După demisia lui Sebastian Kurz, angelicul politician conservator devenit premierul Austriei la numai 31 de ani, cotidianul francez Le Monde analizează culisele căderii lui, după ce el a fost bănuit de corupție și abuz de putere pentru că – așa cum e acuzat – a încercat să mituiască părți din mass media pentru a obține publicarea unor sondaje mincinoase în favoarea guvernului.
Atât Der Standard, cât și Die Presse și-au pus întrebarea dacă a fost într-adevăr decizia lui, sau dacă el a fost împins din interior să demisioneze. Le Monde scrie astăzi că acest politician charismatic și cameleonic, acest Wunderkind («copil minune») care a știut să se alieze atât cu extrema dreaptă cât și cu ecologiștii, cu figura lui de ginere ideal, a dat până la urmă dovadă de hybris, de acea maladie a egoului bolnav care face că cel afectat se crede invincibil.
«Selling England by the pound»
În Spania, experții avertizează, cum o scrie El Pais, că virusul Covid poate să se combine cu gripa în iarna ce vine.
În Marea Britanie, The Guardian consideră, analizând toate datele până în prezent, că răspunsul adus pandemiei este „unul dintre cele mai mari eșecuri din istorie” ale sistemului britanic de sănătate.
Unul din gravele motive ale răspândirii atât de rapide a pandemiei, scrie The Guardian, a fost credința aproape irațională în acea ”imunitate de grup”, ‘herd immunity’.
La rândul său, cotidianul conservator The Times prezintă un raport intern al guvernului care spune că s-au comis «mari greșeli» («big mistakes») în lupta împotriva pandemiei. O mare responsabilitate e pusă și
pe seama sistemului intern de apreciere și control (NHS Test and Trace) al guvernului, care nu a reușit să anticipeze nimic din dezastrul actual.
Pescuit: declarație comună împotriva Regatului Unit. Franța a primit sprijin din partea a zece țări, inclusiv Germania, după ce Londra a refuzat să acorde suficiente licențe pescarilor europeni care doresc să lucreze în apele britanice, cum o spune agenția Bloomberg. Principiul acestor licențe face parte din acordul Brexit. "Această declarație comună marchează un pas important, deoarece doar un răspuns colectiv va permite Uniunii Europene să reconsidere calm continuarea negocierilor cu partenerul britanic", a declarat Annick Girardin, ministra franceză a pescuitului, într-un comunicat.
Kristalina Georgieva rămâne la FMI. Acuzată că a umflat indicii economici ai Chinei în timp ce lucra la Banca Mondială, economista bulgară își va păstra postul de director general al Fondului Monetar Internațional, spune revista Forbes. Consiliul de administrație și-a reafirmat „deplina încredere”, printr-o declarație emisă luni seara. Ancheta asupra acțiunilor Kristalinei Georgieva nu a „demonstrat în mod concludent” că ea „a jucat un rol inadecvat” în stabilirea clasamentului „Doing Business” în 2018. Potrivit unor acuzații, Georgieva a făcut presiuni asupra autorilor raportului, astfel încât China să urce de pe locul 85 pe locul 78 în acel clasament.
Nobelul mincinos: economia nu este o știință
S-a anunțat așadar și „Nobelul pentru economie”, acordat numiților David Card, Joshua Angrist şi Guido Imbens...
Este, desigur, de înțeles că de ieri până astăzi presa încearcă să deslușească despre ce este vorba. In bâlciul de lux care e atribuirea anuală a premiilor Nobel, apare întotdeauna țesută în filigran întrebarea daca nu ar fi milionul acela, ar mai da cineva vreo importanță premiului Nobel? E vorba până la urmă doar de o fundație suedeză care funcționează cu bani lăsați de inventatorul dinamitei si „baron al petrolului“ în Baku, Alfred Nobel.
Răposatul economist John Kenneth Galbraith obișnuia sa spună, știind foarte bine ce efect are o asemenea axiomă în gura lui, că economia nu e o știință. Daca ar fi fost, continua el, atunci toți economiștii ar fi bogați, întrucât ar cunoaște dinainte evoluția piețelor. E același raționament ca in cazul metodelor de ghicit: daca ghicitorii ar prezice viitorul, atunci nu ar mai trudi vânzându-și talentul pe câțiva bănuți.
In realitate, nu e deloc un premiu instituit de filantropul Nobel sau de fundația care îi poarta numele, ci e vorba de un cec acordat de Banca Națională a Suediei, din 1968 încoace, și căruia i se spune, in mod insidios, „Nobel pentru economie”, doar pentru că e oferit in același timp cu premiile Nobel propriu-zise.
Dar dincolo de discursul lor obscur si pretențios, economiștii ghicesc, statistic, la fel de mult cât o simplă vrăjitoare. Numai că aceea, când se înșeală, nu ruinează jumătate din planetă, ba pe deasupra mai și știe să vindece de deochi.
Superman este bisexual
În sfârșit, la rubrica culturală aflăm că în numărul din noiembrie al cărții de benzi desenate (comic-book) Superman: Son of Kal-El, că Jon Kent, fiul lui Clark, înzestrat cu super-puteri ca el, va săruta un băiat, și anume: pe hackerul Jay Nakamura. „Am spus mereu că toată lumea are nevoie de eroi și că oricine merită să se descopere în eroul care îi convine”, a explicat pentru IGN autorul Tom Taylor. Jon Kent este „ultimul dintr-o lungă serie de personaje care își fac coming-out și se dovedesc membri ai comunității LGBTQ + în universul DC Comics”, completează liniștitor (sau dimpotrivă) Gizmodo.
