„În Georgia, dilema puterii în fața deținutului Saakașvili cu care nu știe ce să facă”, analizează Le Monde în numărul său datat miercuri 13 octombrie.
Cotidianul intelectualității pariziene anunță că Miheil Saakașvili (Miheil e forma numelui pe limba lui, მიხეილ, nu Mihail) se află în greva foamei, ceea ce pune guvernul într-o situație extrem de complicată, deoarece alegerile locale vor avea loc peste două săptămâni.
Saakașvili a revenit în țară după opt ani de exil rocambolesc, exil în care el a fost o vreme guvernatorul regiunii Odessa, în Ucraina, înainte ca fostul președinte Petro Poroșenko să îi retragă abuziv cetățenia ucraineană, după ce cei doi s-au certat.
Saakașvili, scrie Le Monde, știa că va fi închis dacă se întoarce în Georgia, din care a fugit în urmă cu opt ani. Saakașvili e cel care, începând din 2004, a scos Georgia din orbita Rusiei. Putin are pentru el o mare aversiune personală, mai ales după scurtul război ruso-georgian din 2008. Saakașvili a fost condamnat în 2018, în absență, pentru „abuz de putere”, ceea ce nu l-a împiedicat să se întoarcă în țară, el afirmând că e vorba de o condamnare motivată politic.
Președinta Georgiei, foarte francofila și francofona Salomé Zurabișvili, a exclus posibilitatea unei amnistii. «Vremea războaielor civile s-a dus și nimeni n-ar trebui să se joace cu acest foc», a spus ea, făcând aluzie la capacitatea lui Saakașvili de a-și mobiliza în stradă partizanii, chiar dacă e închis.
În weekend au avut de altfel loc alegeri locale în Georgia, iar partidul puterii se arată a le fi câștigat iarăși.
În Ucraina, Kyiv Post scrie că președintele Volodimir Zelenski a promis că va face totul pentru a-l aduce pe Saakașvili înapoi, mai ales că el deține și cetățenia ucraineană.
Tot Le Monde scrie despre cum “Acordul Aukus pune în lumină tensiunile dintre europeni în NATO”. Retragerea haotică din Afganistan, rezumă Le Monde, a confirmat spaima (premonitorie) că Europa nu e în stare să se apere sau să acționeze militar singură.
De altfel, în chestiunea Afganistanului, după două luni de ezitări liderii grupului G20 ai celor mai bogate țări de pe planetă, reuniți în conferință video, au decis ieri să coopteze și talibanii în distribuirea ajutoarelor în Afgnistan. The Guardian, la Londra, explică cum nici una din marile puteri și forțe economice nu s-a opus cooptării talibanilor, pentru a evita o „prăbușire umanitară” (‘humanitarian meltdown’).
În acest timp, grupul G20 se angajează să ajute Afganistanul, pentru a evita o catastrofă economică
Într-un summit de urgență, marți, 12 octombrie, cele mai bogate 20 de țări din lume au declarat că sunt hotărâte să abordeze solid și pe termen lung criza umanitară din Afganistan, chiar dacă asta înseamnă coordonarea eforturilor lor cu talibanii. Cu toate acestea, recunoașterea oficială a noilor stăpâni ai țării nu s-a aflat pe ordinea de zi.
Acum că populația civilă afgană se confruntă cu o iminentă criză umanitară, comunitatea internațională se confruntă iarăși cu o dilemă: „Cum poate fi ajutat poporul afgan fără a recunoaște guvernul taliban”, rezumă BBC.
Europenii vor să „evite prăbușirea Afganistanului”
Cea mai mare parte a ajutorului internațional va fi supravegheată de Națiunile Unite. Dar va exista și un ajutor direct, de la țară la țară, în ciuda refuzului majorității guvernelor de a recunoaște oficial regimul talibanilor. Uniunea Europeană a promis că va oferi un miliard de euro. „Europenii încearcă să evite” mai presus de toate „o „prăbușire ”a Afganistanului”, explică cotidianul belgian L’Écho.
„Administrația Biden menține „o poziție prudentă în ceea ce privește acordarea unui sprijin mai mare țării conduse de talibani”, remarcă New York Times. „La Washington, încă se caută abordarea corectă față de un guvern afgan condus de un grup care a luptat împotriva Statelor Unite vreme de 20 de ani”. Marți, administrația Biden a cerut G20 să își concentreze eforturile asupra luptei împotriva terorismului și a deplasării în condiții de siguranță a solicitanților de azil ș al cetățenilor străini afară din Afganistan.
„Acordarea recunoașterii diplomatice” nu este „iminentă”
SUA și UE s-au întâlnit, de asemenea, pentru prima dată marți cu o delegație talibană la Doha. Din nou, o sursă apropiată administrației Biden a declarat pentru The New York Times că oficialii americani s-au concentrat asupra combaterii terorismului și a scoaterii în condiții de siguranță a persoanelor din Afganistan. În schimb, „deciziile mai importante și mult mai dificile”, solicitate de talibani, „cum ar fi acordarea recunoașterii diplomatice sau deblocarea a miliarde de dolari în active afgane înghețate, nu sunt iminente”.
„La aproape două luni de la prăbușirea fostului guvern afgan sprijinit de occident și de la invazia talibanilor, administrația islamistă din Kabul încearcă să împingă țările importante să stabilească relații cu ea, pentru a evita o criză economică și socială catastrofală”, explică Al Jazeera. „Dar gruparea refuză să cedeze teren în domenii ideologizate și pătrunse de islamism, precum, în primul rând, „a permite fetelor să se întoarcă la școală, una dintre principalele cereri ale comunității internaționale ”.
Partida de șah poloneză. „Apărarea Kaczynski”: Guvernul polonez a publicat decizia de săptămâna trecută a Curții Constituționale în monitorul național, ceea ce înseamnă că textul acum a devenit lege. Cum o relatează Politico, decizia Curții Constituționale, care a găsit că o parte a legislației UE nu corespunde legilor Poloniei, a zguduit instituțiile europene și marile capitale.
Ce pot să facă instituțiile de la Bruxelles? Dincolo de suspendarea miliardelor de fonduri de recuperare din pandemie pentru Polonia și Ungaria, opțiunile Bruxellesului sunt lansarea de noi proceduri pentru încălcarea dreptului comunitar și utilizarea mecanismului de condiționalitate de statul de drept pentru a bloca transferul fondurilor UE. Întrebat dacă Comisia va lansa proceduri privind încălcarea dreptului comunitar, comisarul pentru buget, Johannes Hahn, a spus: „Ca întotdeauna, trebuie să analizăm cu atenție și să evaluăm, dar, desigur, va trebui existe reacții din partea noastră .” O analiză mai detaliată găsim tot în Politico.
De la înființarea Premiului Nobel în 1901 încoace, câștigătorii au fost în cea mare parte albi, bărbați și americani. "Am decis definitiv că nu vom avea cote pentru sex sau etnie", a declarat pentru AFP Goran Hansson, șeful Academiei Regale de Științe a Suediei, într-un interviu publicat luni. Dar criticii continuă să afirme că procedeele de selecție fac că nu este perceput felul în care sexismul și rasismul sistemic au împiedicat multe femei și oameni de culoare să se ridice în vârful disciplinei în care excelau și să primească recunoașterea ce li se cuvenea.
