Vasile a mers la Vatican împreună cu Episcopul romano-catolic de Chișinău, Anton Coșa, pentru a-i înmâna Papei Francisc o carte în care au fost adunate scrisorile și desenele expediate de copii vulnerabili din toată Europa. A fost ales ca „ambasador“ al acestor copii datorită răvașului său tulburător, în care împărtășea destinul său și al surorii lui mai mare, Maria.
„Dragă tată Francisc, sora mea mi-a spus că ar trebui să te numesc «Papa» pentru că ești o persoană importantă, dar eu nu știu ce înseamnă «Papă» și de aceea îți spun «tată». Mama mea a fost pentru mine și sora mea o persoană foarte importantă, ca și tine, chiar dacă eram o familie săracă aici, în Moldova. Acum, mama nu mai trăiește, pentru că niște oameni cruzi i-au făcut rău“, îi scria Vasilică Papei, în primăvara lui 2013.
Îi povestea apoi că un preot catolic i-a luat din stradă și le-a oferit o casă, că mănâncă în fiecare zi la o cantină care se numește „Papa Francisc”, că merg la școală, au mulți prieteni și chiar o bicicletă. „Tată Francisc, te rog să-mi trimiți o fotografie cu tine, ca să o pun acolo unde dorm și să pot spune și eu că am un tată. Îți promit că, dacă mi-o trimiți, îmi voi face temele”, continua băiatul.
Mai voia să-i ofere în dar o cruce din lemn pe care a făcut-o el și pe care era desenat un copil răstignit, care zâmbea: „Preotul ne spune mereu că, și atunci când suferim, trebuie să zâmbim”.
I-a îndreptat boneta
Dorința i s-a îndeplinit. Pe 4 septembrie 2013, după audiența generală din Piața „Sfântul Petru”, unde s-au adunat peste 150.000 de credincioși, suveranul pontif s-a apropiat să-l cunoască pe Vasile. Băiatul i-a pus la gât crucea, iar Papa Francisc l-a sărutat pe obraz și l-a binecuvântat.
„Am vorbit un pic cu el, dar atunci eram mic și multe n-am spus. Când i-am pus cruciulița la gât, i-am atins boneta albă de pe cap și am îndreptat-o din politețe. Cred că asta a intrat în istorie, pentru că nu toți au voie s-o atingă”, își amintește Vasile Severin, astăzi în vârstă de 23 de ani.
Un nou drum în viață
Preotul pe care-l pomenea în scrisoarea către Papa era Cesare Lodeserto, actualul paroh al Catedralei catolice „Providența Divină” din Chișinău. Văzuse într-un reportaj TV că cei doi copii trăiau într-o sărăcie lucie și rămâneau adesea singuri acasă cu săptămânile. A decis imediat că trebuie să-i ajute. Ulterior, mama lor a fost omorâtă.
Vasile a ajuns astfel, împreună cu Maria, la centrul de plasament al fundației „Regina Pacis” (o organizație caritabilă a Bisericii Catolice din Moldova), unde s-a aflat până la vârsta de 18 ani. Încă 4 ani a stat la locuința asistată „Cammino”, deschisă de aceeași fundație, iar apoi a plecat peste hotare.
„Dacă nu era centrul, nu știu ce-ar fi fost cu noi. Nu cred că ajungeam acolo unde suntem acum”, a spus Europei Libere tânărul.
În Moldova, a învățat meseria de tâmplar, iar în Irlanda lucrează mecanic auto. Și-ar dori să se înroleze în armată și să facă o carieră militară, care oferă multe beneficii în Irlanda. La Portlaoise, un oraș aflat la o oră distanță de Dublin, stă împreună cu Maria, care este căsătorită cu un moldovean și are o fetiță de un an.
„Cred că o să mă stabilesc aici, pentru că nu am la ce să revin în Moldova. Chiar nu am”, mărturisește Vasile. Despre moartea Papei Francisc, a aflat de la știri și-i regretă plecarea. Este catolic de la vârsta de 11 ani, când viața lui a luat o altă întorsătură datorită acestei biserici.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
