Mass-media de stat a anunțat moartea ei pe 28 octombrie. Ea fusese declarată în moarte cerebrală în urmă cu o săptămână.
Garavand a intrat în comă în urmă cu aproximativ o lună. Videoclipurile publicate pe rețelele de socializare arătau rudele îndoliate venind la cimitirul Behesht Zahra din sudul Teheranului.
Garavand s-a confruntat cu așa-numita poliție a moralității în metroul din Teheran la începutul lunii octombrie pentru că nu purta hijab.
Vestea morții lui Garavand a survenit la puțin peste un an după moartea Mahsei Amini, care a fost și ea arestată de poliția iraniană a moralității pentru o presupusă încălcare a legii hijabului, stârnind proteste la nivel național și o condamnare internațională.
O rudă a tinerei a declarat pentru Radio Farda de la RFE/RL că „agenții de securitate” le-au spus familiei că vor primi cadavrul cu condiția ca înmormântarea să aibă loc la Teheran și nu în satul lor natal din provincia vestică Kermanshah.
„Locuim în Teheran, dar nu ne îngropăm morții aici. Sperăm să primim corpul Armitei”, declarase membrul familiei.
Accident? Crimă cu premeditare?
La scurt timp după incidentul de la metrou, autoritățile i-au izolat pe membrii familiei Garavand și au încercat să împiedice jurnaliștii să ajungă la ei. Măsurile de securitate erau încă aplicate la 28 octombrie, alimentând speculațiile potrivit cărora autoritățile ar fi îngrijorate de posibilitatea reluării protestelor în țară.
Grupurile pentru drepturile omului și jurnaliștii susțin că Garavand și două dintre prietenele sale au avut de-a face pe 1 octombrie cu ofițerii de poliție pentru că nu purtau hijabul obligatoriu în timp ce încercau să intre într-o stație de metrou din Teheran. Una dintre prietene a declarat că ofițerii au agresat-o fizic pe Garavand, care ulterior a căzut inconștientă după ce a intrat într-un vagon de metrou. Versiunea oficială este că Garavand a suferit o scădere bruscă a tensiunii arteriale, a leșinat și a căzut pe podea, lovindu-se la cap.
O sursă de la spitalul Fajr, care a vorbit cu Radio Farda sub rezerva anonimatului din motive de securitate, a declarat la scurt timp după incident că Garavand a suferit o hemoragie internă la nivelul creierului.
„Din păcate, a intrat în comă după ce a suferit leziuni cerebrale. A murit în urmă cu câteva minute", a declarat agenția oficială de știri guvernamentală IRNA la 28 octombrie.
Starea de sănătate a Armitei Garavand a declanșat îngrijorări în Occident și în rândul grupurilor internaționale de apărare a drepturilor, după ce un presupus videoclip al incidentului a circulat pe rețelele de socializare. În film Garavand poate fi văzută intrând în vagonul de metrou, dar nu arată ce s-a întâmplat exact în secundele de dinaintea momentului în care ea este transportată inconștientă din subteran.
Amnesty International a publicat o declarație în care afirmă că autoritățile ar trebui să permită unei delegații internaționale independente, inclusiv experți ONU, să investigheze circumstanțele care au dus la spitalizarea lui Garavand. Teheranul a lăsat cererea fără răspuns.
Cazul lui Garavand și sugestia că autoritățile vor mușamalizarea cazului par similare evenimentelor care au dus la moartea Mahsei Amini, în vârstă de 22 de ani, anul trecut. Moartea Mahsei Amini, la scurt timp după ce a fost arestată pentru că ar fi încălcat legea iraniană a hijabului, a declanșat cele mai mari proteste din ultimele decenii, reprezentând cea mai serioasă amenințare la adresa conducerii republicii islamice de la revoluția din 1979.
Părinții lui Garavand au fost citați de publicațiile de stat vorbind despre diverse cauzele potențiale pentru căderea și rănirea fiicei lor. Nu este clar dacă declarațiile au fost făcute sub constrângere, dar grupul pentru drepturile omului Hengaw, care a fost primul care a relatat incidentul, spunea pe 5 octombrie că mama lui Garavand, Shahin Ahmadi, a fost reținută temporar de către forțele de securitate ale guvernului iranian.
La începutul acestei luni, Mahsa Amini și mișcarea „Femei, Viață, Libertate” din Iran, care a fost declanșată de moartea ei, au primit Premiul Saharov pe 2023, cea mai importantă distincție a Parlamentului European pentru drepturile omului, a doua distincție acordată femeilor iraniene în această lună pentru lupta lor, uneori mortală, pentru drepturile omului, după ce activista Narges Mohammadi a primit Premiul Nobel pentru Pace.
