Acesta pare a fi titlul șoc al zilei în presa europeană, guvernul pe cale de a ieși din scenă al Angelei Merkel urmând în asta exact ceea ce a făcut luna trecută guvernul de coaliție al Austriei.
The Guardian, la Londra, o citează pe Angela Merkel, care se declară cu totul în favoarea vaccinării obligatorii, numind asta un „act de solidaritate națională”.
De altfel, după ce s-a văzut că Merkel, care va ieși oricum din politică, se înțelege bine cu succesorul ei, social democratul Olaf Scholz, presa germană face să circule și bănuiala unei înțelegeri în culise, și anume că Merkel a decis să-și asume măsura nepopulară a carantinei pentru cei nevaccinați, astfel încânt să le lase succesorilor ei șansa de a alege să nu anuleze o lege, mai degrabă decât de a o impune.
Intre timp, cum o rezumă la München Süddeutsche Zeitung, Germania a depășit o cifră record de 74.000 de noi infecții pe zi, în vreme ce numărul morților de Covid a urcat de la 10 pe zi în luna august la 390 pe zi săptămâna asta.
«Dreptificarea» Franței
In Franța, ziua de ieri a fost importantă si plină de surprize, prin recalibrarea peisajului politic. Partidul dreptei moderate, partidul conservator de centru-dreapta, care încarnează valorile gaulliste, tradiționalismului moral si politic ce constituie moștenirea lui Charles de Gaulle, partidul lui Jacques Chirac si al lui Nicolas Sarkozy, intitulat astăzi Les Républicains (LR), a organizat ieri, joi, primul tur al unor alegeri primare pentru a desemna un contracandidat pentru a-l opune lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale ce vor avea loc în luna aprilie 2022.
Dintre cei cinci candidați LR, în interiorul dreptei tradiționale, doi au ajuns în frunte, practic la egalitate: Éric Ciotti, reprezentant al dreptei dure a LR, cu 25,6% în prima rundă; și Valerie Pécresse, membră veche a partidului și reprezentantă a aripii moderne, tradițional-catolice, cu 25% din voturi.
Rezultatul primului tur de ieri s-a dovedit în același timp o mare înfrângere pentru candidatul convențional tradițional Xavier Bertrand, cu 22,4%, dar mai ales pentru Michel Barnier, 23,9%, fost Comisar UE, de multe ori ministru în Franța și șeful negocierilor Brexit ale UE, care a surprins neplăcut în instituțiile europene în care și-a petrecut ultimul sfert de secol prin pozițiile anti-europene pe care și le-a asumat din ceea ce a fost calificat drept populism de dreapta.
Astăzi și mâine are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor primare LR, în care membrii LR vor vota electronic pentru cine, dintre Éric Ciotti și Valerie Pécresse, va reprezenta dreapta moderată în înfruntarea cu Emmanuel Macron, care se va prezenta pentru un al doilea mandat în primăvara următoare.
Candidatul LR, urmașul lui De Gaulle, Chirac și Sarkozy, va avea o sarcină ingrată: învingătorul va trebui să țină cont de ceea ce presa franceză numește «droitisation» («dreptificare», sau «îndreptizare») a vieții politice franceze, precum și a opiniei publice. Am mai spus-o vorbind despre unul din candidații dreptei extreme, Éric Zemmour: voturile cumulate ale lui Zemmour și Marine Le Pen se ridică la 35%, ceea ce înseamnă, prezentând candidatura lui Zemmour, că în acest moment un francez din trei este gata să voteze pentru unul din cei doi candidați care prezintă un program politic la limita fascismului.
Asta face că și LR, dreapta franceză tradițională, gaullistă, mai degrabă trăgând spre centru, alunecă acum, odată cu un candidat ca Éric Ciotti, spre teze ale extremei drepte. Despre Eric Ciotti, de altfel, săptămânalul politico-satiric Charlie Hebdo, care are în numărul sau proaspăt apărut pentru săptămâna, aceasta un reportaj de la ultimul miting electoral al lui Ciotti, scrie ironic că dacă Ciotti va deveni președinte, atunci el își va instala guvernul la Vichy (capitala Franței colaboraționiste cu Germania nazistă a mareșalului Pétain)!
