Un motiv frecvent în discursurile conducătorilor este în aceste zile GRIJA FAŢĂ DE BĂTRÎNI. Conducătorii ne avertizează că bătrînii sunt mai vulnerabili în faţa virusului şi îi îndeamnă să stea acasă. Dacă am înţeles eu bine, acum poştaşii le duc bătrînilor pensiile. E un lucru bun, dar am văzut într-un reportaj un poştaş care intrase în casa bătrînului cu nasul pe deasupra măştii. Nu cred că e OK.
Grija actuală a statului faţă de bătrîni e oarecum ciudată dacă ne gîndim ce pensii primesc bătrînii aici. Nu mă refer la bătrînii procurori, ci la alţi oameni, mulţi şi cu pensii de 1500-2000 de lei. Era mult mai bine dacă în anii precedenţi conducătorii găseau soluţii pentru majorarea acestor pensii.
Se prea poate că anume aceste pensii mizerabile sunt cauza faptului că o sumedenie de bătrîni fără măşti şi fără mănuşi apar pe stradă şi în magazine. Cînd o mască de protecţie costă 8 lei în farmacie, cum poţi să porţi mască dacă ai o pensie de 2000 de lei? Şi atunci ce facem cu bătrînii? Cum avem grijă de ei? Le spunem să nu mai iasă din case? Dar tuturor bătrînilor li se aduce mîncarea acasa? Tuturor li se plătesc serviciile în comun prin Internet? Să fim serioşi! Lucrurile sunt deci mai complicate.
Să declari că te preocupă bătrînii e foarte frumos. Mai greu e să găseşti mijloace pentru ajutorarea lor. Sunt vremuri grele pentru bătrîni, vremuri foarte complicate. Declaraţiile şi situaţia de facto sunt lucruri diferite.
