Platforma de opinii de la Hotnews publică o analiză semnată de Denis Cenușă despre cum este văzută problema unionismului în Republica Moldova. Datele pe care se bazează analistul indică o creștere a interesului pentru unionism (de la 25% la 33% în doi ani), dar într-o neconcordanță paradoxală cu semnificația identitară a reunificării. Cetățenia română e în continuare privită mai ales ca o cale de a emigra în spațiul european, pur și simplu pentru că și românii emigrează acolo în număr mare.
Dacă România ar deveni cu adevărat o piață a muncii atrăgătoare pentru moldoveni, alta ar fi situația. Printr-un mecanism descris în această analiză, soarta unionismului depinde de deciziile pe care le va lua Uniunea Europeană în legătură cu extinderea. Dacă extinderea va continua, atunci e limpede că state precum Republica Moldova vor putea aspira la integrarea directă în Uniune, fără să se mai treacă prin faza reunificării cu România. „Acest raționament, scrie Denis Cenușă, încurajează forțele pro-ruse din Moldova să mențină în ecuație integrarea europeană, deși ca element al unei politici externe echilibrate”.
Birourile permanente ale celor două camere ale parlamentului de la București au stabilit calendarul audierii și votului pentru guvernul și programul prezentate de Ludovic Orban, premier desemnat. Datele au fost stabilite astfel încât să acopere toată luna februarie, deci PSD trage de timp. Ioana Ene-Dogioiu scrie pe site-ul ziare.com că în această cursă cu încetinitorul spre alegeri anticipate e o miză mult mai mare decât scrutinul în sine. Ar fi din nou în joc prerogativele președintelui, din care Curtea Constituțională a României a tăiat deja cât a putut prin decizii anterioare. Ar avea prilejul să o facă o dată.
Ioana Ene consideră că președintele a greșit cu desemnarea aceluiași Ludovic Orban să formeze guvernul. E la vedere că liderul liberal nu e propus ca să fie acceptat, ci dimpotrivă. Pe de altă parte, criză politică nu prea e, cât timp majoritatea pesedită din parlament a decis calm calendarul votării viitorului cabinet. Jurnalista așteaptă unul din trei deznodăminte posibile: cel mai favorabil – CCR sa respingă, pur si simplu, ca neîntemeiată sesizarea pesediștilor. Varianta de mijloc, oarecum rezonabilă: „președintele să piardă dreptul de a-l desemna și a doua oară, post moțiune, tot pe Ludovic Orban, după un prim vot de investitura ratat”. În fine, varianta cea mai proastă ar fi obligarea președintelui de a desemna premierul strict cum îi cere o aparentă majoritate, care de regulă e strict conjuncturală. Klaus Iohannis nu trebuia să se apropie de acest risc, susține Ioana Ene.
Cele trei grupări politice care contează ar intra în anticipate cu vulnerabilități serioase, mai ales pe seama schimbărilor bruște de poziție, arată Magda Grădinaru pe site-ul ziare.com. Pesediștii s-au opus cu înverșunare anticipatelor, apoi au spus brusc da, mergem la anticipate. Calculul lor pare să fie că astfel pierd cel mai puțin. Liberalii au jucat inabil moțiunea de cenzură, lăsând electoratul să vadă toate cusăturile tactice: au stimulat cât au putut introducerea unei moțiuni de cenzură, apoi au pus umărul pe față la trecerea ei, iar acum deja „adună” voturi împotriva lui Ludovic Orban și a cabinetului său. Cel mai bine crede Magda Grădinaru că stă alianța USR PLUS, chiar dacă au refuzat până acum să guverneze, iar acum se declară dornici să se sacrifice. Ei beneficiază de postura de „alternativă la partidele-mamut” care se bat doar pentru interesele lor politice.