Un lucru e sigur: viitorul candidat la președinție al dreptei tradiționale va avea o misiune foarte dificilă, principalele teme de campanie fiind deja luate de candidați de alte tendințe. Astfel, tema securitară și a imigrației este deja supra-exploatată de candidații dreptei extreme care sunt Éric Zemmour și Marine Le Pen, în vreme ce Macron va folosi, de bună seamă, președinția UE a Franței (care începe pe 1 ianuarie) ca pe o pârghie electorală. Este de așteptat că Macron în fruntea Europei va profita de asta pentru a propune planuri la scară europeană în chestiunea migrației, lucru care se va reflecta, desigur, asupra felului în care el va fi perceput la scară națională.
În ce-l privește pe candidatul LR, Le Monde consideră că runda a doua, care se va încheia mâine, o va scoate ca învingătoare pe Valerie Pécresse (25% acum) peste Éric Ciotti (25,6%), deoarece toi ceilalți trei candidați bătuți (Michel Barnier, Xavier Bertrand et Philippe Juvin) au cerut alegătorilor lor să voteze Pécresse. În schimb, faptul că centrista Pécresse este femeie va fi irelevant pe plan electoral și nu va fi un atù, în măsura în care și dreapta extremă are o femeie candidat, în persoana lui Marine Le Pen.
Ucraina: Zelenski prins între Rusia și oligarhi
Același Le Monde rezumă astăzi situația din Ucraina, unde președintele Volodimir Zelenski a propus o întâlnire și o negociere directă cu Putin, într-un moment în care peste 100.000 de soldați ruși și material militar greu sunt masați de Rusia la frontierele sale (situație pe care am analizat-o marți în rubrica specială NATO).
Le Monde amintește că este a doua oară în șase luni că Ucraina se confruntă cu o asemenea amenințare rusească la frontierele sale, inclusiv dinspre Crimeea, ceea ce constituie limpede o formă de război psihologic destinată «să întrețină panica» în Ucraina.
ONU a calculat că numărul morților în conflictul din Donbas, unde separatiștii sunt sprijiniți militar de Rusia, a depăși 13.000 din 2014 încoace, în vreme ce un milion și jumătate de persoane au fost deplasate.
Pe plan intern, la Kiev, Zelenski se află de la o vreme într-o luptă pe față cu oligarhii, în special cu cel mai bogat om din Ucraina, Rinat Ahmetov, un miliardar foarte influent care a traversat netulburat toate regimurile din ultimele trei decenii.
Politico anunță că Putin și Biden vor discuta, în mod virtual, situația actuală în zilele următoare.
Ian Brzezinski rezumă pe site-ul Atlantic Council cum NATO a împiedicat în 1980 o invazie sovietică, dar pune întrebarea dacă Alianța militară occidental ar putea face față astăzi.
(Cf. și blogul pe care îl țin la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile politice și ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Valsul corupției la Viena
Într-o cu totul altă evoluție politică, în Austria, unde vaccinarea va deveni obligatorie pentru totalitatea populației, începând din februarie 2022, cancelarul Sebastian Kurz, tânărul politician care o vreme a fost „copilul minune” al politicii europene, a demisionat ieri din toate funcțiile politice, acuzat fiind de corupție și abuz de putere.
Înlocuitorul său temporar, Alexander Schallenberg, a anunțat că intenționează de asemenea să se retragă de îndată ce partidul conservator ÖVP va desemna pe cineva pentru postul de cancelar, însă partidul se află la rândul său în mare încurcătură: cum o anunță astăzi Die Presse, o altă figură important a partidului, inamovibilul comisar european Johannes Hahn este acuzat la rândul lui de corupție.
«Detranzificarea», un tabu în mediile LGBT
În sfârșit, înapoi în Franța, după ce am aflat astăzi noul termen de «droitisation» («dreptificare», sau «îndreptizare») a vieții politice, iată un altul: détransition. Săptămânalul politico-satiric Charlie Hebdo, care nu se teme de controverse și care nici nu ține cont de corectitudinea politică, are în ultimul său număr (doar în ediția pe hârtie) un articol-reportaj despre fenomenul prea puțin mediatizat (și care pare a fi un tabu în mediile LGBT), cel al «de-tranzificării», altfel zis: persoanele trans care în final regretă și descoperă că preferă să revină la sexul lor inițial.
Charlie Hebdo urmărește astfel destinul unei femei care a trăit ca bărbat vreme de câțiva ani, ca apoi să regrete și să fondeze asociația Post Trans (link aici), asociație care oferă sfaturi și ajutor celor care urmează același parcurs, dar care sunt supuși criticii și oprobriului comunității LGBTQ.
