Într-un interviu acordat Europei Libere, Larisa Turea, secretar literar la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu", comentează premiera spectacolului „Balamucul vesel", după textul semnat de S. Burke. Spectacolul vizează evenimente politice din Republica Moldova din anul 2002. Autorul piesei sugerează că participanţii la protestele anticomuniste din acea perioadă au fost manipulaţi şi trădaţi cu dibăcie de politicienii care în public se declarau duşmani de neîmpăcat.
Europa Liberă: Doamna Larisa Turea, vorbim despre o premieră, care se va produce și la Iași, dar și la București. Mă interesează nu atât performanța teatrală, cât mesajul acestui spectacol. Este un text cunoscut care la apariție a detonat opinia publică. Acum, când apare în scenă, sigur că o să aibă al doilea val. Sunt niște personaje lesne de recunoscut, nu aveți cum să le evitați, omofonia cu Yorick, cu Valdemar face trimitere directă la acei participanți la evenimentele cunoscute. Ați vrut să fie recunoscute aceste personaje, să fie condamnate, să se producă un oprobriu sau vreți să evitați acest efect?
Larisa Turea: „Intenția noastră a fost, totuși, să evităm aceste paralele foarte directe, pentru că, cum spunea și domnul Ioniță, ambasadorul României la Chișinău, după premieră, lucrurile astea se întâmplă pretutindeni, nu suntem numai noi și deși mottoul spectacolului, precum am menționat și în caietul-program, este că orice asemănare cu personaje reale din viața noastră nu este deloc întâmplătoare…”
Europa Liberă: Toată lumea spune așa…
Larisa Turea: „Totuși, spune că este întâmplătoare; noi am zis că nu este întâmplătoare, este voită, dar totuși am vrut să lărgim diapazonul acestei piese, pentru că sunt personaje reale care sunt nevoite să-și lepede măștile și să apară adevărata lor identitate, dar cândva la grecii antici se spunea că teatrul este și o ipostază a Judecății de Apoi pentru sufletele noastre. Deci am vrut să prezentăm, totuși, o lucrare teatrală, un act estetic, mai mult. În ce măsură am reușit, e altă problemă.”
Europa Liberă: Când apare cumva nuanța shakespeariană, sugerați că asta e veche de când lumea, trădarea, înșelăciunea?
Larisa Turea: „Da, da, trădarea, manipularea. Accentul, cred eu, se pune nu atât pe martirii din scenă, care ați văzut că sunt spânzurați oarecum și foarte multă lume se întreba care sunt numele lor reale, pentru că aici este acest accent medieval, deci suntem într-o nouă epocă a Evului Mediu, un fel de obscurantism, pentru că Evul Mediu este sinonim obscurantismului, doar că suntem noi eroii și personajele și, dacă doriți, chiar martiri acestor timpuri.”
Europa Liberă: Oamenii care scandau „Trăiască morții noștri!” erau în Tabăra libertății, în corturi, s-au maturizat, s-au copt?
Larisa Turea: „În scenă ei sunt figuranți.”
Europa Liberă: Ei sunt figuranți, dar iarăși sunt invitați și astăzi la proteste, altă generație de politicieni încearcă să-i instrumenteze, să-i folosească. Spectacolul Dvs. îi ajută sau nu?
Larisa Turea: „Cred că da, cred că îi ajută pentru a-și întoarce oglinda spre ei înșiși, cum spunea Gogol: „De cine râdeți? De voi înșivă râdeți”, în finalul „Revizorului”. Să încercăm totuși să nu mergem cu acest sentiment de… ca să nu zic turmă, sentimentul acesta de gloată. Atunci când ne orientăm numai după lideri, nu avem șanse de supraviețuire. Deci trebuie să încercăm să ne consolidăm pe alte principii, pe principii morale, pe principii estetice și atunci asemenea farse cred eu că ar fi imposibile.”
Europa Liberă: Doamna Turea, dar nu există riscul ca lumea să se ascundă prin găocile lor, prin vizuini și să nu se întâmple acea coeziune socială, națională, politică despre care mereu vorbim că este deficitară?
Larisa Turea: „Din păcate, lucrul acesta deja s-a întâmplat. Acest procent mare de plecări din țară este un simptom grav, este o maladie gravă de care este cuprinsă societatea moldovenească, este și această sinistroză, care este cultivată cu bună-știință. Nu mai vedem nimic bun și avem niște tineri de crescut, tineri care vor să crească aici, la ei în țară. Chiar și tinerii care au stat atunci în Piață, erau copii de zece ani care au stat în Piață, chiar copiii mei au stat în Piață, au făcut pneumonii, două luni – din aprilie până în mai -, a fost un an destul de friguros. Noi toți ne-am lăsat cuprinși de acest entuziasm colectiv, de a salva o idee.”
Europa Liberă: În această anatomie a trădării mi se pare că evitați, totuși, judecarea celor care înșală, nu le dați verdictul până la capăt, sunteți destul de îngăduitori cu cei care partajează colacul și rămân, de fapt, nepedepsiți?
