Viaceslav Havrilenko își amintește încă euforia pe care spune că a simțit-o atunci când armata rusă s-a retras din orașul Herson din sudul Ucrainei, în urmă cu un an, pe 11 noiembrie.
Moscova a preluat rapid controlul asupra Hersonului în urma invaziei sale la scară largă la 24 februarie 2022, iar Havrilenko s-a alăturat de îndată rezistenței locale împotriva forțelor rusești. El a cooperat cu serviciile secrete ucrainene. Orașul și o mare parte din regiunea mai largă au persistat sub ocupație rusă timp de opt luni.
Cu două zile înainte ca trupele rusești să se retragă în cele din urmă pe fondul unei ofensive spre est a forțelor Kievului, el își amintește că s-a întâlnit cu unități de informații ucrainene la periferia orașului care se pregăteau să se infiltreze în Herson.
„Era după ora opt seara pe 9 noiembrie și ne-am întâlnit la această fabrică cu primele unități care intrau în Herson", le-a spus Havrilenko jurnaliștilor de la Current Time, rețea în limba rusă administrată de RFE/RL în cooperare cu VOA. „Cuvintele nu pot exprima acest sentiment. Când ne-am văzut la fabrică, ne-am îmbrățișat și ne-am sărutat”.
Un an mai târziu, Herson este, în continuare, liber, dar cicatricile lăsate de război și ocupație sunt peste tot. Mai mult de 70% din populația pe care o avea Hersonul înainte de război, adică 300 de mii de locuitori, au fugit, iar rachetele și artileria rusească încă bombardează orașul de peste fluviul Nipru. În întreaga regiune Herson, atacurile rusești au ucis peste 400 de civili, inclusiv 200 în oraș, de la eliberarea de acum un an. Alte sute de persoane au fost rănite, potrivit autorităților regionale.
Pe lângă barajele regulate, locuitorii încă se confruntă cu consecințele ocupației: acuzațiile -și condamnările - de colaborare cu forțele rusești în această perioadă au devenit parte a vieții cotidiene.
Herson a fost singurul centru administrativ regional din Ucraina pe care Rusia a reușit să îl captureze după începerea invaziei sale la scară largă. Retragerea Rusiei din oraș și din mare parte din regiune - împreună cu o retragere panicată din Harkov în toamna anului 2022 - a contribuit la pierderea de către Moscova a peste 40% din teritoriul pe care l-a cucerit în timpul invaziei inițiale.
Aceste progrese au făcut ca Ucraina și aliații săi occidentali să creadă că și mai multe teritorii ar putea fi eliberate în curând.
Dar, la un an de la încheierea ocupației Hersonului, euforia de la început s-a estompat în fața realităților dure de pe câmpul de luptă.
Locuitorii care au vorbit cu Current Time au declarat că au crezut că problemele lor au trecut pe 11 noiembrie 2022, dar războiul rămâne încă aproape.
De asemenea, imaginea de ansamblu oferă mai puține motive de optimism printre localnici decât în urmă cu un an. Cea de-a doua contraofensivă ucraineană a intrat în impas și, până acum, nu a reușit să avanseze cum sperau mai toți, iar comandantul militar suprem al Ucrainei, generalul Valeri Zalujnîi, a declarat în noiembrie pentru The Economist că războiul s-a împotmolit total în tranșee, deoarece trupele ucrainene au avansat doar 17 kilometri prin liniile defensive rusești puternic fortificate și minate.
„Cel mai probabil, nu va exista nicio pătrundere profundă și spectaculoasă”, a afirmat Zalujnîi în timpul interviului acordat revistei britanice.
Viața sub ocupație
În ciuda sentimentului pe care-l au localnicii din Herson că-i așteaptă un război îndelungat, eliberarea orașului Herson în urmă cu un an încă este un motiv de sărbătoare.
Olha, care locuia în Bilozerka, o localitate de la periferia orașului Herson, spune că își amintește limpede sentimentul pe care l-a simțit în zorii zilei de 24 februarie 2022, când Rusia a invadat Ucraina, deoarece se auzeau și se vedeau explozii în apropierea aeroportului, în timp ce se pregătea să meargă la serviciu.
Olha, care a cerut să fie identificată doar cu prenumele, a spus că, odată ce și-a dat seama ce se întâmplă, primul ei instinct a fost să se implice în apărarea țării sale. Inițial, a încercat să găsească un birou de înrolare militară, dar apoi a decis să își folosească pregătirea sa de asistentă medicală pentru a trata răniții.
Kostiantin Kozak a comandat un grup de partizani care a efectuat atacuri împotriva forțelor rusești în timpul ocupației. El spune că, inițial, nu existau unități regulate disponibile pentru a apăra orașul în fața ofensivei coloanelor rusești care avansau spre Herson.
„SBU [Serviciul de Securitate al Ucrainei], poliția, Garda Națională, batalionul, detașamentul de polițiști de frontieră - toată lumea părăsise Hersonul”, își amintește Kozak.
Kozak a adunat un grup de luptători care au folosit toate mijloacele pe care le puteau folosi pentru a apăra orașul, cum ar fi ridicarea de bariere și fabricarea de explozibili artizanali, dar aveau prea puține arme de foc și muniție la dispoziție. „Aveam doar 120 de mitraliere în total și nu puteam obține mai multe de nicăieri”, a spus el.
În cele din urmă, Havrilenko a fost arestat de ofițerii de informații ruși și dus într-o închisoare unde a fost ținut timp de o lună, alături de alți locuitori care au opus rezistență forțelor rusești din oraș. El spune că, pentru că era mai în vârstă și era veteran al războiului sovieto-afgan, nu a fost torturat, dar că țipetele celorlalți au fost constante în timpul petrecut în închisoarea din subsol.
