Era 1968. Liderilor mișcării pentru drepturi civile Martin Luther King fusese asasinat și proteste violente au izbucnit în întreaga țară. Președintele Lyndon Johnson nu a intervenit socotind că după ce definitivase legislația pentru drepturile civile, revolutionară la vremea respectivă, negrii americani (termen ulterior înlocuit cu afroamerican) ar trebui să fie multumiți. Senatorul Robert Kennedy a decis atunci că, fără protecția poliției să se ducă în mijlocul manifestanților și să stea de vorbă cu ei.
El le-a spus „Puteți să fiți compleșiți de ură și dorință de răzbunare. Putem merge în această direcție, ca națiune, către polarizare – negrii cu negrii, albii cu albi, plini de ură unii împotriva celorlalți. Or putem să facem un efort, așa cum a făcut Martin Luther King, să înțelegem și să înlocuim violența, pata de sânge care s-a întins de-a lungul țării noastre, într-un efort de a înțelege cu compasiune și dragoste”. Kennedy avea și a folosit argumentul propriei sale tragedii, uciderea fratelui său, președintele John F.Kennedy de către un alb. El însuși avea să fie ucis puțin după acea.
În astfel de momente, liderii simt nevoia să se pronunțe și să contribuie la pacificarea situației.
În America zilelor noastre însă, polarizarea este atât de accentuate încât astfel de exemple sunt rare, cel puțin deocamdată. Președintele Trump a denunțat uciderea lui George Floyd, a exprimat sprijin pentru proteste pașnice, dar majoritatea mesajelor sale pe Tritter pun accent pe negativitate și diviziune: denunță lideri locali democrați pentru incapacitatea de a ține lucrurile sub control, amenință cu forța militară, susține că manifestanții violenți ar fi motivați politic de extrema stângă, îndeamnă voalat la o ripostă a propriilor săi susținători și folosește formulări – înțelegându-le implicațiile sau nu – care aparțin unor segregaționiști ca de exemplu „Când jaful începe, încep și împușcăturile”– formularea unui șef de poliție din Miami, folosită în 1968 de campania candidatului segregaționist George Wallace.
Și repetă pe Twitter mesajul emblematic pentru președinția sa “Presa falsă, inamicul poporului” – în timp ce manifesntanți iau cu asalt, fără vreun motiv explicit, sediul CNN din Atlanta.
Cei mai mulți analiști spun că în aceste momente s-ar impune o alocuțiune publică a președintelui, care să răspundă gravității situației, nu mesaje pe Twitter. Dar pentru Donald Trump este complicat să o facă pentru că ceea ce-l interesează în special este consolidarea propriei baze electorale și un mesaj unificator ar putea s-o nemulțumească; mulți din această bază cred ca actele de violență generalizate sunt un complot al extremei stângi, care vrea să îl învingă pe Trump.
Iar stânga crede ca există infiltrări ale extremei drepte, care vrea să compromită manifestațiile pașnice.
Nici lideri locali nu s-au ridicat la înălțimea momentului, mulți dintre ei democrati, care fie au ezitat să facă gesturi similare cu cel al lui Kennedy și au scăpat situația de sub control – ca în Minnesota – fie s-au mulțumit să atace conducerea federală și pe Trump, când ei erau în prima linie de intervenție. Sunt și lideri locali care au răspuns adecvat, în Atlanta, de exemplu, șefa poliției s-a dus și a stat de vorbă cu manifestanții, stabilind un dialog și reafirmând că politiști care dscriminează și acționează violent pe baze rasiale nu au ce căuta în forțele de ordine.
Sau primarul din Atlanta, Keisha Lance Bottoms –afroamericană – care a spus „Ce se întâmplă nu este în tradiția lui Martin Luther King, este haos. Un protest are un obiectiv. Nu protestați împotriva a ceva anume când plecați cu băuturi furate și când spargeți ferestrele orașului nostru. Plecați acasă!”.
Situația din America în aceste zile este serioasa, nu doar pentru ce se întâmplă acum cât mai ales pentru ce s-ar putea întâmpla, dacă violențele continuă. Ori pentru ca ele să fie oprite, conducerea politică trebuie să se ridice la înălțimea situației care este gravă.
