Bielorusia și-a suspendat participarea la Parteneriatul Estic al Uniunii Europene și și-a rechemat ambasadorul de la Bruxelles, în urma noilor sancțiuni ale UE.
Ministerul de externe bielorus a anunțat asta printr-o postare pe Facebook, sugerând că, simetric, și reprezentantul UE de la Minsk ar trebui să plece acasă.
Parteneriatul Estic cu UE acoperă șase țări foste sovietice: Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjanul și Bielorusia. Primele trei, Moldova, Ucraina și Georgia, au semnat câte un tratat de asociere cu UE și se bucură de o serie întreagă de facilități comerciale și administrative.
Președintele Consiliului European, Charles Michel, a deplâns într-un tweet decizia Minskului de a ieși din Parteneriatul Estic.
La Moscova, Kommersant o citează pe Nabila Massrali, purtătoarea de cuvânt a șefului diplomației europene, Josep Borrell, care spune că făcând asta, Bielorusia se condamnă singură la autoizolare.
Atomic Rooster
O altă situație de ruptură între o țară autoritară și occident este cea a Iranului, după alegerile care l-au adus la putere pe ultraconservatorul cleric Ebrahim Raisi.
Duminică noaptea, administrația Biden a anunțat lovituri aeriene asupra unor ținte militare iraniene de ambele părți ale frontierei dintre Siria și Irak. Ieri seară, violențele au continuat după ce Iranul a tras asupra unei baze militare SUA din nordul Siriei, în apropierea unor instalații petroliere.
In legătură cu Iranul, administrația Biden continua de altfel neschimbată politica administrației Trump, cum a și recunoscut-o într-un interviu cu New York Times secretarul de stat Antony Blinken, care a spus că Washingtonul e gata să părăsească definitive negocierile în legătură cu nuclearul Iranian.
Iranul cere ca SUA să ridice mai întâi toate sancțiunile înainte de a accepta din nou inspecții internaționale, ceea ce Casa Albă refuză. “Alegerea lui Raisi arată că Iranul va continua să negocieze cu SUA de pe o poziție dură și intransigentă” scrie Karim Sadjadpour, un cercetător pe lângă Carnegie Endowment for International Peace.
Primindu-l ieri, la Casa Albă, pe președintele Israelului Reuven Rivlin, Joe Biden a promis că Iranul nu va căpăta arma nucleară.
Orbán vede mulți boogeymen în Ungaria
Site-ul Vox analizează felul în care aversiunea anti-gay a devenit centrală în dispozitivul ideologic al regimului lui Viktor Orbán, “singurul govern nedemocrat din Uniunea Europeană”.
Scrie Vox: “Demagogia stă în centrul strategiei politice a Fidesz. Se folosesc tot felul de figuri de ură (boogeymen) — imigranții musulmani, evreul miliardar George Soros, iar mai recent activiștii LGBTQ — pentru a stârni baza electorală a lui Orbán și a justifica extinderea măsurilor autoritare.”
Și în continuare: “In asta, Orbán nu e singur. Americanii ar trebui să fie atenți la acest fenomen, concretizat în panica afișată a dreptei în legătură cu presupusa corupere a tineretului.”
“Ungaria lui Orbán este poarta de intrare a Rusiei și Chinei în UE”, spune și primarul din Budapesta și șef al opoziției, Gergely Karácsony, în vizită la Berlin, într-un interviu cu Bild. El cere UE să intervină pentru a preveni frauda electorală în viitoarele alegeri, fraudă care, spune el, va fi comisă pe scară largă, cu sprijin tehnic și informatic de la Moscova și Pekin.
Ieri, Angela Merkel a recunoscut că vechea regulă a unanimității face imposibil ca Ungaria să fie sancționată sever de celelalte țări din UE, Orbán putându-se baza pe sprijinul unor țări cum sunt Polonia sau Slovenia, aceasta preluând până la sfârșitul anului președinția rotativă de șase luni a UE.
UE a făcut deja tot ce poate fi făcut, și anume: a declanșat faimosul Articol 7 al procedurilor posibile împotriva Ungariei și Poloniei, însă nu există un mecanism legal de excludere a unei țări din UE. Pur și simplu, părinții fondatori ai Uniunii nu au prevăzut o asemenea situație.
Tensiuni în Marea Neagră: Ucraina participă la manevre NATO
Ucraina, SUA și NATO au început luni manevre militare implicând 30 de ţări în Marea Neagră şi în sudul Ucrainei, în ciuda apelurilor Rusiei de a anula vastul exercițiu de război.
Manevrele Sea Breeze 2021 vor dura două săptămâni, implicând 5.000 de militari NATO şi ai ţărilor aliate, precum şi circa 30 de nave şi 40 de avioane.
