aceasta campanie forțată de susținere, oamenii oricum vor merge la protest. Ei se tem să-și piardă locul de muncă pentru că au familii, copii, credite... Dar atunci de ce ne plângem că trăim în mizerie?

De ce ne plângem că trăim în mizerie și oricum mergem forțat la mitinguri în susținerea celor care ne-au furat? Sau facem știri manipulatorii pe banii celor care ne-au furat? Sau adoptăm decizii în interesul celor care ne-au furat? De ce noi le facem pe toate și în același timp ne plângem că trăim în mizerie? Ca să ne simțim mai împăcați cu noi înșine? Cică, aceasta n-a fost alegerea noastră? Dacă ar depinde de noi, cu siguranță n-am face? Haideți să nu ne mințim cel puțin. Aceasta aste alegerea noastră și doar a noastră de fiecare dată. Nimeni nu ne pune pistol la cap. Fiind săraci, chinuiți de viață, fricoși, iar uneori chiar lași, noi de fiecare dată alegem confortul personal. "Sfânta libertate" se termină pentru noi exact acolo unde începe creditul ipotecar. Și asta e strașnic.

N-am nici un drept moral sa le spun oamenilor să refuze să meargă mâine la acest miting al rușinii. Dar sunt gata să-i ofer fiecăruia, care va refuza să meargă forțat la miting și din această cauză va avea de suferit la locul de muncă, platforma mea de dezbateri. Veniți și spuneți țării întregi cum șefulețul vostru mic, din frică față de șefii lui mai mari din Chișinău, vă amenință cu eliberarea din serviciu! Sunt sigură că se vor găsi și mulți juriști buni, care vor explica pe degete (dacă va fi cazul, chiar în instanță) de ce pentru neparticiparea la un miting nimeni niciodată nu va fi în drept să vă concedieze. Ușor de spus, greu de făcut? Da nu e mai greu de trăit în această mizerie?

E alegerea fiecăruia dintre noi. Haideți s-o facem și să nu ne mai plângem atâta. Nu doar Plahotniuc e de vină. Nu doar șefii noștri sunt de vină. E vina fiecăruia dintre noi.

Poate ajunge?

Nu vă este greață, doamnelor și domnilor? Atunci când vă uitați în oglindă? Atunci când vă uitați la copiii voștri sau părinții voștri și le spuneți despre salvarea vectorului european sau stabilitatea politică? Nu vă este greață deloc? Ar trebui. Pentru că oamenilor - majorității covărșitoare - le este greață de voi.

Mâine ne veți spune că ați vrut să opriți tancurile rusești, să ne salvați de ciuma anticipatelor, să fericiți poporul cu stabilitatea politică mult așteptată și în numele acestui scop ați dat acordul să formați o majoritate pro-Plahotniuc (ca să vă fie mai ușor să vă uitați în oglindă, o veți numi «pro-Moldova»). Probabil, unii dintre voi chiar vor crede in ceea ce vor spune. În psihologie un asemenea sindrom este bine cunoscut ca sindromul Stockholm - la un moment dat victimele încep să își simpatizeze răpitorul: «Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teama de violență. Încercările de evadare sunt și ele percepute drept o amenințare, întrucât, într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit. Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată - cea cu răpitorul». Voi - dar fiecare dintre voi - sunteți victimele sistemului creat de Vlad Plahotniuc, profund bolnave de sindromul Stockholm.

Diferența mare dintre noi este că voi vă prefaceți că țineți la noi, iar noi suntem sinceri și vă spunem așa cum este - ne este greață de voi. Pentru ce să ne vorbiți despre stabilitatea politică sau tancurile rusești, când fiecare cetățean treaz la cap întelege că prețul acestei stabilități a fost unul absolut palpabil - fie 200 mii de euro, fie clasarea dosarului penal, fie o poziție călduță pe viitor. Credeți că vă «cumpărați» trei ani de stabilitate, da? Greșiți. Nimic, în afară de dispreț, voi nu câștigați. Noi știm că ați fost cumpărați - unii chiar angro, știm că ați fost șantajați, știm că ați fost presați. Noi știm, voi știți, de ce atunci să ne prefacem? De ce să ne jucăm de-a salvarea țării? Voi nu țara salvați, voi vă salvați fundurile. Iar țara o îngropați.

Greață de voi.