Regizorul Petru Hadârcă a fost decorat de președintele României Klaus Iohannis cu ordinul „Meritul Cultural”. Prilej pentru a sta de vorbă despre cultură, teatru și relația cu decidenții:
Europa Liberă: Dle Hadârcă, președintele României ne-a oferit prilejul pentru acest interviu și profit de ocazie să vă felicit cu înalta distincție, care vi s-a acordat înțeleg că exact când erați în scenă, erați în turneu.
Petru Hadârcă: „Exact! Într-un turneu de suflet, un proiect care a urmat altor proiecte după Reuniunea Teatrelor Naționale, după participarea la anumite festivaluri. Invitația i-a aparținut dlui primar Constantin Toma.”
Europa Liberă: Primarul de la Buzău?
Petru Hadârcă: „Din orașul Buzău. El zice: „Vreau să deschid o sală nouă pentru teatru”. Și i-am propus trei spectacole, să aleagă unul. Le-a ales pe toate trei. Și am fost cu „Steaua fără nume”, cu „Balamucul vesel” și cu „În ochii tăi fermecători”.”
Europa Liberă: Înțeleg că sunteți în egală măsură pe scenele românești, la Chișinău. În primul rând vă felicit că președintele României sau Președinția din România n-a așteptat să împliniți 98 de ani sau 100, cât se cuvine la o dată rotundă, dar a venit la vreme, când vă prețuiește efortul. Vreau să vă întreb: de ce Dvs. simții nevoia să faceți aceste „poduri” moldo-românești sau româno-române, mai ales după ce că, știe toată lumea, ați făcut „Șciukin” la Moscova și ca și cum ar fi pe contrasens. Dacă ați învățat la Moscova, ar trebui să fiți un rusofil, ar trebui să fiți prizonierul teatrului rusesc.
Petru Hadârcă: „Și da, și nu. În primul rând, am avut noroc de profesori cu viziuni democratice încă în perioada brejnevistă, atunci când au avut curajul și îndrăzneala să ne spună că suntem români și nu moldoveni. Și când au aflat că l-au trimis din Basarabia de la Academie pe un oarecare academician Grosul ca să ne spele creierii...”
Europa Liberă: Deci, tocmai în Moscova v-au românizat?
Petru Hadârcă: „Ne-au românizat. L-am avut profesor și pe Ion Ungureanu, care era și el, ex-ministrul Culturii era detașat la Moscova și a fost profesor. Eu am mulțumit pentru faptul că în 1980 am mers la Moscova moldoveni și în ‘85 ne-am întors români. Asta a fost.”
Europa Liberă: Dar vă întrebam: de ce simțiți nevoia să jucați pe scene românești?
Petru Hadârcă: „În primul rând și noi ne îmbogățim și spiritual, și profesionist. Și avem o armată întreagă de spectatori. Era golul acesta. Să ne aducem aminte, când ne-am întors în ’85 de la Moscova aveam spectatori îngrădiți – până la 30 km de la hotarul cu Prutul. Când jucam spectacole la Ungheni, la Leova aveam nevoie de permise speciale, ca să ajungem acolo.”
Europa Liberă: Zona de frontieră...
Petru Hadârcă: „Zona de frontieră. Or, acum, de când am început aceste proiecte de suflet, vine teatrul serios, teatrul profesionist la Chișinău, e o comunicare, e un dialog și, bineînțeles, avem ce împrumuta, avem schimb de experiență...”
Europa Liberă: De exemplu, „Balamucul vesel” sau un Caragiale, sau „Steaua fără nume” este percepută la fel și la Chișinău, și la Buzău?
Petru Hadârcă: „Da, da, este percepută la fel. Am rămas surprins plăcut, am fost felicitat îndeosebi pentru „Steaua fără nume”. Buzoienii care sunt la un pas de București și văd teatru de calitate oricând m-au felicitat și au spus că „am văzut atâtea montări, dar cel mai bun Miroiu, cea mai bună Domnișoara Cucu și cea mai bună Mona am văzut-o la Chișinău. Și vă mulțumim”.”
Europa Liberă: Dar, apropo, multă lume de la Chișinău, din Moldova în general, îl cine minte pe Kostolevski din filmul venit prin filiera rusească. În sensul acesta, Dvs. cum concurați cu spațiul acesta post-sovietic, ex-sovietic? Vă propuneți cumva să-l diluați? Ce faceți cu această tradiție moștenită de la sovietici care nu se volatilizează atât de simplu? Și vă spun de ce vă întreb asta. Pentru că sunteți exact omul din domeniul care, spre deosebire de politicieni sau de propagandiști, aveți sarcina, dar și vă reușește să nu antagonizați o discuție pe subiecte sensibile. Zâmbind.
Petru Hadârcă: „Aveți perfectă dreptate și ați văzut că noi și la Buzău, că luna asta am avut-o nu numai și o avem și duminică la Brașov, și la Galați am fost cu „Balamucul...”, și la Vaslui cu „Steaua fără nume”, vorbim fără traducător, fără translator, vorbim în limba română.”
Europa Liberă: În România da, dar aici, la Chișinău?
Petru Hadârcă: „Și aici tot în română vorbim.”
Europa Liberă: Dar cu vorbitorii de rusă, cu cei care, repet, mai poartă stigmatul sovietic, mai țin minte că Kostolevski e adevăratul personaj? Mai țin minte că Miroiu în varianta Kostolevski, ei habar n-au, poate unii dintre ei că-i piesă românească, cu ei cum vorbiți?