S-a tras sau nu s-a tras? Manevrele au loc la o săptămână după ce Rusia a afirmat că un avion de tip Suhoi-24 și o navă militară rusească au tras focuri de avertisment, ba chiar și o bombă, în direcția unui distrugător britanic (distrugătorul Defender) care intrase în apele sale teritoriale din Marea Neagră, ceea ce Londra a dezmințit.
Cum a scris însă de îndată The Guardian, ministerul britanic al apărării a anunțat rapid că nu s-a tras niciun fel de foc și nicio bombă asupra navei și că distrugătorul britanic n-a făcut decât să traverseze apele teritoriale ale Ucrainei, în apropierea Crimeii, conform dreptului internațional. Evident că aici se situează întreaga problemă, căci pentru Rusia, care a ocupat Crimeea în 2014, acele ape teritoriale ucrainene îi aparțin si sunt de fapt rusești.
Pentru a rezuma: Rusia vorbește despre apele sale teritoriale (zona din jurul Crimeei), în vreme ce Londra insistă că e vorba de apele teritoriale ale Ucraine, anexiunea peninsulei nefiind recunoscută internațional.
Situația s-a complicat însă după descoperirea misterioasă a unor documente militare britanice. BBC a difuzat duminică un scoop: un pachet de documente secrete ale armatei au fost găsite în stradă, la o stație de autobus, și ele au de-a face cu relațiile tensionate cu Rusia, dar și cu povestea distrugătorului britanic asupra căruia Rusia susține că a tras în Marea Neagră.
Reiese din documente că guvernul lui Boris Johnson nu avea cum să fie surprins de reacția rusească, deoarece Johnson prevăzuse în mod explicit posibilitatea ca Moscova să riposteze la prezența distrugătorului britanic în largul Crimeei.
Cum adulterul politicienilor nu este o afacere privată
În sfârșit, Le Monde, în Franța, revine astăzi asupra prăbușirii carierei ministrului britanic al sănătății, Matt Hancock, care a trebuit să-și dea demisia, în weekend, după ce s-a dovedit și a fost expus în tabloide, apoi în presa „serioasă”, că încălcase regulile distanțării sociale. Fotografii publicate de tabloidul The Sun l-au arătat sărutând o asistentă. Despre mască, evident, nici vorbă, asta nici nu trebuie întrebat.
Sigur, demisionarul adulter Hancock și-a pierdut și ultima urmă de autoritate morală, dar și lui Boris Johnson i se reproșează insistent că nu s-a descotorosit de Hancock mai repede, ba chiar a căutat până în ultimul moment să-l țină în guvern.
În urma sărutului cu asistenta apărut în prima pagină din Sun, Hancock și-a părăsit de altfel soția, însă nu pentru adulter este el acuzat si tratat de ipocrit din toate părțile, ci pentru încălcarea regulilor sanitare și sociale decise tot de el si pe care guvernul se căznește să facă populația să le accepte.
Pe deasupra, The Times, ziarul conservator prin excelență, revelează că în calitate de ministru al sănătății Hancock a folosit în mod repetat o adresă de email privată pentru afaceri guvernamentale. “Asta înseamnă”, scrie The Times, “că guvernul nu posedă urmele unor tranzacții și negocieri care l-au făcut pe Hancock să decidă achiziționarea de kituri de echipamente anti-Covid (faimoasele PPE, personal protective equipments) și suscită semne de întrebare în legătură cu contractul de 37 de miliarde pentru cumpărarea acestora, precum și întreaga strategie anti-Covid a guvernului”. The Mail on Sunday deține emailuri care ar arăta că Hancock și-a ajutat cel puțin un prieten oferindu-i un contract guvernamental.
Hancock e căsătorit, are trei copii, dar sărutul cu amanta, obținut de Sun de la o cameră de supraveghere stradală, se arată în același timp torid și pune probleme de etică jurnalistică. Puteau oare fi publicate asemenea imagini?
Acum, că se pune problema moralei jurnalistice și a unui anume fel de voyeurism, prin obținerea unor imagini cu un politician sărutându-se cu o femeie care nu îi este soața legitimă, PressGazette în Marea Britanie analizează implicațiile legale ale “afacerii Hancock”. După ce rezumă și triază rece toate elementele, revista ajunge la concluzia că The Sun a respectat morala jurnalistică și a făcut un bine public. Da, informații despre ipocrizia și înșelăciunile oamenilor politici sunt de interes public! În cazul acestora nu poate fi invocată acea faimoasă privacy, pentru care alte limbi în afara englezei nici măcar nu au un termen potrivit.
Le Monde mai amintește și că regina însăși, aflând despre cazul lui Hancock, a comentat printr-un «Bietul om» (Poor man), fără ca noi să putem ști dacă e vorba de compasiune sau de ironie...
