Uladzimer Mihalka este unul dintre miile de belaruși arestați în timpul protestelor în masă care au izbucnit în urma alegerilor prezidențiale care au avut loc în Belarus în 2020. A fost condamnat la 14 luni de închisoare pentru că l-ar fi insultat pe autoritarul lider al țării, Aleksandr Lukașenko, și pe un ofițer de poliție.
Mihalka și-a ispășit pedeapsa și a fost eliberat la începutul acestui an. Dar necazurile sale nu s-au încheiat aici, a declarat el pentru Serviciul RFE/RL din Belarus. Chiar înainte de a ajunge acasă, fiscul l-a amendat cu 20 de mii de ruble (opt mii de dolari).
„În timp ce eram în închisoare, serviciul fiscal a lucrat din greu”, spune el. "Mi-au făcut un audit pe ultimii 10 ani.... Am primit notificarea lor în celula de închisoare”.
Mikhalka este unul dintre zecile de activiști prodemocrație care au fost eliberați în acest an după ce și-au ispășit pedepsele cu închisoarea. În total, aproximativ 253 de foști prizonieri politici au fost eliberați, potrivit grupului pentru drepturile omului Vyasna. Și mulți dintre ei au declarat pentru RFE/RL că guvernul autoritar al lui Lukașenka continuă să-i persecute pe ei și pe rudele lor, devenindu-le aproape imposibil să mai trăiască în țară.
În total, spune Vyasna, 1.480 de prizonieri politici sunt încă în închisorile din Belarus, mulți dintre ei pentru activități legate de mișcarea pentru democrație care a urmat mult-contestatelor alegeri din 2020, în care Lukașenko a obținut o victorie zdrobitoare, în timp ce oponenții, alegătorii și guvernele occidentale au acuzat că votul a fost fraudat în favoarea sa.
Terorist sau extremist
De la eliberarea lui Mihalka, poliția din orașul său natal, Recița, situat în regiunea Homel din sud-estul țării, l-a urmărit fără încetare, după cum le-a spus el reporterilor RFE/RL.
„Am fost urmărit ca și cum aș fi fost un terorist sau un extremist”, a spus el. „Poliția mi-a percheziționat casa și în fiecare săptămână trebuie să mă prezint la ei pentru o discuție profilactică” - un termen folosit de autorități pentru a descrie întâlnirile folosite pentru a monitoriza persoanele supravegheate.
„Ei îmi spun că negrul este alb și invers”, a adăugat Mihalka. „Îmi spun cât de grozave sunt lucrurile în Belarus și că mă înșel dacă gândesc altfel”.
De asemenea, poliția a insistat ca Mikhalka să își găsească un loc de muncă cu normă întreagă, dar când a încercat a descoperit că, pentru un fost deținut, sunt puține oportunități. I s-a oferit să lucreze în schimburi ca măturător de stradă sau gropar.
„În cele din urmă, am obținut un loc de muncă ca paznic”, și-a amintit el. „Dar, după trei luni de muncă, am fost plătit cu 140 de ruble (55 de dolari)”.
Restul, a explicat el, fusese confiscat de guvern pentru a acoperi amenda fiscală.
„Amenzi, percheziții, fără muncă!”, a conchis el. „De aceea am decis să plec. Mai ales de când am început să primesc din nou scrisori de la procuratură”.
Activiștii de la Fundația de Solidaritate din Belarus (BySol) l-au ajutat pe Mihalka să iasă din țară și să caute refugiu în Uniunea Europeană.
„Le sunt foarte recunoscător ”, a spus el, „pentru că îmi era imposibil să mai trăiesc acolo”.
Valianțin Labaciou, rezident al Mahilyou, a fost, de asemenea, eliberat la începutul acestui an, după ce și-a ispășit pedeapsa într-o închisoare din regiunea Vitsebsk unde a ajuns pentru că l-ar fi insultat pe Lukașenko . Inițial, i s-a ordonat să se prezinte la poliție o dată pe lună; mai târziu, o dată pe săptămână.
Foștilor prizonieri li se cere să se prezinte, în mod regulat, în fața unei comisii de evaluare, a declarat Labachou. El a adăugat că șeful comisiei i-a spus că, dacă nu își găsește un loc de muncă sau nu părăsește țara, va fi trimis înapoi în închisoare.
„Aceste comisii sunt un circ”, a conchis el. „Funcționari de la diverse agenții se adună și își bat joc de tine și de soarta ta”.
Labachou a adăugat că a spus comisiei sale că intenționează să părăsească Belarusul.
„Nu s-au supărat, pentru că plecarea mea înseamnă că ar fi mai puțin de lucru pentru ei”, a spus el. „Cred că scopul lor este să-i facă pe oameni să plece din țară”.
O femeie care a cerut ca numele ei să nu fie dezvăluit de teama repercusiunilor pentru că a vorbit, a declarat pentru RFE/RL că atât ea, cât și soțul ei au fost vizați de când a fost eliberată dintr-o închisoare din regiunea Homel.
El nu a putut găsi niciun loc de muncă, nici măcar ca zilier, a spus ea.
„La urma urmei, el are o soție extremistă”, a spus femeia. „Nu poate lucra decât ca zilier. Nimeni nu îl angajează în mod oficial”.
De asemenea, trebuie să se prezinte în mod regulat la poliție, unde ea și alții extremiști trebuie să urmărească filme de propagandă.
„Suntem forțați să semnăm că le-am vizionat și că am discutat despre ele cu poliția”, a spus ea. „Este o nebunie”.
„Poliția poate veni să te verifice la orice oră din zi sau din noapte”, a adăugat ea. „Uneori nu apar săptămâni întregi. Și apoi încep să vină în fiecare zi. Mă presează să îmi găsesc un loc de muncă, dar singurul pe care mi-l oferă este să mulg vaci la o fermă colectivă. Dar le-am spus polițiștilor că nu voi merge acolo”.