Petru Hadârcă: „Prin montările pe care le-am realizat. Eu vreau să vă spun că, chiar paralel acum cât noi am avut turneul în Buzău, o piesă de a mea de la teatrul rus, de la Teatrul „Cehov”, „Inimă de câine”, e în Rusia în turneu pe nouă zile și avem colaborările acestea prietenești.”
Europa Liberă: „Inimă de câine” fiind „Собачье сердце” de Bulgakov?
Petru Hadârcă: „Da, „Собачье сердце”.”
Europa Liberă: Ca și „Balamucul vesel”, sigur că are referințe la realitatea de astăzi și nu doar din Republica Moldova?
Petru Hadârcă: „Fără doar și poate. Noi avem, nu știu dacă o spun prea tare că menirea, nu, dar din punctul de vedere al poziției, statutului civic într-o societate, avem o părere a noastră și prin prisma unei montări încercăm și pe poziția asta să spunem un mesaj, să convingem spectatorul, îi provocăm la un dialog. Și să spunem că, uite, acesta din punctul nostru de vedere este adevărul și haideți, veniți cu argumente...”
Europa Liberă: Eu ușor-ușor mă apropii de întrebarea care, sunt convins, îi frământă pe mulți oameni. Un teatru este în relații antagoniste cu decidenții, cu toată lista de personaje de la Caragiale. Cum reușiți să nu fiți sancționați, ba, dimpotrivă, încurajați?
Petru Hadârcă: „Dar au fost supărări, am fost și sancționat, au fost momente...”
Europa Liberă: Vi s-a tăiat și bugetul?
Petru Hadârcă: „În momentul dat, el e tăiat de la sine. A fost publicat și în „Logos-pres”, în urma auditului, că am avut anul trecut numai 61 la sută acoperire pentru salarii, restul, ne descurcăm singuri.
Mulțumim Ministerului Culturii că prin posibilitatea de a nu ne interzice...
Deci, încercăm să ne descurcăm și mulțumim că nu ne pun piedici. Mulțumim Ministerului Culturii că prin posibilitatea de a nu ne interzice...”
Europa Liberă: Bine, dar există un buget promis, de exemplu?
Petru Hadârcă: „Da, acela îl primim. În ziua a cincea, a șasea a lunii îl primim, da, dar pentru montări...”
Europa Liberă: Care acoperă 61 la sută din fondul necesar de salarii?
Petru Hadârcă: „Fără doar și poate, da. Uitați-vă, „Balamucul vesel”. Bani n-aveam pentru montare, dar avem o magazie bogată în Teatrul Național și am făcut fără bani. Toți actorii sunt îmbrăcați în costumele din spectacolele vechi, care nu se mai joacă de 20 de ani.”
Europa Liberă: Deci, ați intrat în debara?...
Petru Hadârcă: „Am intrat în debara și am spus... De asta mi-am asumat și responsabilitatea să semnez și scenografia, că am făcut și scenografia la acest spectacol, că n-aveam bani să plătesc un scenograf.”
Europa Liberă: Cât costă montarea unui spectacol cu o distribuție comparabilă? Înțeleg că Dvs. totuși încercați să-i antrenați pe cât mai mulți actori, să nu stea fără treabă.
Petru Hadârcă: „Fără doar și poate. De aia avem spectacolele astea cu multă lume. Și acum în turneu tot au plecat 60 de oameni.”
Europa Liberă: Și nu doar o angajare de clovni, vorba vine.
Petru Hadârcă: „Da, da...”
Europa Liberă: Deci, cât costă unui spectacol cu o asemenea distribuție?
Petru Hadârcă: „La noi sau dincolo de Prut?”
Europa Liberă: La noi și după aia vă întreb și dincolo.
Petru Hadârcă: „la noi s-ar ridica așa un spectacol, dacă pe bune să-l faci cap-coadă, la vreo 400-500 mii de lei.”
Europa Liberă: Care nu se recuperează din bilete nicidecum?
Petru Hadârcă: „Fără doar și poate. Dacă ar fi o mie de lei la un bilet, atunci s-ar recupera, pentru că ai de plătit și TVA, și taxe, și asigurări. Deci ai anumite cotizații pe care trebuie să le achiți lunar, și apa, și lumina, și căldura pe care n-o avem...”
Europa Liberă: Pe timpuri ați avut un cazino acolo, care înțeleg că vă acoperea cheltuielile de lumină, căldură, apă sau nu?
Petru Hadârcă: „Și da, și nu. Dar noi ne descurcăm și fără și-i foarte bine că nu-l avem.”
Europa Liberă: Dar a plecat definitiv?
Petru Hadârcă: „Sper că da. Mai mențin acolo aparatele celea, că sunt în calitate de corp delict și ne-au blocat spațiul, că era ideea să găsim susținători, sponsori ca să transformăm acea sală a cazinoului, s-o transformăm într-o a treia sală de experiment pentru tineri, să încerce să realizeze ceva proiecte noi.”
Europa Liberă: Și care e problema, nu puteți rezilia contractul?
Petru Hadârcă: „Nu, am câștigat și în judecată, dar ei nu mai sunt. Nu știu, se ocupă de ei CNA-ul, Procuratura. Am înaintat demersuri la CNA...”
Europa Liberă: Și până durează procesul, n-aveți cum să scoateți fiarele?
Petru Hadârcă: „N-avem voie, n-avem dreptul să intrăm în spațiul acela.”
Europa Liberă: Deci, e un spațiu conservat?
Petru Hadârcă: „E un spațiu conservat, durează procesul, poate să dureze zece ani, nu știu.”
Europa Liberă: Dar nu vreți să faceți un spectacol din asta?
Petru Hadârcă: „Ba da. S-ar putea să apară un spectacol și pe tema asta.”
