În viața Elenei (n.r. nume schimbat), schizofrenia a venit pe la vârsta de 16 ani și a fost precedată de o depresie, prin care a trecut cu 2 ani mai devreme. Părinții sunt cei care au observat schimbări în comportamentul ei.
„Eram studentă la colegiu, în primul an, și după două săptămâni, când am revenit acasă, părinții au observat că nu vorbesc cum trebuie. Eu nu sesizam că ceva nu este în regulă cu mine. Aveam gânduri care nu erau reale. Vorbeam despre un bunic pe care nu l-am cunoscut și era mort demult”, povestește Elena.
„Am observat că era mai activă decât de obicei. Ne spunea că va fi președinte, ceea ce ne-a pus în gardă. Am dus-o înapoi la Chișinău și făcea probleme acolo, la cămin. Până la urmă, am internat-o la spital, la Codru”, își aduce aminte și tatăl ei, Andrei (n.r. nume schimbat).
Tânăra a fost nevoită să întrerupă studiile pentru un an, perioadă în care a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie de trei ori. „Am avut un an greu, până medicii au înțeles ce tratament mi se potrivește și poate să mă ajute. Diagnosticul a venit între timp”, spune ea.
Schizofrenia este o tulburare de sănătate mintală severă care afectează felul în care o persoană gândește, simte și se comportă. Oamenii cu schizofrenie pot avea dificultăți în a face diferența între ce este real și ce nu e.
În anul următor, a hotărât să reia studiile și a întrerupt tratamentul. Între timp, a terminat colegiul, s-a angajat, s-a căsătorit și a născut un băiat. Când copilul a împlinit 2 ani, s-a întors la muncă, dar a lucrat numai o lună și simptomele de schizofrenie au reapărut. Se întâmpla la 6 ani distanță de când întrerupsese tratamentul.
„Locuiesc cu soacra și ea a văzut că mă port altfel. Atunci am mers la spitalul din raion și mi s-a indicat un tratament. Am mai fost internată de câteva ori. După ultima spitalizare, dormeam foarte mult, mă implicam puțin în activitățile zilnice”, spune Elena.
Învață alți pacienți cum să accepte boala
După acest episod, Elena nu s-a mai întors la serviciu, însă de 2 ani activează ca susținătoare de la egal la egal într-un program susținut de Caritas Cehia și Trimbos Moldova (organizație locală a Institutului de Sănătate Mintală și Adicții Trimbos din Olanda).
Susținătorii de la egal la egal sunt oameni care s-au confruntat cu probleme de sănătate mintală și își folosesc propria experiență pentru a oferi sprijin altor persoane cu aceleași afecțiuni.
„În cadrul proiectului, le vorbesc unor persoane recent diagnosticate sau rudelor lor că acest diagnostic nu este o sentință. Pot trăi cu el, dacă respectă niște reguli: să ia tratamentul la timp (pentru că au tendința să renunțe), să facă psihoterapie, să socializeze, să meargă la diverse cercuri. Nu trebuie închiși în casă, că li se face mai rău”, explice Elena.
Femeia are acum 32 de ani și duce o viață normală, spune ea: „E un diagnostic pe viață și m-am resemnat cu acest gând. Acum pot să vorbesc liber despre asta”.
Este unicul copil în familie, iar părinții i-au fost mereu alături. „Acum suntem mulțumiți. Ea nu lucrează, dar faptul că se simte bine pentru noi este important. Familiile în care există un astfel de pacient trebuie să-i accepte și să nu-i supere, să aibă răbdare”, spune tatăl Elenei.
Cum se tratează schizofrenia în Moldova
Potrivit datelor oferite Europei Libere de Agenția Națională pentru Sănătate Publică, anul trecut în R. Moldova au fost diagnosticate cu schizofrenie 407 persoane, cu 21 mai puține decât în anul precedent. Alte 12.876 se află în evidența medicilor.
„Schizofrenia reprezintă peste tot în lume doar 2% din tulburările de sănătate mintală, însă, dacă ne referim la cele severe, ea are cea mai mare prevalență. Un pacient cu schizofrenie poate să trăiască o viață normală, fiind încadrat în câmpul muncii, dar speranța de viață la aceste persoane scade cu 25%”, explică medicul psihiatru Lidia Sanduleac.
Un om cu schizofrenie poate avea halucinații (aude voci sau vede lucruri care nu există), deliruri (crede lucruri care nu sunt adevărate), are gândire dezorganizată (vorbește haotic sau greu de înțeles), are un comportament ciudat (face acțiuni neobișnuite, uneori fără sens), se retrage social (evită oamenii, nu mai are chef de nimic, nu mai exprimă emoții).
„Nu există un singur factor declanșator. Vorbim de factori ereditari-genetici, dar genetica predispune, dar nu duce neapărat la apariția bolii. Sunt și factori biologi, traumatizanți, stresul cronic persistent, traumatismele cranio-cerebrale, consumul substanțelor psiho-active, encefalopatii, infecții care au impact asupra creierului”, precizează psihiatra.
Odată depistată boala, pacientul este luat în evidența medicului psihiatru și urmează tratamentul prescris. „Pe lângă medicamente, un pacient cu schizofrenie trebuie să facă ședințe cu psihoterapeutul, să facă diverse activități, să fie susținut de familie”, adaugă doctorul Sanduleac.
În R. Moldova, există 40 de centre comunitare de sănătate de mintală care oferă servicii de asistență medicală și reabilitare psihosocială. Acestea se găsesc în toate centrele raionale și municipiile din țară și se află, de cele mai dese ori, în incinta sau în apropierea centrelor de sănătate.
La aceste centre se pot adresa oamenii de orice vârstă cu simptome de tulburări mintale și de comportament sau membrii familiilor acestora. Ajutorul este gratuit și confidențial.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
