Răspunsul scurt este că Georgia este condusă de un regim oligarhic, iar un regim oligarhic nu urmărește neapărat interesul țării, ci propriile interese. Răspunsul mai lung are cam 45 de minute, atât durează acest episod, în care ne întoarcem la originile crizei politice georgiene, anume la președinția lui Mihail Saakașvili, dar și la presiunile Rusiei și ale geografiei, făcând mereu paralele cu R. Moldova.
Alexandru Tănase a urmărit mereu situația din Georgia, inclusiv în ultimii ani, ca expert internațional, iar experiența sa în politica moldoveană – a fost ministru al Justiției și președinte al Curții Constituționale într-o perioadă în care Chișinăul o putea apuca pe urmele celor de la Tbilisi – ne este de ajutor.
O societate pro-europeană, cu președinte „suveranist”
Spre deosebire de R. Moldova, unde a existat mereu alternanță la guvernare, în Georgia, partidul Visul Georgian al oligarhului Bidzina Ivanișvili a venit la putere în 2012 și de atunci nu a mai plecat.
E și de mirare că guvernul Visului Georgian a depus cerere de aderare a Georgiei la UE, în 2022. A răspuns, probabil, unei așteptări populare, dar înșelând-o. Pentru că nu prea putea merge pe acest drum european, pe care i se cerea, între altele, să facă deoligarhizare, decât dacă se auto-anihila, scăpând de oligarh.
Acum, Visul Georgian și oligarhul din spate sunt pe cale să-și întărească poziția și mai mult și să scape de o fostă aliată devenită rivală, președinta Salome Zurabișvili.
Sâmbătă, 14 decembrie, Visul Georgian, care a abolit alegerea președintelui prin vot direct, a votat, printr-un colegiu electoral, un președinte nou, fostul fotbalist Mihail Kavelașvili.
Un antioccidental cu vederi de extremă dreapta, cunoscut pentru limbajul său licențios, folosit chiar și atunci când vorbește de la tribuna parlamentului, Kavelașvili este, pe de o parte, mai „loial” Visului Georgian, dar, pe de altă parte, vorba lui Alexandru Tănase, este un om care spune cam ce îi place Moscovei să audă: „Desemnându-l președinte pe el, au spus clar care este filosofia și valorile împărtășite la ora actuală de regimul de la Tbilisi”.
Cât de viguroase sunt protestele
Georgienii pro-europeni sunt în stradă, unde și-au petrecut ceva luni în ultimii doi ani, dar nu au un lider.
Opoziția este dezbinată, cu politicieni care „se urăsc între ei mai tare decât își iubesc țara”, iar societatea, observă Alexandru Tănase, s-a stratificat: elitele rămân pro-europene, dar cea mai mare parte a oamenilor își caută de ale lor.
Cât despre președinta Zurabișvili, ea mai are de stat la post două săptămâni, până pe 29 decembrie, într-o funcție golită de conținut prin modificări consecutive ale Constituției și transferul de împuterniciri către prim-ministru.
Chiar dacă Zurabișvili nu recunoaște rezultatul ultimelor alegeri – cele parlamentare, din octombrie, câștigate de Visul Georgian a patra oară la rând, și cele prezidențiale indirecte, din 14 decembrie – Alexandru Tănase crede că ea nu are forța să coaguleze strada într-o nouă „Revoluție a Rozelor”.
Ce are de învățat din toate acestea R. Moldova? Lecții sunt mai multe, le găsiți ascultând acest episod de podcast. Aici, vă mai spunem doar că, privind spre Georgia, putem înțelege mai bine cât de prețioasă este șansa pe care o are acum R. Moldova.
Cu un episod nou în fiecare luni, „Reporterii” este un podcast în care relatăm pentru ascultătorii noștri - cei care ne ascultă în mașină, în căști în transportul public sau acasă, înainte de culcare – la ce proiecte lucrează reporterii Europei Libere pentru site-ul nostru, pentru paginile noastre de Facebook și Instagram, pentru canalul de YouTube. Vă puteți abona la podcast pe platformele Apple Podcast, pe YouTube, iar ascultătorii din străinătate îl pot găsi și pe Spotify.
