Mădălin Necșuțu semnează pe Veridica.ro un comentariu despre evoluția reformei sistemului de justiție din Republica Moldova. Avertizează că procesul în sine e „anevoios” și poate dura mult mai mult decât s-a angajat actuala putere, iar pentru Partidul Acțiune și Solidaritate asta antrenează riscul dezamăgirii electoratului. O stratagemă facilă ar fi „show-ul televizat”, de care unii deja vorbesc la Chișinău, pe seama faptului că magistrații reținuți în aceste zile sub acuzația de îmbogățire ilicită țin de fosta putere. Necșuțu nu crede că despre asta e vorba, dar pomenește părerea mai multor analiști: cercetarea ar trebui extinsă și asupra apropiaților Partidului Democrat. În rest, nu puterea a făcut show televizat, ci chiar cei cercetați (Necșuțu detaliază cazurile Artur Reșetnikov și Sergiu Sîrbu). În paralel, va începe procesul de evaluare a magistraților, prin acea comisie de expertiză moldo-internațională anunțată de președintele Maia Sandu. Pentru Necșuțu, e aproape clar și foarte incomod că evaluarea nu se va finaliza pe durata acestei legislaturi, în care PAS are o majoritate solidă în Parlament.
O nouă analiză semnată de Silviu Nate pe Contributors.ro supune tema Ucraina-Rusia unei grile pe cât de la modă, pe atât de tulburătoare : teoria „lebedelor negre” – acele evenimente neașteptate care schimbă cursul istoriei fără preaviz și cu consecințe pe termen lung. De regulă, când sunt confruntați cu așa ceva, analiștii politici privesc retrospectiv și descoperă cam întotdeauna că semne au fost, dar n-ar fost identificate la timp. În cazul Rusia-care-stă-să-invadeze-Ucraina, Silviu Nate înclină să spre varianta că nu spre Ucraina trebuia îndreptată toată atenția, ci spre Belarus, către nevoia lui Putin de a recâștiga coridor direct spre Polonia și țările baltice. Demonstrația pornește de la fragmente din dialogurile Elțîn-Clinton și ajunge la portanța mică a liderului de la Minsk, un personaj incontrolabil și, prin aceasta, dispensabil, cu condiția să fie îndepărtat direct de la Moscova, nu de către popor, care, s-a văzut, s-ar duce ferm înspre Vest. „Un lucru este cert, scrie analistul de la contributors.ro, dacă Germania și Franța nu ar fi subminat relațiile NATO/UE-Rusia, cel mai probabil nu am fi fost astăzi în această situație. Acest scenariu va invita gurile căscate ale Occidentului să constate ca de obicei efectele propriilor neputințe și greșeli, în timp ce Putin va găsi formula optimă să-l înlăture pe răzvrătitul Lukașenko”.
Alianța pentru Unirea Românilor este în centrul unui scandal declanșat de liderul George Simion, care s-a dus la reuniunea partidelor suveraniste, de extremă dreapta şi conservatoare europene de la Madrid, fără să fie invitat și a fost dat afară cu gărzile. Episodul a stârnit deopotrivă jenă, ilaritate și consternare. Victor Pițigoi spotmedia.ro este șocat de nonreacția Parlamentului de la București față de situația în care Simion l-a antrenat acum, dar și de atâtea alte ori, prin intervenții personale, ale membrilor AUR sau ale senatoarei Diana Șoșoacă.
Pe același site, Ioana Ene-Dogioiu postează un lung interviu cu jurnalistul Mădălin Hodor despre AUR și rădăcinile lui, identificate în vechea și cronica tolerare, minimalizare și instrumentalizare a semnelor de recrudescență a discursului legionar în România.
Și ca o încununare a stării de spirit tensionate din politica de la București, demisia de azi a lui Dacian Cioloș de la conducerea Uniunii Salvați România. Sabina Fati o bănuia deja, pe Deutsche Welle, încă de la începutul zilei, semnalând, ca și alți comentatori, degringolada și lipsa de claritate a intențiilor acestui partid trecut recent în opoziție.
