De Ziua Internațională a Libertății Presei, o privire asupra ultimului raport anual al organizației Reporteri Fără Frontiere ne arată că anul care s-a scurs a fost un an atipic pentru presa de pe continentul european.
Asta pentru că, în mod straniu, cea mai mare si mai rapidă erodare a indexului libertății presei s-a înregistrat în Europa, continentul care continuă în același timp să aibă presa cea mai liberă.
Sigur, atacurile asupra presei rămân în primul rând verbale în Europa, dar, lucru deosebit de grav în afara Rusiei sau Ucrainei, perioada a fost marcată de asasinarea a doi jurnaliști în două țări ale Uniunii Europene, Malta și Slovacia. În ambele incidente, cazurile au rămas nerezolvate până în prezent, cu precizarea că s-au întâmplat relativ recent. În ambele cazuri, jurnaliștii asasinați anchetau asupra unor cazuri de corupție implicând politicieni locali. Este vorba de jurnalista din Malta Daphne Caruana Galizia și de tânărul ziarist și blogger slovac Jan Kuciak, ucis împreună cu iubita sa.
Ca și anul trecut, Norvegia rămâne pe locul întâi în indicele libertății presei, iar Coreea de Nord pe ultimul loc.
Nu e nevoie însă doar de asasinate pentru a intimida jurnaliștii. Atacurile verbale la adresa presei s-au întețit în ultimul timp și în Europa, precum în Cehia, care a căzut 11 locuri, ajungând pe locul 34: la Praga, președintele Milos Zeman a venit odată la o conferință de presă cu un kalașnikov pe care scria „pentru jurnaliști”. Și, desigur, cazurile cele mai flagrante rămân Ungaria și Polonia, unde în fața atacurilor puterii, aflată în ambele țări într-o derivă autoritară și ultranaționalistă (cu îngrijorătoare elemente antisemite), jurnaliștii au început să practice acea formă nefastă de control care e autocenzura.
România ocupă locul 44, urcând două locuri faţă de anul precedent, clasându-se chiar în faţa Statelor Unite. Totuși, Reporteri fără Frontiere trage un semnal de alarmă în legătură cu "transformarea mass-mediei în instrumente de propagandă politică" şi "temerile privind cenzura politică" în acest domeniu.
„Mass-media a fost din ce în ce mai mult transformată în instrumente de propagandă politică (în special în anii electorali), unde politizarea excesivă a mass-mediei, mecanismele corupte de finanţare, politicile editoriale subordonate intereselor proprietarului şi infiltrarea redacţiilor de către serviciile de informaţii au devenit noul normal”, afirmă RSF.
„Presa a fost, de asemenea, afectată de activităţile grupurilor de extremă-dreaptă cu legături cu Biserica Ortodoxă - ea însăşi parţial finanţată de stat - care se opun deschis libertăţii presei”, se mai arată în raport.
Situația presei în țările post-sovietice și din Turcia continuă la rândul ei să se deterioreze rapid – cam două treimi din aceste țări se plasează în jurul locul 150 sau sub în indicele libertății presei, începând cu Rusia pe locul 148. În această categorie nu intră și Republica Moldova, care se situează pe locul 81, imediat după Armenia (80).
„Mass-media moldoveneasca este diversificata, dar extrem de polarizată, ca si tara in sine, caracterizată prin instabilitate cronica si influenta excesiva a oligarhilor”, afirma RSF.
„Linia editoriala a principalelor institutii media se corelează îndeaproape cu interesele politice si de afaceri ale proprietarilor lor. Independenta jurnalistica si transparenta proprietatii mass-media rămân provocari majore.
Întrucât instituțiile mass-media se lupta intre ele intr-un climat exacerbat de criza ucraineana, lipsa de independență si excesele autoritatii de reglementare a mass-mediei in 'lupta impotriva propagandei' continua sa fie o sursa de ingrijorare” în Moldova, mai notează Reporteri fără Frontiere.
