În vara anului 1964 atenția față de instituțiile de învățământ cu profil cultural-educativ era cu atât mai mare cu cât erau în toi pregătirile pentru aniversarea a 40-a „a RSS Moldovenești și a PCM”.
Profesorii și studenții, mai ales viitorii pedagogi, bibliotecari, organizatori culturali, mecanici de cinema erau chemați să desfășoare o intensă activitate de propagare a „memorabilei” aniversări.
Printre instituțiile vizate erau și cele din orașul Soroca.
Cu o școală pedagogică, „o școală de lucrători culturali „E. Sârbu”, una de mecanici de cinema, alta de medicină, cu un colegiu agricol și cu o școală profesională, Soroca, cu vechea sa cetate de la Nistru, era adeseori numită „oraș al tineretului studios”.
De la tinerii care dădeau în acea vară examenele de absolvire se aștepta ca în viitoarea lor activitate să scoată în evidență „succesele mari” obținute în anii de putere a Sovietelor și „rolul îndrumător” al Partidului Comunist „în construirea societății comuniste”.
Ei trebuiau să caute forme inedite de activitate „pentru a trezi un nou avânt de muncă și politic în mase”.
