Talibanii au ocupat luni seara, la miezul nopții, aeroportul din Kabul, simultan cu decolarea ultimului avion militar american, iar marți, începând din zori, au paradat pe aeroport, cum o scrie Le Monde în ediția sa publicată ieri după-amiază, dar purtând data de astăzi, miercuri 1 septembrie.
Pentru țările europene din NATO, care au investit atât de mult în cele două decenii de misiune în Afganistan, evenimentele petrecute începând cu anunțul retragerii definitive americane impun acum o serioasă introspecție.
Joe Biden, așadar, spre surpriza generală, n-a făcut decât să continue politica lui Donald Trump, care a fost cel care a încheiat acordul cu talibanii, în 2020. Asta în vreme ce europenii insistau în legătură cu pericolul prin care vor trece civilii, dar și cel pus de inevitabilul val de refugiați.
„The war is over”... Dar criza afgană se înrăutățește
Adresându-se națiunii în direct la televiziune marți seara, Biden a căutat iarăși să-și justifice decizia. El a explicat că SUA nu putea să continue acest “forever war,” cum a numit el prezența în Afganistan, a lăudat felul în care a decurs evacuarea a mai mult de 120.000 de oameni din Kabul și a acuzat administrația Trump de a fi parțial vinovată de condițiile care au dus la căderea atât de rapidă a guvernului afgan.
La fața locului, însă, economia s-a prăbușit și mai rapid decât guvernul. “Săptămâna trecută, Banca Mondială și-a sistat ajutorul vital către Afganistan, indicând în primul rând faptul că femeile nu mai pot lucra și că au fost forțate să stea acasă și să nu mai meargă la lucru”, măsură analizată de Washington Post. “La fel, Fondul Monetar Internațional a blocat accesul Afganistanului la cei circa o jumătate de miliard de dolari care constituie rezerva de urgență. Tot așa, Statele Unite au blocat cei circa 7 miliarde de dolari pe care banca central a Afganistanului îi deține în instituții SUA.”
La rândul său, secretarul general al ONU António Guterres a anunțat marți planuri te a lansa un flash appeal pentru Afganistan in următoarele zile. El a spus că circa 18 milioane de oameni — aproximativ jumătate din populația Afganistanului, au nevoie de ajutor umanitar, sub o formă sau alta. Guterres a spus: “Se anunță o catastrofă umanitară, oamenii acolo nu mai au acces la forme elementare de viață.”
Biden nu acceptă nici o responsabilitate
În Marea Britanie, The Guardian analizează faptul că Joe Biden nu acceptă niciun fel de responsabilitate în criza afgană și că în discursul său de o jumătate de oră de marți seara el a pus totul pe seama politicii și deciziilor predecesorilor săi, lucru subliniat și de NBC. Bide s-a apărat “viguros” pentru CNN, ba chiar “feroce” potrivit ABC, care a simțit “mânie în voce” ascultând discursul președintelui american. Washington Post a notat de asemenea “tonul hotărât” al intervenției. New York Post, la fel, l-a găsit chiar “arțăgos”.
Găsim însă un cu totul alt ton pe site-ul Politico. Autorul vede “un mesaj ascuns” în discursul lui Biden. “Decizia retragerii militarilor nu privește doar Afganistanul. E vorba de hotărârea de a pune capăt unor operațiuni militare destinate a schimba destinul unei alte țări. Avertismentele lui Biden în legătură cu limitele puterii SUA ar putea declanșa o dezbatere pe care americanii o așteptau de mai multe decenii, altfel zis o DISCUȚIE PUBLICĂ despre limitele intervenționismului.”
În Franța, în acest timp, Libération analizează relațiile Rusiei cu talibanii. Kremlinul a privit de departe retragerea americană, după 20 de ani de prezență în Afganistan, menținându-se la linia sa diplomatică obișnuită: să discute cu toate părțile și să recunoască realitatea de pe teren.
Rusia nu mai are o frontieră comună cu Afganistanul, dar recunoaște foarte bine riscul ca teritoriul afgan să devină o bază pentru operațiuni teroriste în Asia central sau chiar în Rusia. Talibanii au promis însă Moscovei că nu vor permite asta.
Budapesta, mincinosul muzeu Puskás și politizarea fotbalului
În sfârșit, pe ceea ce pare o cu totul altă planetă decât Afganistanul talibanilor, în Ungaria, site-ul liberal numit simplu 444 denunță dedesubturile ideologice ale viitorului muzeu “Puskás”, mitologicul fotbalist maghiar al anilor 1950, Ferenc Puskás, din care regimul lui Viktor Orbán vrea să scoată o icoană națională.
Deja onorat, cântat și celebru prin nenumărate cărți, expoziții, filme și documentare, omul prin care Ungaria comunistă a umilit Anglia acasă la ea, la Wembley, în 1953, e prezentat acum și ca un soi de dizident. Șefa proiectului este o prietenă a lui Orbán, iar site-ul liberal 444 denunță latura kitsch și mincinoasă a ansamblului.
Muzeul, prevăzut să aibă patru etaje, va avea o fațadă care seamănă cu o catedrală din Evul Mediu, dar problema principală va fi în realitate mesajul general. Nu, Ferenc Puskás nu s-a folosit de notorietatea lui pentru a se opune regimului comunist, ba chiar dimpotrivă, a profitat de el până în momentul în care a fugit din țară după reprimarea revoltei din 1956, profitând de un turneu în străinătate al echipei clubului armatei, Budapest Honvéd.
Pe de altă parte, fotbaliștii maghiari, ca cei din tot blocul comunist, “făceau parte din categoria cea mai privilegiată a populației”. Ca și comuniștii, regimul lui Orbán ia foarte în serios fotbalul, de unde și proiectul muzeului Puskás, de-ar fi și numai “pentru a-și promova proiectul de a continua să construiască stadioane” cu bani publici, însă pentru companiile posedate de oameni apropiați puterii, conchide site-ul 444.
Iată așadar un site maghiar ținut de jurnaliști care nu sunt hipnotizați de fotbal, Cei care se simt sufocați de secta planetară și totalitară a fotbalului ar putea vedea în asta un semnal încurajator că nu sunt singuri… Spălarea pe creier nu e așadar totală, iar în unele locuri mai supraviețuiesc luminișuri de rezistență demnă.
