De două zile citesc comentarii despre Iurie Leancă, Chiril Gaburici și cel care îi unește - Vlad Filat. Am o singură neclaritate în privința celor care își taie acum venele și spun ca s-a terminat povestea noastră cu vectorul european: credeți că ea s-a terminat abia acum?
Dar puteți să-mi spuneți ce s-a întamplat atunci când a fost închis postul de televiziune NIT? Când președintele țării a fost ales cu încălcarea normelor constituționale? Când CNA și Procuratura Generală au ajuns să fie instrumente politice în buzunarul lui Vlad Plahotniuc? Când aeroportul a fost dat pe mâna lui Ilan Shor (de atunci se știa acest lucru, de atunci, însa toți se acoperiau cu povestea despre concurs, inclusiv Iurie Leancă)? Când ziua-n amiaza mare au fost furate 17 mlrd din sistemul bancar? Când a fost arsă mașina BEM cu aproape toate dovezile în privința creditelor neperformante, iar MAI-ul și Procuratura, fiind controlate de aceleași partide, n-au scos niciun cuvânt despre acest caz timp de două luni? Când ați văzut felul în care, cu trei zile înainte de alegeri, partidul „Patria” a fost scos din cursă? Când PCRM-ul lui Ruslan Popa a rămas în buletinul de vot, chiar dacă instanța de judecată a decis altceva? Când tot felul de companii, create pe lângă diferite ministere, afiliate cu aceleași partide, asimilau banii europenilor în baza așa ziselor „concursuri”? Când SRL-urile, care au finanțat la greu partidele de la guvernale în campania 2014, s-au ales, fără excepție, cu contracte de milioane din caznaua statului sau din banii europenilor? In acele momente, probabil, stăteați in fața oglinzii și vă spuneați: „Totul e bine, ne mișcam spre Europa”.
Totuși, suntem extrem de naivi și mioritici. Chiar dacă n-avem eroi, îi creem noi, iar apoi cu cea mai mare bucurie le transferăm toată responsabilitatea pentru fericirea națională (probabil, ca personal să nu fim responsabili pentru nimic și după să avem pe cine blestema). Așa cum în 2003 am ridicat icoanele cu Iurie Roșca, în 2009 - cu Vlad Filat și Dorin Chirtoacă, în 2014 - cu Renato Usatîi (o parte din electorat), acum ridicăm icoanele cu Iurie Leancă. Dar știti care e problema? Oricine ar fi în icoană, icoană va rămâne. Putem să avem cel mai bun și talentat prim-ministru, dar dacă acesta este exponentul unui sistem oligarhic, care n-are alte scopuri decât cel de autoprotejare și îmbogățire, ne vom alege cu o simplă satisfacție precum că premierul nostru vorbește frumos și ne reprezintă bine. Și punct.
Credeți că mai este vreo diferență cine va fi prim-ministru? Nu. Atâta timp cât acest prim-ministru nu va avea putere reală, CNA-ul și Procuratura Generală de partea lui și un grup de zece judecători „nebuni” în sens bun al cuvântului, doritori de a scăpa de caracatița din sistemul politic, acesta nu va avea nicio șansă. Va vorbi frumos, va bate cu pumnul în masă, va cere ca funcționarii corupți să fie trimiși la dubă, însă carul tot acolo va rămâne. Sistemul oligarhic va rămâne intangibil, adevărații stăpâni vor bea whiskey la Nobil în continuare și se vor bucura cât de frumos vorbește prim-ministrul nostru și cât de bine ne reprezintă.
Oameni buni, cautați-vă de treabă. Deveniți profesioniști în ceea ce faceți, câștigați bani, căpătați-vă experiență, aveți grijă de cei apropiați și încercați să nu vă mai creați eroi. Eroii sunteți voi. Va veni timpul și voi veți face schimbarea!
P.S. Pentru că este prima mea încercare de a scrie un blog în limba română, să nu fiți prea duri în critici. Promit să fie mai bine cu timpul.