Larisa Turea: „Da. Cred eu că este o chestiune de conștiință. Cum spunea Kant cândva: „Ceea ce mă încântă mai mult este cerul înstelat deasupra noastră și legea morală din noi”. Deci, fiecare are propriul judecător, nu Teatrul Național „Mihai Eminescu” va judeca aceste fapte. Probabil că deja în aceste campanii electorale se vede că a fost o judecată. Încă o frază care a răsunat foarte des în aceste zile în sala noastră, pentru că s-a lucrat extraordinar, s-a lucrat într-un ritm, pur și simplu, fantastic, în mai puțin de o lună să scoți o asemenea premieră cu toată trupa… Deci a fost să se implice spectatorul din sală, pentru că ei erau principala țintă și este o replică faimoasă a Bătrânului, interpretat de Nicolae Darie; în genere, acești doi bătrâni – Dina Cocea și Nicolae Darie – au creat un fel de suspans în piesă care spune că, da, Stalin și Lenin au murit, stau în sicriele lor, dar voi, voi cei din sală, voi cei de dincolo de pereții teatrului, de ce stați în sicriele voastre? Ieșiți! Gândiți-vă ce se întâmplă! Deci e vorba, totuși, de o etapă în care trebuie să reflectăm asupra celor întâmplate.”
Europa Liberă: Cele două personaje, apropo, sunt invenția Dvs., e a la Vakhtangov cumva?
Larisa Turea: „Nu, ele există, ele există în text. Textul era mult mai mare, dacă am fi mers după text, atunci spectacolul ar fi durat vreo nouă ore.”
Europa Liberă: De ce acum apare, că textul există de mai demult, mă întorc la constatarea că a făcut furoare atunci, s-a prăfuit pe rafturi... De ce acum v-ați ocupat de acest text?
Larisa Turea: „A fost ideea domnului Petru Hadârcă, care a semnat regia și este și managerul general al Teatrului Național, de a readuce în opinia publică acest text anume, pentru că spectacolul acesta deschide seria de acțiuni dedicate Centenarului Marii Uniri. Deci este o încercare de a ne solidariza, a ne solidariza din nou în serviciul unei idei mari, așa îmi pare mie. A fost un spectacol radio, care la fel a câștigat și premii, dar totuși un spectacol în scena mare a Teatrului Național, din punctul meu de vedere, cântărește mult mai mult decât un spectacol radio și cred că deja sunt, două seri s-a jucat cu sala arhiplină, sold aut, și deja sunt vândute biletele și pentru 25 februarie. Deci, există un interes pentru această temă și, mai ales, pentru un spectacol. Eu cred că lucrurile astea se vor da uitării, dar spectacolul va rămâne în memoria spectatorilor.”
Europa Liberă: Vă așteptați la protestele celor vizați?
Larisa Turea: „Contează mai puțin. Nu sunt nume reale, deci nu suntem pasibili de un proces, cred eu. Nicăieri nu există niciun nume concret.”
Europa Liberă: Da, dar dacă am fi în Rusia, Dvs. s-ar putea să fiți în situația lui Serebrennikov, de exemplu, sau să vă treziți cu căzăcime care să vă dea foc la uși?
Larisa Turea: „Da, s-a mai întâmplat cu câteva spectacole în istoria noastră, cu diferite mișcări de astea, obscurantiste, dar cred că nu, cred că nu e, deja este alt public. Sper, în orice caz.”
Europa Liberă: Înțeleg că mergeți la Iași cu spectacolul acesta – o primă testare?
Larisa Turea: „Da, mâine pornim, da. Să vedem, deja sunt biletele toate vândute la spectacole și suntem foarte curioși cum vor reacționa cei de dincolo, dacă se vor recunoaște ei în aceste spectacole ale noastre. Mergem cu două spectacole, cu „Steaua fără nume”, o interpretare tot modernă, „Balamucul vesel”, în genere, cred eu că este un spectacol deja postmodern, este foarte multă intertextualitate. Un merit extraordinar este cel de a avea muzică pe viu, cu orchestra teatrului și, dacă ați observat, această partitură muzicală este un spectacol în sine, fiindcă sunt foarte multe referințe.”
Europa Liberă: Vivaldi, X Files, tot ce vreți acolo?
Larisa Turea: „Da-da, este și „Moldoveneasca” în anumite secvențe și, dacă ați observat, un motto este celebra muzică semnată de Vladimir Cosma pentru filmul cu Pierre Richard în rolul blondului înalt. Este, de fapt, o aluzie la un detectiv de acesta, așa, ironic și foarte mult umor există în această montare.”
Europa Liberă: Pentru un leneș care vrea definiție, cum ați defini spectacolul – este o dramă, o satiră, ce este?
Larisa Turea: „Da, este o farsă tragicomică cu accente ezoterice, cred eu. Dacă ați observat, una din scenele cele mai aplaudate este scena cu trasul apei din baie, când apare o ghicitoare în stele și este foarte interesant și rolul…”
Europa Liberă: Un mini-spectacol separat?
Larisa Turea: „Da, da. Este și foarte interesant și rolul poetului Koldunia care apare… Și toată această demagogie este adusă în prim-plan, această demagogie, această ipocrizie, dacă vreți, cinismul unor lideri care se visează veșnici. Nu știu dacă au mai fost la noi spectacole care să aibă o relație atât de directă cu istoria recentă, în orice caz, eu nu-mi amintesc.”
Europa Liberă: Când spuneți „istoria recentă”, mie mi se pare că deja îi foarte îndepărtată, pentru că, între timp, aceleași lucruri le vedem astăzi. Vizați și ceea ce se întâmplă acum?
Larisa Turea: „Da, dar sunt numai 15 ani, asta e numai o secundă în timpul lui Dumnezeu, poate chiar mai puțin de la aceste evenimente care s-au petrecut în Piață, când am fost traficați noi, cei care am crezut sincer în niște idei. Ideile noastre au devenit voturi în favoarea celui pe care îl consideram dușmanul nostru numărul unu.”
Europa Liberă: Și când o să le vină rândul celor care astăzi manipulează?
Larisa Turea: „Să sperăm, cât mai curând. Depinde de noi deja, de noi toți și mai ales de spectatorii noștri.”
