Știri recente din care rezultă că pirați cibernetici – bănuiți a avea legături cu Rusia – au atacat ministere și organizații private, în Statele Unite dau la iveala o acțiune de amploare, dar care face parte dintr-o tendință care s-a manifestat relativ des, în perioada de după încheierea Războiului Rece.
Încă nu se știe cu precizie ce informații au fost obținute de agenții respectivi de la ministere importante, cum sunt Departamentul de Stat, Pentagonul, Ministerele de Finanțe și Comerț, Agenția Nucleară Americană și Servicii ale armatei, între altele, dar se pare că soluția tehnologică, indirectă, prin intermediul unui software folosit de organizații de stat și private este una ingenioasă.
Se speculează de asemenea că rușii – așa cum consideră cei mai mulți experți – ar fi profitat și de faptul că atenția administrației americane era îndreptată către securizarea alegerilor și au atacat în altă parte. În ultimii ani s-a creat aparența de vulnerabilitate a sistemelor cibernetice ale administrației americane, în fața unor astfel de atacuri, mai ales ținând cont de potențialul tehnologic al Statelor Unite.
Se știe însă – fie și folosind o metaforă sportivă – că de multe ori, cei care încalcă regulile sunt cu un pas înaintea celor care le apără. Dilema de securitate ține mai mult de contracararea unor astfel de încercări prin ripostă, pentru a le descuraja.
Analogia cu cursa înarmărilor nucleare funcționează până la un punct. Acolo, un număr limitat de țări au arme nucleare și se țin unele pe celelalte sub control sub amenințarea anihilării reciproce.
Sistemul este reglementat prin acorduri internaționale. În cazul atacurilor cibernetice, numeroase țări au potențial de a ataca sisteme, ca să nu mai vorbim despre indivizi sau grupări private și – în consecință - crearea unei arhitecturi de control reciproc este mai complicată.
Riposte există – mai mult sau mai puțin făcute publice – dar statele sunt prudente nedorind să antreneze o escaladare, care să paralizeze sisteme. Acțiunile semnalate de curând – despre care se bănuiește că ar avea la origine servicii de securitate rusești – sunt de spionaj. Dar atacuri cibernetice sunt posible asupra unor sisteme esențiale de infrastructură sau arme, ori aceasta este o linie de demarcație pe care statele încearcă să o mențină, atunci când ripostează prudent. Firește că între regimuri se numără și cele certatea cu legea și ordinea internațională – cum sunt Rusia sau Iranul sau Corea de Nord, între altele. Și chiar dacă acestea riscă operațiuni care încearcă răbdarea adversarilor, ripostele rămân până acum responsabile și uneori pot lăsa impresia de slabiciune.
Pentru că instrumentele digitale devin în zilele noastre arme extrem de eficace, provocarea pentru noua administratie americana va fi să găsească modalități de a trimite mesaje clare Rusiei și altor rivali globali, că acțiunile lor vor avea consecințe, cel puțin atunci când vizează coordonate esențiale ale societății americane, unele economice, altele care țin de bunul mers al democrației.