„Vârsta mea m-a salvat”, spune Havrilenko. „Gardienii denumiseră prima noapte în care cineva era dus în centrul de detenție noaptea ospitalității și îi torturau toată noaptea".
Mavic, un membru al rezistenței din Herson care a cerut să fie identificat după indicativul său, își amintește cum locuitorii au continuat să organizeze mitinguri în oraș în timp ce acesta era ocupat de soldații ruși. De asemenea, mulți localnici, inclusiv el însuși, au ajutat în secret armata ucraineană, transmițând informații despre trupele rusești și activitățile acestora.
El spune că așa a primit porecla sa militară. Într-o zi, la începutul ocupației rusești, el a urmărit un grup de soldați ruși în timp ce se îndreptau spre Ciornobaiivka, un sat din afara Hersonului, unde se află aeroportul internațional al orașului. După ce și-a alertat contactele militare ucrainene, i s-a dat un model de dronă Mavic fabricat de compania chineză DJI, care a fost dotat cu o cameră de supraveghere pentru a monitoriza trupele. El a continuat să o folosească pe toată durata ocupației.
Mavic spune că, în lunile de ocupație, au avut loc răpiri, violuri, arestări, tortură și jafuri care au afectat populația locală și că mulți dintre locuitori au rămas traumatizați. El își amintește limpede cum mulți dintre vecinii săi nu au crezut inițial că zona a fost eliberată până când nu au văzut în sfârșit soldații ucraineni cu ochii lor.
„Nu puteau crede ce se întâmpla, nu puteau crede că s-a întâmplat cu adevărat”, își amintește el. „Timp de patru sau cinci zile, toată lumea se plimba pe străzi, în extaz”.
Dar extazul a dispărut curând, pe măsură ce realitățile războiului au revenit în prim-plan. „Când rușii au început să bombardeze Hersonul de pe malul stâng al fluviului... ne-am dat seama că încă mai trebuia să luptăm", a spus Mavic.
„Le-au adus borș, au băut cu ei”
De atunci, tensiunile din Herson s-au acutizat din cauza bombardamentelor aproape zilnice ale trupelor rusești amplasate pe malul opus al fluviului. Unele familii sunt destrămate, cu membri care locuiesc în regiuni diferite.
Cu toții sunt îngrijorați de apropierea iernii, mai cu seamă că multe cartiere nu au energia electrică de când barajul masiv de la Kahovka, aflat în amonte, a fost distrus în iunie, provocând inundații catastrofale.
Pe lângă consecințele fizice și psihologice ale războiului, asupra orașului și a satelor din împrejurimi planează încă suspiciuni cu privire la cine a colaborat sau a cooperat cu forțele rusești în timpul ocupației.
Atunci când forțele rusești au cucerit Hersonul, s-a organizat un referendum pentru a decide dacă orașul și regiunea sa ar trebui să se alăture Rusiei, referendum care, potrivit Moscovei, a primit un sprijin local răsunător, deși Kievul și națiunile occidentale au respins votul ca pe un simulacru.
Serhi, care a fost rănit chiar din primele zile ale luptelor cu invadatorii, își amintește că s-a întors în satul său natal Nadejdivka din regiunea Herson și a fost alarmat de faptul că unii dintre sătenii săi se împrieteniseră cu soldații ruși și le urau bun venit.
„Le-au adus borș, au băut cu ei. Unii le-au adus plăcinte”, spune Serhi, care a cerut ca numele său de familie să nu fie dezvăluit.
Olena, care a lucrat la biblioteca Academiei Maritime din Herson, unde erau instruiți ofițerii navale locali, își amintește de conflictele din cadrul instituției, dat fiind că o parte personalului a primit cu brațele deschise noile autorități ruse din oraș. Academia și-a mutat oficial sediul la Odesa, care a rămas sub controlul Kievului, dar a fost numită o nouă conducere susținută de Rusia, care a invitat instructorii să se întoarcă. Olena a refuzat să facă acest lucru.
Ea s-a întors acum în Herson, dar spune că trupele rusești au furat obiecte de valoare din academie și din alte clădiri din oraș atunci când au plecat în urmă cu un an.
„Au dat jos toate monumentele din Herson. Au luat totul”, spune Olena. „Au scos toate obiectele din muzeul de istorie locală, toate picturile”.
SBU suspectează că peste 500 de localnici din regiunea Herson au colaborat cu forțele rusești în timpul ocupației, acuzațiile variind de la îndeplinirea sarcinilor administrative și oferirea de ajutor în afaceri pentru economia de război până la oferirea de alimente sau sprijin material soldaților.
Alți locuitori au devenit ofițeri de poliție în cadrul noilor administrații susținute de Rusia în orașe și localități. „Au umblat prin sat și și-au arestat ilegal propriii conaționali, cei alături de care lucraseră și trăiseră toată viața", spune Viktoria Șakula, ofițer de presă la Direcția principală a SBU pentru regiunea Herson. „Au fabricat cazuri... au fost cazuri în care au răpit oameni de pe străzi și din casele lor doar pentru a cere o răscumpărare".
Pe de altă parte, a existat și o rezistență de proporții împotriva ocupanților, după cum reiese din rapoartele frecvente privind presupusele atacuri cu bombă asupra trupelor rusești și a colaboratorilor.
„O mulțime de locuitori din Herson au luptat ca partizani”, spune Havrilenko. „Foarte mulți”.
